6,985 matches
-
adaptabilitatea și știință. Otomanii au trebuit să țină sistemul statului în funcțiune în condițiile acestor presiuni sociale. În comerț se întâmplă ceva cel putin curios: chiar și la sfârșitul secolului al XV-lea, grecii și evreii erau cei mai importanți negustori, prezența otomanilor în acest sector fiind nesemnificativă. Că o consecință, otomanii trebuiau să protejeze elitele economice grecești pentru a menține economia în funcțiune. Mai mult, turcii trebuiau să rezolve dezordinile sociale din rândul comunității grecești. Atunci cand elită grecească s-a
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
și Imperiul Otoman a depins în mare măsură de descoperirea noilor rute comerciale maritime. Decăderea Imperiului Otoman poate fi urmărită în paralel cu pierderea importanței drumurilor comerciale terestre. În 1580, englezii au primit prima capitulație din partea otomanilor. Însă în realitate, negustorii englezi au pătruns pe teritoriul otoman, iar capitulația punea în scris această situație. Înaintea englezilor, francezii și venețienii au obținut capitulații, insă erau nemulțumiți că negustorii din teritoriul englez avea privilegii asemănătoare, astfel că încercau pe mai multe căi să
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
Existau mai multe modele: creștine ( bizantine, cruciat) sau musulmane ( nord-african, mameluc, anatolian). Pe lângă acestea, există și modele imediate, elaborate în cancelaria otomană: cel venețian și francez. În procesul de structurare a textelor, trebuie luați în seamnă doi factori: experiență Veneției ( negustorii venețieni obțin privilegii comerciale de la bizantini, cruciați, nord-africani, mameluci, anatolieni, astfel că în cancelariile venețiene au fost elaborate mai multe astfel de texte) și practica cutumiara ( practică era transpusa în scris, însă în realitate, aceasta era de mai mult timp
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
reciprocității are o anumită tradiție, cum ar fi cele din ahdname-lele dintre Imperiul Otoman și Veneția. Se considera că aceste capitulații erau unilaterale, însă în realitate erau bilaterale: venețienii aveau dreptul de a face comerț în Imperiul Otoman, însă și negustorii turci puteau întreprinde activități comerciale în teritoriile venețiene. De asemnea, existau și tratate ungaro-otomane care conțineau această prevedere , dar și otomano-polone. Și în cazul habsburgilor era aplicat un regim de reciprocitate. Regimul „clauzei națiunii celei mai favorizate”-termenul nu apare
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
sau japonezi. Există mai multe clauze în ahdname-le, dar și drepturi și obligații. Libertatea de a intra,a ieși și a circula - pentru a putea intra în teritoriile otomane, străinul trebuia să primească permisiunea Porții. În cadrul zonelor controlae de otomani, negustorul avea și dreptul de a circula și, foarte important, de a ieși. Străinul era protejat atât timp cât era valabilul aman-ul, conform seri at-ului. Aman-ul putea expiră și când se declanșa un război, infidelii trebuiau să părăsească teritoriile otomane
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
-ul, conform seri at-ului. Aman-ul putea expiră și când se declanșa un război, infidelii trebuiau să părăsească teritoriile otomane. În cadrul acestor capitulații, se hotăra că în cazul în care izbucnea un război, ambele parți trebuiau să asigure protecția negustorilor. De multe ori, sultanul trimite porunci voievozilor români ce le interziceau acestora să nu jefuiască caravanele ce treceau prin teritoriile lor. Existau numeroase clauze care făceau referire la navigație. Ak Deniz ( Marea Mediterana) și Kara Deniz ( Marea Neagră) erau cele mai invocate
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
În virtutea dreptului hanefit, muște min-îi nu beneficiau decât de o protecție temporară din partea suveranului musulman. Seriat-ul consideră că dacă un străin rezidă mai mult de un an în teritoriile otomane, acesta ajungea să fie zimmi. În contextul în care negustorii rezidau în diversele orașe otomane, treptat în ahdname-le nu mai apărea clauză referitoare la perioada în care aceștia trebuiau să stea în Imperiu. Tratatele de drept otoman nu au impus restricții drastice tranzacțiilor comerciale. Existau unele mărfuri care nu puteau
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
drastice tranzacțiilor comerciale. Existau unele mărfuri care nu puteau fi scoase din Dar al-Islam. De asemenea, otomanii puteau fi acordate anumite privilegii referitoare unele mărfuri speciale, cum ar fi grâu, piele sau bumbac, astfel că acestea puteau fi exportate dacă negustorul deținea un astfel de privilegiu. Taxe comerciale ( gumruk resmi - impozit pur fiscal)- În seriat, această taxă era diferențiată în funcție de statutul negustorilor: un harbi plătea 10%, un dhimmi plătea 5%, iar musulmanul 2,5%. Clauzele care apar în ahdname-le sunt rezultatul
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
privilegii referitoare unele mărfuri speciale, cum ar fi grâu, piele sau bumbac, astfel că acestea puteau fi exportate dacă negustorul deținea un astfel de privilegiu. Taxe comerciale ( gumruk resmi - impozit pur fiscal)- În seriat, această taxă era diferențiată în funcție de statutul negustorilor: un harbi plătea 10%, un dhimmi plătea 5%, iar musulmanul 2,5%. Clauzele care apar în ahdname-le sunt rezultatul unor porunci musulmane ce aveau drept rol combaterea unor infracțiuni îndreptate asupra negustorilor. Existau două tipuri de litigii: între conaționali și
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
În seriat, această taxă era diferențiată în funcție de statutul negustorilor: un harbi plătea 10%, un dhimmi plătea 5%, iar musulmanul 2,5%. Clauzele care apar în ahdname-le sunt rezultatul unor porunci musulmane ce aveau drept rol combaterea unor infracțiuni îndreptate asupra negustorilor. Existau două tipuri de litigii: între conaționali și între creștini și musulmani. În cazul litigiilor dintre creștini și musulmani, instanțele de judecată trebuiau să hotărască gravitatea acuzațiilor. De asemenea, era nevoie să fie prezentate dovezi necesare. În unele cazuri era
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
în Casa Islamului. A doua disjuncție există între muslim și harbi ( un inamic potențial). Termenul de harbi era identificat cu infidelul (kafir) care nu plătește tribut (djizye) statului otoman și trăiește în „Casă Războiului”. Acest atribut era aplicat locuitorilor, mărfurilor, negustorilor etc. Lumea era împărțită între aceste două zone: dar al-Islam și dar al-harb.În textele juridice clasice s-a insistat pe practicarea liberă a cultului religios muhamedan, protecția musulmanilor și conducerea de către un suveran musulman. Moscheea nu era construită decât
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
care se întâlneau în hanul cu același nume. O mare parte din poveste se concentrează în jurul gusturilor culinare și a rețetelor comune, precum și cu contrastul general între civilizație și modalități rudimentare folosite de români: într-un episod din carte, un negustor lipscan îi uimește pe ceilalți protagoniști, atunci când el le spune despre mesele frugale și inovațiile tehnice ale Europei de Vest. Sadoveanu aplică aceeași tehnică narativă în "Soarele în baltă", despre care Călinescu spunea că folosește un „stil mai complex”. În
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
aveau un venit de peste o jumătate de milion de livre erau nobili. În porturile ca Bordeaux, burghezia era mai bogată decât nobilimea locală. Burghezii nu aveau titlu nobiliar și nici nu erau țărani sau muncitori urbani. Se implicau în industrie. Negustorii se numărau printre burghezii bogați, comerțul exterior fiind în Franța cel mai dinamic sector economic, cu o creștere a volumului schimburilor comerciale de 440% între 1715-1789. Alți burghezi erau financiari, latifundiari, membri ai profesiilor liberale, medici, scriitori, juriști și funcționari
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
de sistemul de privilegii, prin dobândirea unui titlu nobiliar pentru care tot se străduiau să le obțină. Majoritatea funcțiilor care confereau titlu nobiliar cereau 2-3 generații de deținători până la dobândirea nobleței ereditare. Întârzierea putea fi evitată de cei foarte bogați. Negustorii de sclavi, cultivatorii și financiarii își puteau permite să plătească prețul mare al unui post ca acela de secretar al regelui, care conferea direct noblețea ereditară. Negustorii care făceau averi uriașe îi concurau pe nobili abandonând comerțul cât mai curând
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
deținători până la dobândirea nobleței ereditare. Întârzierea putea fi evitată de cei foarte bogați. Negustorii de sclavi, cultivatorii și financiarii își puteau permite să plătească prețul mare al unui post ca acela de secretar al regelui, care conferea direct noblețea ereditară. Negustorii care făceau averi uriașe îi concurau pe nobili abandonând comerțul cât mai curând posibil și investind banii în terenuri, funcții, rente, întrucât comerțul era considerat nedemn sau dezonorant. Burghezia și nobilimea au devenit membre ale unei elite unice, avute, existând
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
funcționar guvernamental la nivel local, consiliile alese înlocuindu-i pe toți. Consiliile din sud erau dominate de burghezie, consiliile din nord erau predominate de burghezia urbană ce deținea funcții în orașe, lăsând comunele rurale sub controlul țăranilor bogați, ale micilor negustori sau meșteșugarilor. Multe grupuri sociale care nu au deținut funcții până atunci puteau să o facă. S-a estimat că în decursul unui deceniu, un milion de oameni au fost aleși în consilii și au câștigat experiență administrativă. A fost
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
găseau în toate districtele Parisului și în numeroase orașe de provincie. În 1791, Clubul Cordelierilor și societățile populare au alcătuit o federație și au ales un comitet central. Membrii societății populare proveneau din profesiile liberale, dintre funcționari, meșteșugari și mici negustori. Muncitorii intrau rareori pentru că nu aveau timp să facă politica. Cum nu existau partide politice, cluburile au jucat un rol important în revoluție, ele informând publicul asupra principalelor probleme la zi, sprijinind anumiți candidați în alegeri și acționând ca grupuri
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
multe asignate, a căror valoare a scăzut. La începutul anului 1791, s-au desfășurat greve, în care muncitorii protestau împotriva scăderii valorii salariilor. Prețul cerealelor a crescut cu 50% după recolta slabă din 1791, provocând revolte, în care mulțimea obliga negustorii să reducă prețurile. Nemulțumirile muncitorilor au fost folosite de societățile populare, care legau protestele economice de necesitatea politică a unei republici democratice, de grupurile din Adunare care doreau să acceadă la guvernare. Mirabeau, orator și politician al Adunării Constituante, membru
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
revoluționare pentru că erau anarhice și nu se supuneau autorităților și pentru că generau opoziție față de revoluție prin metode brutale. În iulie, Convenția a cedat presiunii populare exercitate de Roux și de sanculoți, votând legea care pedepsea cu moartea stocarea de alimente. Negustorii au refuzat sa mai transporte cantități mari ca să nu fie acuzați că stochează, astfel criza de alimente s-a agravat. Convenția a acceptat controlul prețurilor, votând pe 29 septembrie Legea maximului general. Noua lege fixa prețul pâinii și pe cele
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
este de 95 m. "Römer" este numele clădirii primăriei Frankfurtului, în traducere „cetățean al Romei, roman”. Ea este alcătuită de fapt din trei case gotice învecinate, care au fost cumpărate de consiliul local în 1405 de la o familie bogată de negustori. Casa din mijloc este Römer-ul propriu-zis, care mai târziu a fost legat și de clădirile înconjurătoare. La primul etaj se află „Sala împăratului” sau „Sala împăraților” ("Kaisersaal"), unde aveau loc banchetele împăraților proaspăt încoronați. În ea se află expuse portretele
Frankfurt pe Main () [Corola-website/Science/297645_a_298974]
-
m. Römer (Primăria orașului) "Römer" este numele clădirii primăriei Frankfurtului, în traducere „cetățean al Romei, roman”. Ea este alcătuită de fapt din trei case gotice învecinate, care au fost cumpărate de consiliul local în 1405 de la o familie bogată de negustori. Casa din mijloc este Römer-ul propriu-zis, care mai târziu a fost legat și de clădirile înconjurătoare. La primul etaj se află „Sala împăratului” sau „Sala împăraților” ("Kaisersaal"), unde aveau loc banchetele împăraților proaspăt încoronați. În ea se află expuse portretele
Frankfurt pe Main () [Corola-website/Science/297645_a_298974]
-
notat că a găsit în Windhoek (în iunie 1885) numai "șacali și numididae înfometate în livezi părăsite". În anul 1878, Regatul Unit a anectat Walvis Bay și și-a însușit-o coloniei din Cap în anul 1884. În aceleași an negustorii Franz Adolf Eduard Lüderitz și Heinrich Vogelsang au trimis o cerere la organul executiv al Germaniei pentru a trece colonia germană din sud-vestul Africii drept arie protejată (Anglia nu a mai fost interesată de pământurile "din spate"). Pe când se stabileau
Windhoek () [Corola-website/Science/297686_a_299015]
-
numerică a populației orașului și transformarea lui într-un puternic centru economic, mai ales în urma dreptului de a organiza târguri. Deoarece orașul se afla la extremitatea principatului Transilvaniei și în vecinătatea teritoriilor stăpânite de turci, în Târgul Salontei se întâlneau negustorii veniți din Transilvania cu cei din zona de ocupație otomană. Schimbul intens de mărfuri determina dezvoltarea rapidă a așezării și apariția micii industrii: argăsitul pieilor, opincăritul, cizmăritul, blănăritul, țesătoria, fierăritul. Bunurile produse satisfac necesitățile locale și se desfac și în
Salonta () [Corola-website/Science/296634_a_297963]
-
de către regele Gustav I al Suediei cu scopul de a concura cu orașul Tallinn. Orașul a început să fie sufocat de mizerie, războaie și boli. O lungă perioadă de timp a fost un oraș mic și un loc important pentru negustori din regiunea baltică. Construirea fortăreței Sveaborg a crescut numărul de negustori ce veneau în oraș însă o dată ce Rusia a învins Suedia în Războiul finlandez și cu transformarea Finlandei în Marele Principat al Finlandei din 1809 orașul a început să se
Helsinki () [Corola-website/Science/296644_a_297973]
-
cu orașul Tallinn. Orașul a început să fie sufocat de mizerie, războaie și boli. O lungă perioadă de timp a fost un oraș mic și un loc important pentru negustori din regiunea baltică. Construirea fortăreței Sveaborg a crescut numărul de negustori ce veneau în oraș însă o dată ce Rusia a învins Suedia în Războiul finlandez și cu transformarea Finlandei în Marele Principat al Finlandei din 1809 orașul a început să se dezvolte. Pentru a putea reduce influența suedezilor în Finlanda, Alexandru I
Helsinki () [Corola-website/Science/296644_a_297973]