6,962 matches
-
să-mi bat capul cu mincinoșii aiștea!” Atitudinea sa mi se părea retrogradă, deci comică. Judecata mea era, totuși, departe de a fi cea mai corectă. Lucrul care îmi scăpa atunci era unilateralitatea informației primite prin difuzor. Eram, probabil, destul de naiv, de vreme ce nici nu mă gîndeam la așa ceva. „Deșteptarea” s-a produs după cîțiva ani: de Crăciun 1964, cu ocazia căsătoriei, Eusebiu Camilar mi-a făcut cadou un radio „Delta”, care avea și... unde scurte! Iritat de o vorbă a lui
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și după aceea la amintirile din școala de Literatură, unde N. a fost (prin 1954 sau 1955) elev. Ajuns aci, mi-l atacă întîi (deși știe că-l prețuiesc sau, poate, tocmai de asta!) pe Grigurcu, pentru că „era zgîrcit și naiv”: odată a primit de-acasă o lădiță cu unt, dar n-a dat o bucățică nimănui, l-a ținut pînă s-a alterat, ba se mai și mira că la căpătîiul său miroase a rîncezeală! Despre Labiș îmi spune un
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nu spun ei ceea ce le place să audă”! Unele cărți sînt căutate de publicul larg fără recomandarea criticilor. De pildă, Pomul vieții de Ion Gheție, care face valuri înainte ca vreunul să-și fi spus, undeva, cuvîntul. Pictorița (e drept, „naivă”) Virginia Bîrsan m-a întrebat dacă știu „ceva despre autor”. I-am spus că e un lingvist cunoscut, specialist în limba textelor vechi etc. M-a întrebat apoi de Dumitru Trancă. Zvonul că și romanul său e „tare” a luat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o formă de perfidie îndelung exersată, căci cu masca de „blînd” trăiești mai comod! I-am răspuns pe ocolite, atrăgîndu-i atenția că, în cazul lui A., violența verbală poate fi consecința unor reprimări, și că „prost etern” poate să însemne „naiv, credul, exaltat”. Cuvîntul „blînd” nu trebuie luat ad-litteram și transformat în criteriu cînd judeci un om la beție. El duce, într-adevăr, către ideea de cumpătare și discreție. Or, A. e - fapt observat -, nu o dată, exploziv, imprevizibil și foarte tenace
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
socialism al nostru. Câte minciuni, câtă meschinărie, cât paranoism și câtă rea intenție! De ce nu opriți odată, tov. președinte, această moară hodorogită care se cheamă propagandă mincinoasă și pe care nu o mai cred nici copiii și nici cei mai naivi oameni? Ce ne credeți pe noi, niște orbi care nu mai vedem, niște proști care nu mai discernem sau doriți să cunoaștem regula jocului cu orice preț, adică: voi vedeți că laptele-i alb, dar ziceți ca noi că-i
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
am născut la București, dintr-o familie nevoiașă. Tata a fost muncitor tramvaist, apoi muncitor textilist, paznic, om de serviciu, lucrător cu ziua în prezent decedat. Mama a fost femeie de serviciu, spălătoreasă în prezent pensionară. Am o soră membră naivă de partid, blândă și cinstită. V-am spus toate astea ca să vă reamintesc că am origine socială sănătoasă, deși asta nu se mai poartă cu atâta zel, ca prin anii copilăriei mele pe care mi-am petrecut-o în Oltenia
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cu plecăciuni la perechea care l-a înscăunat. E un produs creat în cetatea totală din simplu activist la Secția de propagandă. E fără merite, așa spun ilegaliștii maziliți sau scoși la pensia vieții, care-și trăiesc tristețea idealurilor lor naive. Domnilor, m-am întors acasă, aici e locul meu! Sunt scârbit și de o parte din românii din Occident care, ca să-și întregească familia, se adresează prin emisiunile dvs. cu cereri care abundă în epitete de laudă la adresa lui Ceaușescu și
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
scris. Chinuitoare zădărnicie, dăruire maladivă față de o himeră? Ne salvează totuși, atât cât se poate, de mediocritatea cotidianului și de mediocritatea din noi Înșine. Scrisul transcende când și când efemerul, translându-l În iluzie. Și datorită lui MRP, a acelei naive fraternizări venite de la Văleni, Înscrisă pe o carte poștală a vremii, „dublul” mă Înlănțuise treptat, impunându-și urgențele, obsesia, tensiunile, limba. Fără bolile sale aș fi rămas la fel de sărac, pe „celălalt mal”, fie că era vorba de Dâmbovița sau de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ajunsese În cutia poștală a absentului pe 4 decembrie 1986. Plecasem din România pe 1decembrie. Era evidentă dorința referentului de a salva cartea, cum făcuse, presupun, și În multe alte cazuri similare, cu autori „suspecți”. Subterfugiile erau adesea evidente și naive, dar serveau totuși „canonului” care să ofere ideologilor culturali pretextul formal al Îngăduinței față de dubiosul autor. Se menționa, În referat, de pildă, că volumele pe care le recenzam apăruseră la „diferite edituri literar-culturale” (Eminescu, Albatros, Dacia etc.), pentru a se
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Eliade. „Le consider lipsite de sinceritate”, spune profesoara americană. „Îmi amintesc gândind că dacă știi, de fapt, publicațiile pentru care scria, poți să-ți dai seama că scria pentru presa fascistă și antisemită; dacă le citeai Însă ca un american naiv, dacă nu le cunoșteai și el spunea « În acest segment al vieții mele am scris pentru x, y, z», totul devenea fără sens.” Referindu-se la cariera lui Mircea Eliade la Universitatea din Chicago, unde a venit, mai Întâi, să
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
prolifera și prin Înmulțirea a tot felul de „șefi” cu depline puteri peste tot unde mai supraviețuia o comunitate care trebuia aliniată, disciplinată, transformată Într-o simplă unitate În subordine. Un vitalism primar mobiliza simboluri „ancestrale” sau universalismul vag și naiv al „viitorului luminos”, pervertite de sistematica mașinărie propagandistică. Isteria nazistă și fascistă afișa deja embleme tenebroase, sloganuri barbare. Invectivele se Îndreptau nu numai Împotriva așa-ziselor „rase inferioare”, ci Împotriva omului de oricând și oriunde care nu voia să devină
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și a-și vedea de drum. Cititorul este eliberat de jocul corespondențelor. Ficțiunea este subterană, nu terestră. Sau este ca În Tao: dacă spui ce este, tocmai asta nu-i, de fapt. Modelele dispar; simulacrele lor, puternicele lor miracole durează”. Naiva investigare publică a identității „reale” a personajelor, tipică unui rudimentar apetit al bârfei și preponderent, din păcate, În multe recenzii americane (inclusiv În monografia lui James Atlas despre Bellow), are, este drept, o explicație aparte În cazul cititorilor români, deși
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
gândesc la Întrebări reale. Ar devia treaba scriitorului. Ele prezintă un interes teoretic În sine, dar Îți solicită și o opțiune. Să definești cine ești: un intelectual sau un artist? Ar urma să mă gândesc, de fapt, cine este mai naiv, intelectualul sau artistul. N-am ajuns niciodată la o concluzie. Nici măcar nu sunt sigur că a fi naiv este un păcat. Poate că-i vorba de ceva mult mai serios.” * Ceea ce Îl apropiase În ultimii de ani de Humboldt ar
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și o opțiune. Să definești cine ești: un intelectual sau un artist? Ar urma să mă gândesc, de fapt, cine este mai naiv, intelectualul sau artistul. N-am ajuns niciodată la o concluzie. Nici măcar nu sunt sigur că a fi naiv este un păcat. Poate că-i vorba de ceva mult mai serios.” * Ceea ce Îl apropiase În ultimii de ani de Humboldt ar fi putut fi, credeam, dezamăgirea tot mai profundă față de frivolitatea „angajării” intelectualilor În mișcările politice cărora le sacrificaseră
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
capacității sale de dăruire și generozitate. Părea mereu „Încărcat” de prea-multul din sine și din lume, gata să explodeze. Conflictele cu prietenii nu erau mai rare decât cu adversarii. N-am vorbit, de data asta, despre grozăviile momentului, nici despre naivele compensații ale literaturii. M-a rugat doar să-l ajut În „chestiunea țiganilor”... căreia i se dedicase, cu bine cunoscuta sa fervoare, În ultimii ani. Nu a venit la lectura mea de la Literatur Haus, cum promisese, dar mi-a telefonat
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
real nici o importanță. Era doar vorba de câțiva oameni, pe care îi numărai pe degete. Prezenta însă un pericol în situația tulbure de acum. Propaganda adversarului arăta fenomenul sub prisma intereselor lui și putea găsi un răsunet în rândurile celor naivi și neinformați. Căci, în asemenea cazuri, spunea însuși Comandantul, nimeni nu te întreabă de cei 99 % care muncesc în liniște și luptă în disciplină pentru biruința Mișcării, ci mereu îți scoate ochii cu cei 5-6 gălăgioși pe care dușmanul îi
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
tentația degajării eliptice a afectului” (Lucian Alexiu). Cântecul materiei (1973), selecție din versurile de până atunci, și Cumpăna bucuriei (1975; Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca) cristalizează îndeajuns de pregnant traseul și profilul poeziei căreia F. îi rămâne fidel. În Reminiscențe naive (1977), Gulliver (1979; Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca), Istorie personală (1983; Premiul Uniunii Scriitorilor), De toamnă (1986), Decorul speranței (1988), Jucător de rezervă (1992), dimensiunea reflexivă, meditativă evoluează către o autoscopie lucidă, nemiloasă, menținându-se o dreaptă cumpănă între notația
FELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
Omul modern, București, 1967; Reflexii critice, București, 1968; Ritual solitar, București, 1969; Poezie și critică, Cluj, 1971; Sentiment de vârstă, București, 1972; Cântecul materiei, cu un portret de Veronica Porumbacu, Cluj, 1973; Secțiuni, București, 1974; Cumpăna bucuriei, Cluj-Napoca, 1975; Reminiscențe naive, București, 1977; Aspecte ale poeziei de azi, I-III, Cluj-Napoca, 1977-1984; Gulliver, București, 1979; Prezența criticii, București, 1982; Istorie personală, București, 1983; De toamnă, București, 1986; Decorul speranței, București, 1988; Jucător de rezervă, București, 1992; Jurnalul unui poet leneș, îngr
FELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
apusul meu e totuși răsărit...” (Ion Minulescu ) ,, Râsul devenit tăcere e simptomul sigur al bătrâneții, înțelepciunii sau resemnării”. ( Ionel Teodoreanu ) ,, Fără enigmă, fără necunoscut, nu este dragoste. Dragostea e nostalgia de ceva necunoscut în care presimți frumusețe.” ( Ionel Teodoreanu) ,,Ninge naiv. Poate că pe o fereastră aburită, un deget mic a desenat o căsuță cu o ușă, două ferestre și hogeagul din care iese codița unui cârlionț de fum. Satul fulgilor e numai în ochii copiilor. Geamul e o filă veche
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
domenicanilor dupe colina Fiesole, republicată separat cu titlul Mateo Cipriani, „novela” Friederich Staaps sau Atentatul de la Schönbrunn în contra vieței lui Napoleon I, dar și alte fragmente ale memorialului, reluate ulterior ca scrieri independente, sunt compuse stângaci, într-un registru melodramatic, naiv, cultivând, în gustul epocii, un retorism accentuat. În paginile însemnărilor de călătorie există însă și o a treia ipostază: un autor care reușește să se dezbare de filtrul deformant al lecturilor. În astfel de clipe privilegiate intră în scenă un
FILIMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
apusul meu e totuși răsărit...” (Ion Minulescu ) ,, Râsul devenit tăcere e simptomul sigur al bătrâneții, înțelepciunii sau resemnării”. ( Ionel Teodoreanu ) ,, Fără enigmă, fără necunoscut, nu este dragoste. Dragostea e nostalgia de ceva necunoscut în care presimți frumusețe.” ( Ionel Teodoreanu) ,,Ninge naiv. Poate că pe o fereastră aburită, un deget mic a desenat o căsuță cu o ușă, două ferestre și hogeagul din care iese codița unui cârlionț de fum. Satul fulgilor e numai în ochii copiilor. Geamul e o filă veche
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
Convorbiri critice”, „Voința națională”, „Neamul românesc literar”, „Flacăra”, unde recurge și la semnătura Atta Troll, „Noi pagini literare” ș.a. În 1912, a fost cooptat în Societatea Scriitorilor Români. Iscate nu dintr-o „toană de artist”, ci dintr-o decepție amoroasă, naivele versuri estudiantine ale lui F. sunt când plângătoare, când imprecatorii (Inimă de student, 1904). Exercițiile lui lirice rămân monocorde, chiar dacă tema suspinătoare a „iluziunilor pierdute” e tratată pe alocuri cu mici variațiuni de tehnică a stihuirii. Printre propriile confesiuni sentimentale
FROLLO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287095_a_288424]
-
și se remarcă printr-o asiduă colaborare la „Ghimpele” și „Amvonul”. Fire ambițioasă, F. a abordat variate genuri, a scris mult, dar nu a reușit să se impună decât într-o foarte mică măsură. Versurile sale (ode, elegii, epistole, satire), naive și sentimentale, sunt inconsistente ca realizare artistică și au fost primite cu rezervă chiar de contemporani. Romanul Scarlat (1875) se reține doar prin câteva pasaje de reușită analiză psihologică. A tradus din Victor Hugo și Alfred de Musset. Remarcabilă cu
FUNDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287113_a_288442]
-
pe o notă melancolică a universului rural oltenesc - „Mica Valahie”), reinterpretându-le pe un portativ modernist ca pentru a le verifica rezistența, cu o anumită distanțare sceptic-amuzată față de procedeu. Sunt relevabile colocvialitatea fățișă sau ceremonioasă, metaforizarea neostentativă, preluarea și pastișarea prefăcut naivă a unor șabloane și locuri comune ale limbajului curent, utilizarea cu distorsiuni ironice sau afectuoase a unor rezonanțe intertextuale trimițând la surse culte sau populare, confesarea directă sau prin interpuși, jovialitatea intonației, care uneori ascunde o rană: „Aflați despre mine
FRUNTELATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287102_a_288431]
-
antifrază devin instrumente utile în alimentarea efortului vizând deconvenționalizarea tuturor artificiilor și clișeelor. Rupând convențiile anterioare prin eliberarea semnificantului, poezia pornește în căutarea unui limbaj al esențelor revigoratoare. Prima etapă a liricii lui Tristan Tzara, constituită din așa-numitele poezii naive, infantile, propune, alături de elemente ce țin de registrul simbolist, o reformă radicală la nivelul lingvistic și prozodic, rupturi de sintaxă, asocieri de imagini șocante, menite să-l surprindă pe cititor, invazia voită a cotidianului în discursul poetic, o tehnică aproape
DADAISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]