7,953 matches
-
dacă aș fi lăsat să vorbesc? Ba aș fi, uite că aș fi!“ Nu mai urma decât să forțeze dovezi în exces ale absolutei obiectivități. „Înțeleg unele dintre justificările care... da, înțeleg, și nu mă gândesc doar la faptul că nebunul Adolf a exploatat la început un firesc resentiment, pentru umilința tratatului de pace din ’918. Dar la Nürnberg, ti-amintești de Jodl? Datoria față de popor și patrie este mai presus de oricare alta! Adăugase: fie ca într-un viitor mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mai ajută nici corupția, degeaba se făcuse tata negustor de vinuri. Pe asta se baza, filozoful. Pe slăbiciune și viciu și corupție. Îndrăgostitul bâlbâit și răzbunător, numai el îl auzise pe tata vorbind despre Macrobius, Giordano, emblema tricefală. Taica,filozof, nebun după chestii d’astea... știi ’mneata, doarștii. Hai că glumești. Îmi pare rău, visăm, nu glumim. Ce-s copil? — Gata, gata, gata! Vrei să-mi spui ceva? Spune, spune. Vrei să-mi spui, totuși, ceva, Tolea? Am impresia că... altminteri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
câinele să-și caute, hodoronc-tronc, iubita din tinerețe! Sper că într-adevăr acolo s-au dus, cum spuneau. La rude, adică. Rudele lor, nu ale mele. Nu, în nici un caz ale mele... Eu doar pe mine mă am, să asmut nebunii, să mă lege, să mă ardă, să-mi ardă casa, câinii, pisicile, ce am mai drag. O confuzie, închipuie-ți! Doar o confuzie! Numele i-a derutat, li se parea suspect, strain. M-au luat drept altcineva, brutele. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
minunat, nu se mai îngăduia amânare. — Mai bine explică-mi chestia cu emblema tricefală. N-am înțeles. — Numai asta n-ai înțeles, iubitule, numai asta? Păi, ia gândește-te la tablourile dumitale. Holbein, Vermeer, Tizian. — Ăștia, pe pereții mei, ești nebun? Tizian? — Ei, asta mai lipsea. Te-ar fi arestat și ți le-ar fi luat, în numele poporului-model însetat de arta-model. Dar ai Pallady și Iser și Petrașcu, maeștrii naționali, nu e puțin. Și un Brauner și un Pascin, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
importanță, așa-i profesorul, cam artist. Dar dimineața, recepționerul n-a mers la serviciu și lumina rămăsese aprinsă în cămăruța lui de burlac. Amorezii Gafton s-au sfătuit în mare taină și până la urmă i-au telefonat Chiorului, doctorul de nebuni. Care a venit imediat cu Salvarea, știu asta. Pacientul era gol, pe canapea, cu privirea în tavan. Surd, mut. Nu părea să recunoască pe nimeni. Nu s-a opus brancardierilor. Dar când l-au ridicat pe targă, Tudorică se trezise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sticlă. Își ascunde gaura sub ochelari, dar are un ochi desticlă, degeaba se ascunde. Glumeț altfel... la doctori e important, să știi. Gluma, jumate de leac. Că leacurile, cine știe... Dar nu mai reușește nici glumețul ăla de doctor de nebuni. M-am molipsit, asta e, boală rea, molipsire. Bătrânul Tizian s-a molipsit de murdăriile voastre. Când să atingă suta, l-au atins vremurile. Moare marele Tizian! Așa scrie la carte, moare Tiziano Vecellio. Când te gândești... Carol Quintul mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Dată dracului. Frumușică. Încă tânără, zău așa. Mă îngrijește, înțelegi. Ne îngrijim, din când în când. Mai pot, sunt încă viguros. N-am scăpat de păcatul ăsta, vigoarea. Diavolița profită. Mă lasă să profit, vreau să zic. Viguros, ca un nebun... Dar m-am molipsit și am 99 de ani. Microbi parșivi, ca timpurile astea, n-am să scap. Sunt pe moarte, ți-am spus. — Monstrul tricefal e oriental, dar ați urmat Europa. Nu zoomorfă, ci antropomorfă. Europa, adică Apollo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Apollo și Christ? Lupul înfometat, devorând amintirile. Leul atotputernic și dominator, prezentul. Viitorul ezitant, ca un câine lingușitor... Ați visat emblema vârstelor, Prudența? E mută prudența, e mută? — Ce vrei, ce mai vrei... cuvintele astea, nu știu ce vrei. Termină că înnebunesc, nebunule, începu săurle Tizian. Înnebunesc, auzi! Lasă-mă să mor, nebunule. Sunt mort, ți-am spus, am 99 de ani! Se lăsă să lunece, parcă, sleit, nu se mai auzea nici un sunet, nu se mai vedea nimic... era un leșin doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dominator, prezentul. Viitorul ezitant, ca un câine lingușitor... Ați visat emblema vârstelor, Prudența? E mută prudența, e mută? — Ce vrei, ce mai vrei... cuvintele astea, nu știu ce vrei. Termină că înnebunesc, nebunule, începu săurle Tizian. Înnebunesc, auzi! Lasă-mă să mor, nebunule. Sunt mort, ți-am spus, am 99 de ani! Se lăsă să lunece, parcă, sleit, nu se mai auzea nici un sunet, nu se mai vedea nimic... era un leșin doar, soarele călduț, toropitor... dar vocea reveni. — Grăsuțul ăla chior nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ngrozesc de ea - Să aibă tot ce‐ i lași ar vrea Pe neluptat. De ce să‐ntrebi viața ce‐i? Așa se‐ ntreabă cei mișei Cei buni n‐ au vreme de gândit La moarte și la tânguit, Căci plânsu‐ i de nebuni scornit și de femei! Nu cerceta aceste legi Că ești nebun când le‐ nțelegi! Din codru rupi o rămurea, Ce‐ i pasă Codrului de ea? Ce‐ i pasă unei lumi întregi De moartea mea! Din Fire de tort. O SCRISOARE
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
abstract? Umbră ești ce se regretă A esențelor din haos Sau mlădie și concretă Ca un vals cântat de Strauss? Te‐ au zărit oglinzi de ape și în ele vraciul spân. El ți‐ a pus un semn pe pleoape și nebun, un benghiu pe sân. Pari zidită din greșeală, Că genunchii prea cuminți Cu îndemnuri și sfială Îi tot tulburi și alinți. Soarele, pe umeri clari, Când s‐ apleacă și te‐adastă, Îți tot pune icusari, Să fii mândră, dar nu
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
rațiunii asemenea soarelui toamna." Vedeau dincolo de raționalitate. Pentru că, afirmă Rimbaud, "Palida noastă rațiune ne ascunde infinitul." Tâmplarul Zimmer spunea despre Hölderlin, pe care l-a găzduit pe malul Neckarului timp de 37 de ani de penumbră a minții: "nu e nebun, știe prea multe". De altfel, poeziile din acea perioadă sunt de o profunzime uneori greu de pătruns. Poetul însuși o spune în misterioase fragmente: "Din Dumnezeu iese opera mea... Atotputernicie e ceea ce creează Fiul nopții". Și iată această extraordinară "definiție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Dichter! "Numai nebun ! Numai Poet !", filozoful poet Friedrich Nietzsche proclamă că poetul nu are nevoie de adevăruri străine, care sunt mincinoase, ci creează noi adevăruri, propriile sale adevăruri: Aceasta este fericirea, Fericirea unei acvile Fericirea unui poet și a unui nebun. Să fiu alungat Din toate adevărurile! Numai nebun, numai poet! Poetul este ardere pură, care răspunde nerăbdării flăcării, ca simbol al adevărului etern. Sufletul poetului însuși este această flacără. Nesățioasă, ea se înalță mereu mai sus spre noi depărtări, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Te-ai ruina în flăcări". Aceasta pentru că nota în aceeași perioadă "Din Dumnezeu iese opera mea". Tâmplarul Zimmer, care, pe malul Neckarului, l-a găzduit, ultimii 37 de ani de viață, părăsit complet de familie și prieteni, afirma: "nu este nebun; știe prea multe". În afară de Sonete, poezie profund gânditoare este teatrul lui Shakespeare. Monologuri precum cel al lui Hamlet ("To be , or not to be, that is the question"...), al lui Macbeth ("Mâine, și-apoi mâine, și iar mâine/ Cu pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
exemple de profundă poezie. Citim în Visul unei nopți de vară un tablou expresiv al celor trei mari "condamnați" la imaginarul poetic: Nebunu, -ndrăgostitul și poetul Din fantezie pe de-a-ntregul sunt făcuți; Diavoli mai numeroși ca-n vastul iad Nebunul vede; îndrăgostitul, în delirul său, Vede-a Elenei frumusețe pe-o frunte din Egipt. Rotindu-și ochiul de extaz cuprins, Poetul vede cerul pe pământ, pe cer pământul. Celor neștiute, condeiul lui, le dă un chip Iar vaporosului nimic îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
străin, incapabil să-și îndure viața, de unde strigătul: "Și tare-i târziu/ Și n-am mai murit" răsunând sinistru în nemărginire și eternitate: Imensitate, veșnicie, Tu, haos care toate-aduni, În golul tău e nebunie Și tu ne faci pe toți nebuni. Imensitate, veșnicie, Pe când eu tremur în delir, Cu ce supremă ironie, Arăți în fund un cimitir. Disperarea este cu atât mai de nevindecat cu cât unica formă de expiere a smintelii cosmice, poezia, l-a părăsit: "Și gândul se-afundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Lui Blănaru Lică Tu la birou când te așezi Pioni și ture-n față vezi, Regina cum îți dă târcoale Și caii te lovesc în șale. Tresari și crezi că un șahist îți ia nebunii Și că pe tabla ta de șah vin hunii, Transpiri și nu ai poftă de mâncare, Te doare capul și cazi din picioare Și dacă tu, din întâmplare, câștigi câte-un pion, Te și vezi mare campion. Colegii sunt în
Campionul by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83200_a_84525]
-
profesionism. Căci unde am ajunge dacă-n finalul Jocului ielelor ne-am gîndi la tata, și am folosi gloanțe adevărate? Sau, În Macbeth, am Înnebuni Încercînd să ștergem pata de sînge? Ori ne-am sinucide precum actorul din Jurnalul unui nebun al lui Purcărete? Sau am face precum actorul de la Botoșani care semna ștatul de plată cu numele prințului danez? Am mai spus-o : pe lîngă sensibilitate artistică, teatrul cere o sănătate de fier. Nervi tari. Și distanțare, cînd simți pericolul
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Tipătescu se relaxa... cîntînd la flaut. Peste doar unusprezece ani, și pe scena Naționalului bucureștean apare o muziciană - fata lui Pristanda, care cîntă la vioară (primește și un dolar de la Cațavencu, pe chestia asta!). Aici, bietul prefect este victima tuturor nebunilor, În frunte cu Zoe, căci doar deaia și recunoaște aceasta,”da, sunt nebună!”(drept care aruncă-n el cu pantofi, apoi Îl amenință cu arma)... În același an (1999), la Satu-Mare, doamna Trahanache stă Într-o cadă transparentă, mascată-n ...sirenă
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Începînd chiar cu prefața, În care concetățeanul nostru Îi explică marelui Anton 95 Pavlovici, cam ce-a făcut el pe lumea...aia: „Toate paginile pe care le-ați scris nu formează decît o singură (s.n.), vastă piesă”; sau:„Casa de nebuni a lumii cehoviene, În care ați Închis o Întreagă epocă. Eu Însumi eram Închis În casa de nebuni a comunismului”. Sau:„ de fapt, marele personaj pe care l-ați creat este atmosfera: un fel de ceață, În interiorul căreia ființele se
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
el pe lumea...aia: „Toate paginile pe care le-ați scris nu formează decît o singură (s.n.), vastă piesă”; sau:„Casa de nebuni a lumii cehoviene, În care ați Închis o Întreagă epocă. Eu Însumi eram Închis În casa de nebuni a comunismului”. Sau:„ de fapt, marele personaj pe care l-ați creat este atmosfera: un fel de ceață, În interiorul căreia ființele se comportă ca niște spectre”; cît despre faptul că marele rus a murit devreme, Vișniec opinează: „Ați avut noroc
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
montări am fost catalogat ca teribilist, ca om care nu are nimic sfânt. Dacă le raportez la montările de azi, Îmi dau seama că eram de o cumințenie revoltătoare. - Cu ce ați debutat? - Cu un spectacol făcut după „Jurnalul unui nebun”, al lui Gogol, montat la Teatrul din Galați, cu un actor foarte bun, Dimitrie Bitang, care, din păcate, nu mai e printre noi. Spectacolul nu a avut o carieră lungă. În paralel cu premiera, În „România literară” a apărut un
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
sunt eu de vină, Și voi găsi în regăsiri O lacimă divină”. Așa i-a zis, tot stând în prag, Încremenit de frică, Dar ea i-a spus fără de drag Că gestu-i mai mult strică. El a fugit ca un nebun Nemaiștiind de sine; Ea s-a oprit din mic taifun Crezând c-a făcut bine. 30 iunie 2004 VIAȚA TOATĂ Unii zic că nu-i dovada Că bărbatul e bărbat Când prin plâns face spovada Că la spaime e argat
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
Ce-mi făcu? Uite că ne făcu de-a rămas cu burta mare! Nu te bucuri? Își scosese mâna. O șuviță de sânge se prelingea pe cearșaf. Mantinela gemea ușor, ca și cum un șerpoi solzos intrase în ea și se zvârcolea nebun în burta ei, încercând să iasă și nu mai găsea borta pe unde intrase. Doar zvâcnea dând să se înalțe, speriat, flămând, răvășindu-i mitra, înfiorând-o cu solzii groși, îi simțea solzii cum se înfig în moleciunea ei, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
realè, cu mâncarea lor realè, cu copiii lor reali și cu paturile lor reale că sè mè observe, nu cred cè lui Angel i-ar plècea sè umblu gol prin ploaie, cred cè sunt nebun, silogism, nu cumva sunt un nebun care se viseazè Matei sau sunt chiar Matei care se viseazè nebun, my real name este Matei și lucrez la Institutul de proiectare și, lasè asta, mi-e cam foame! iatè o senzație realè, nu mè pot plânge cè realitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]