6,770 matches
-
au convins repede. Ce mai, sunt vinovat, nu mai încape nici o îndoială. Îi ascult totuși în continuare, cu mare atenție, savurându-le aproape masochist argumentele zdrobitoare. Lângă mine, ghemuită într-un fotoliu, Doina croșetează. Cu ultimele puteri. E atât de obosită încât nici măcar sentințele necruțătoare, biciuitoare ale acelor procurori inflexibili ai conștiințelor noastre nu reușesc s-o țină de tot trează. A avut o zi grea. O altă zi grea o așteaptă. Și deodată, privind-o cu duioșie, cu vinovăție, mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și nici nu poate reuși, ceea ce nu face mai puțin tragică vânătoarea. „El se apropiase pe furiș, dar cum se poticnise și rața îl observase, acum își continua fuga fără să se mai ascundă. Pasărea însă nu putea zbura: era obosită. Ar fi fost destul să se ridice în văzduh, și acolo, afară de țipetele furioase ale omului, n-ar mai fi amenințat-o nimic. Dar ca să se ridice spre cer, ar trebui să aibă forță în aripi. Rața era însă prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Ar fi fost destul să se ridice în văzduh, și acolo, afară de țipetele furioase ale omului, n-ar mai fi amenințat-o nimic. Dar ca să se ridice spre cer, ar trebui să aibă forță în aripi. Rața era însă prea obosită. Tot ce putea face era să se cufunde. Dispăru deci în apă în timp ce omul, în mână cu o scurtătură grea de lemn, o aștepta la marginea copcii să revină la suprafață. Doar trebuia să respire. La o depărtare de douăzeci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mele... - Morale? - Nu, fizice!” * Suspans. „Mă scot sau nu mă scot? Mă îngroapă sau nu mă îngroapă?” (Lenin) * La câteva luni după moartea scriitorului, Dostoievski bolborosind, din ce în ce mai stins: „Bo-bok, bo-bok...” * De câte ori nu ne-a fost dat să auzim: „Vai, ce obosit sunt! Vai, nu mai pot!” Și când te gândești că ceea ce e mai greu abia urmează! De aceea, trebuie, totuși, să ne scuturăm de oboseală. Ba să mai putem, fraților, căci mai avem și de murit! * În Vulpile în vie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și ne-am culcat. La vreo 20-30 minute au venit câțiva beduini și ne-au cerut bani (dolari) pentru ca le foloseam paturile. N-au ajuns la înțelegere cu părintele Irineu, cât să le ofere, și ne-au alungat. Eram cu toții obosiți și fără să ne odihnim a trebuit să plecăm. Vă imaginați ce supărați puteam fi, era singurul loc din lume de unde se poate vedea Răsăritul Soarelui la 430 dimineață. Unicul loc în lume! După efortul nostru făcut pe întuneric, la
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
16.05.2006 Privirea caldă și senina, Si zâmbetul e prin cuvinte, Asterne-n inimi, Dragostea-i fierbinte. N-ai spune, soro, Că e străin și e departe... Și câți îți calcă pragul Nu-i lași să plece, Triști și obosiți. În casa ta, Palat pentru străini, Pe toți tu îi hrănești, Durerea le-o asculți, Prin fapte și cuvine Arăți comoara de Creștini, Așa Iisus ne-a învățat, Cu cei străini La masa noi am stat Odihnă bună am luat
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
alteori numai de câțiva pași. Câmpia care a fost înconjurată de apele sale furioase a rămas cu trei-patru metri mai înaltă decât lunca și se prezintă în mijlocul luncii ca o insulă sau ca o peninsulă, mărginită, nu de apele care, obosite s-au retras în vechea matcă, ci de pământ din noua luncă. Aceste insule, de care apa s-a îndepărtat de jur împrejur a lăsat „insule” înconjurate de pământ, numite „pochine”. Peninsulele, sunt înconjurate de pământ numai pe trei părți
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
că un flăcău chefliu, când se întorcea noaptea de la chefuri, se abătea pe la cotețul moșului. Într-o zi, moș Dumitru a aflat că flăcăul petrece la crâșmă și și-a propus să stea de pândă. Târziu în noapte, când toată lumea obosită de la muncile agricole dormea, tânărul a venit la cotețul moșului. Moș Dumitru a așteptat și când hoțul a dat să plece de la coteț cu o găină strânsă la subțioară, i-a ieșit în cale, la înjurat și s-a repezit
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
bătrânică ce se chinuia să întindă niște sârmă ghimpată ca gard, pentru a nu-i mai strica vitele semănătura din grădină. I-am ajutat până a terminat treaba. 27 iulie 1950. Am aflat că un sectar a fost arestat. Deși obosit, m-am culcat privind în gol fără să adorm. De ce-i așa cum este? De ce sunt rău cu soția mea ? De ce nu pot răbda până la capăt ? De ce, dacă între noi nu e potrivire de catacter, de vederi, n-o pot
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
intens, de neexprimat, urmat de revenirea bruscă a curentului ca un fel de strigăt din geneză: Fiat! După care lumina electrică s-a unit cu cea din noi, umplându-ne de o nouă energie. Mă trezesc în fiecare dimineață foarte obosită - trăiesc în altă parte, unde umblu și mă consum mult. În mijlocul zilei mi-am amintit brusc de visul din partea a doua a somnului. Trăiam din nou în Elveția, la Lucerna, eram cu iubitul meu René care mă ținea cu brațul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și mai mult antipatia lucrătorilor. Unul a început să-mi facă un fel de curte, interpretând greșit amabilitatea mea de a-i da un pahar de apă minerală când se simțea rău din cauza prafului de la demolarea unui zid. Arătăm cu toții obosiți, iritați de inhalarea prafului, dar vecinii sunt deciși să nu părăsească apartamentele, pentru a nu-i da proprietarului ocazia să ne mărească chiria, care e deja foarte mare. Citesc din nou o scrisoare de la René, ca un remember al unui
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
îmbuibată, dar nefericită. Și asta după ce în timpul zilei i-au vizitat pe psihiatri, exasperându-i fără milă. Acești prieteni sunt „moșteniți” de la René, care-i trata cu ironie și cu eleganta lui artă de mânuitor de sabie verbală. 25 ianuarie Obosită de efortul amabilității răspunzând la numeroase telefoane date de „prietenii” români, care m-ar sfâșia în bucăți dacă le-aș permite să se apropie de mine ceva mai mult. Vor să scotocească în viața mea pentru a găsi un fir
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
În acest vis, cenzurat la trezire, tu îmi repetai fără oprire în românește: am văzut în fiecare zi o primejdie și am căutat... Ce curios, sunt exact cuvintele pe care mi le-ai scris! Ce primejdie? Mă simt foarte, foarte obosit și foarte, foarte trist. René. Te iubesc, nu pot trăi fără tine. Joi, 15 august 1974 Je suis ce malheureux comparable aux miroirs Qui peuvent refléchir mais ne peuvent pas voir Comme eux mon œil est vide et comme eux
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
în limitele fixate, voi veni la tine sâmbătă, 14 septembrie. Dacă nu, atunci va fi pentru 21 septembrie. Te voi anunța printr-o telegramă, dând data exactă a sosirii mele. Nu știu ce se întâmplă cu mine, dar mă simt foarte des obosit, și oboseala la mine naște un fel de melancolie, tristețe (cum spunea unul dintre prietenii mei poeți, Léo Ferré: „un désespoir qui n’a pas les moyens”) care mă abate complet. Cum îi spunea Lucy lui Charlie Brown: „Tu manques
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
nopții, și ultimii care au plecat, ce fericire, au fost cei care nu sosiseră primii, cu Birgitta (Trotzig), Agneta (Pleijel), Göran (Sonnevi) cu soția, Kerstin, în frunte! Am trăit (prin respirație) ore de bucurie nesperată - nu m-am simțit deloc obosită, dimpotrivă, plină de energie, aranjând lucrurile în bucătărie, și rugându-mă ca după „inspecția îngerilor”, când eu voi dormi, să primesc un bun calificativ, de bună intrare în țara de umbre colorate ale bătrâneții. A doua zi, Lionel mă sună
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
trebuit să fac ordine peste tot și să văd haosul din mine exteriorizat în hârtii și cărți care mă împiedică parcă să lucrez armonios, adică să am deșertul foii albe în fața ochilor și să mă adâncesc în el. Acum sunt obosită și nu fac decât să înțeleg viața sau nevoia eremiților de a se izola, măcar temporar, într-un loc în care domină vidul. N-am mai scris în jurnal, am ajuns, după filmări, la un alt fel de oboseală, plăcută
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
România literară, „Drum de vară în Nord”. Și eu (din motive sentimentale) prefer picioarele lui Vișnu. Ești foarte, foarte dotată (asta se spune cu accent englez, care mă caracterizează uneori!)! Este ora 22, capul îmi e greu și sunt foarte obosit. M-am întors dintr-o vizită la Artur Lundkvist, unde am discutat ore întregi noua colecție de poezie pe care el o va dirija pentru mine. Trebuie spus că are idei pe care le consider puțin prea definitive, și gustul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
vesel și m-a luat la o parte, întrebându-mă dacă are șanse să obțină Premiul. Bineînțeles, i-am răspuns, nu am nici o îndoială. E bine, a spus el, pentru că aștept de multă vreme această recompensă. Apoi, se arăta foarte obosit. În cameră era un pat imens. Mi-a propus mie, fiului său și norei lui să ne odihnim în pat. El însuși s-a culcat fără să se dezbrace. Era acolo, în mijlocul patului, făcându-ne semn să ne odihnim alături de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
în mi minor, op. 11, solistă Irina Zahharenkova, Estonia. Câștigătoarea premiului I la concursul de pian, ediția 2005, laureată a mai multor premii I și II la diverse întreceri internaționale, în pofida declarațiilor făcute în cuprinsul programului, cum că este „...foarte obosită”, a făcut dovada unui profesionist stăpân pe meseria aleasă). Cu un tușeu delicat și cu o sensibilitate naturală, ne-a impresionat plăcut prin bogăția de nuanțe! Dacă vom mai adăuga și finețea, și siguranța acompaniamentului asigurat de dirijorul Alexandru Lăscae
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
bieții căruțași-cărăuși erau cu paguba, că vinul rămânea pe loc, caii ioc iar negustorii urcau în tren spre case. După o pauză la Tudor Vladimirescu, i-am dat bătăi, fiindcă soarele fugea repede spre asfințit iar noi eram tot mai obosiți. Am făcut și ultima parte de drum. Se întunecase tare. Nu știu de ce dar eu aveam mare nădejde în Iancu. Eram sigur că el, diplomat în ale problemelor de strategii, că avea și pușcă, așa că va reuși să capete aprobare
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
marginea cărților iată-ne victorioși gata să reluăm calvarul unui drum spre acasă. Trecusem cu bine de toate poate și datorită binecuvântatei prezențe a amintirii Sfântului Ioan acolo, într-o grotă-închisoare din cetatea de piatră. Ne-am întors învingători, obosiți dar siguri pe noi, pe viitorul familiei. Eram definitivi în învățământ spre dezamăgirea revizorului școlar Costenco, un om supărat pe ceilalți în lipsă de motive de supărare. De la Traian Val până la Marineanca, printre lanuri de păpușoi, pe drum de care
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Coajă”, cum era Abdenagor Constaninescu poreclit cu dragoste de ostași: - Ce fel de raport ai făcut de te-au schimbat? - Am arătat că nu mai pot face față cu oamenii neschimbați de la începutul războiului și plini de păduchi, bolnavi și obosiți. - Mda. și cum merg treburile pe aici? - O să vedeți personal la noapte. Noaptea aceea a rămas de pomină pentru colonelul Momiceanu. Fiind declarat armistițiu temporar pentru strângerea morților și răniților dintre trupele rivale, comandantul muzicii militare, căpitanul Hanganu și căpitanul
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
dar nu s-a terminat. A doua zi de dimineață, am plecat din nou toți din primărie la cules de porumb. Pe o vreme câinoasă, mai în căruță, mai pe jos, am ajuns în două ore la locul cu pricina, obosiți, uzi pe haine și la picioare. Era lapoviță. Cojocelul elegant de Orăștie, cu glugă, de care eram foarte mândră, s a udat în scurt timp, iar cizmele din piele, cu tocuri înalte au tras umezeală și s-au umplut de
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
și am venit să verific cum vă petreceți noaptea. Ați venit și vedeți prea bine că nu s-a întâmplat nimic, dar aș vrea să vă întreb ceva. Când ne-ați instalat, m-ați lăsat uitată în primărie, flămândă și obosită. Nu cunoșteam pe nimeni. Atunci de ce nu v-ați făcut griji pentru mine, am întrebat-o, mirându-mă de îndrăzneala mea. Sunteți obligate să vă mutați în comună cu familia, mi-a repetat pentru a nu știu câta oară, evitând
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
care îmi puneam hainele, dar era bine că nu mai deranjam pe nimeni și puteam veni sau pleca fără a depinde de cineva. Fetele făceau focul și în camera mea, astfel încât găseam căldură când ajungeam seara de pe teren înfrigurată și obosită. În vacanță, Mișu, fiul meu, stătea la mine, se simțea bine și era liber. Aduceam apă împreună cu cele două fete, de la o fântână destul de îndepărtată și umpleam două butoaie din plastic. Făceam întotdeauna economie la apă. UN TRAI INVIDIAT Puțin
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]