6,787 matches
-
vestibul, aproape de una din ferestrele mari, cu grilaj de fier, ce deschideau o vedere simpatică spre grădina de flori, i se pusese o canapea simplă, largă, pe care noaptea întîi a dormit scăldată după oboseala călătoriei. Azi-noapte, însă, somnul a ocolit-o, deși I-ar fi dorit mai mult ca oricând, tocmai ca s-o scape de frica insistentă ce pusese stăpânire pe toată ființa ei. Mereu i se năzărea că aude pași, prin grădină sau prin celelalte camere, că a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
putea întîmpla... După cină, bătrânul a ieșit în curte, singur, ca în toate serile bune, să facă puțină mișcare înainte de a se culca. Cerul era curat, vînăt-închis, cu stele tremurătoare ca niște picături de rouă. Răcoarea primăverii îi înviora pașii. Ocoli clădirea cea nouă pe aleea prunduită, curățată proaspăt, merse spre poarta cea mare dinspre uliță. Printre copacii parcului vedea în față, aproape, parcă numai la câțiva metri, focul ce mistuia conacul lui Cosma Buruiană. Ardea potolit, fără flăcări mari, cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ducă la vecini ticăloșia și să-i învețe neomeniile! își zise Miron Iuga, oprindu-se o clipă lângă poartă. Toate silințele mele cu ei n-au folosit nimic! Degeaba, țăranul e destinat să rămâie sălbatic până la sfârșitul lumii." Se întoarse, ocoli casa pe dincolo, trecu pe lângă clădirea veche în grădina mare din dos, unde nu erau arbori și se deschidea o vedere mai largă. În suflet îi picura tristețea din ce în ce mai apăsătoare. Până azi-dimineață, în ciuda tuturor întîmplărilor și zvonurilor, a fost convins
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
spre mahalale, trebui să țină centrul, stingher, cu gluga trasă pe cap și mâinile adânc înfipte în buzunare. Nu-i cunoștea pe oamenii din centru, ei nici măcar nu se dădeau la o parte, de parcă Petrache n-ar fi existat. Îi ocolea, ca și cum era singurul care putea să vadă. Și totuși, se simți atins pe umăr, se întoarse speriat, de parcă cineva îl căutase și în sfârșit îl găsise. Femeia îi întinse, în chip de explicație, un mănunchi de violete. Se scutură și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Suntem de la spital... — Ați venit să-i luați pijamale ? — N-are nevoie de nimic. Are tot ce-i trebuie. Și atunci de ce-ați venit ? Da, chiar așa. Penderecki. Cum să explici ? — Știți cumva... aveți vreo idee... de ce ? întrebă Cosmina, ocolind doar pe jumătate întrebarea bătrânei. — De ce s-a aruncat adică ? Bătrâna privi în dreapta și-n stânga, apoi în sus, spre scară. Nici țipenie. Le făcu semn să se apropie. — Știu eu, șopti. Voia să se arunce în cer. A nimerit
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care însă nu le mai găsi. Bănui însă din faptul că, de data asta, Iacob nu mai întrebă încotro să pornească. Iar direcția era alta decât casa ei. Totul se petrecea de la sine, parcă mai fusese acolo, el opri mașina, ocoli repede și îi deschise portiera. — E un bloc de oameni cumsecade, spuse, de parcă asta ar fi ținut loc de lămurire. Dacă întâlnești pe cineva pe scară, îl saluți ca pe o veche cunoștință. Nu te întreabă nimic, nu-l întrebi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și moartea să se deosebească printr-o singură literă. Când ai căpătat simțiri omenești, ai pierdut puterea asta. Ai rămas între lumi, oricare dintre lumile noastre te respinge. Sunt Iacob al lui Zevedei ! strigă el, cu ochii ieșiți din orbite. Ocoli masa și făcu un pas înainte : Sunt Iacob al lui Zevedei ! — Ești Iacob Botez, fiul ascuns al mamei tale. Poți pleca. Zevedei rămâne aici, cu noi. Aerul se răci brusc și îl opri pe Iacob din mers, ca și cum s-ar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
închizând ochii la fiecare hurducătură care-i frigea șalele. Înțelese durerea ei, când s-a ostenit pe drumul mai lung și mai anevoios al trotuarelor pătrățoase și al bordurilor mai înalte de pe strada Viitorului, ca pe o strădanie de a ocoli strada Eminescu, de teamă să nu se întâlnească iar cu poștașul. Melania ascunsese bine toporul, dar știa că Golea, la furie, putea găsi oricând altceva, dacă nu chiar cuțitul pe care îl ținea, cu lama învelită în cârpă, în bocanc
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
medalion. Porni motorul, se gândi câteva clipe, apoi își încrucișă brațele pe volan, își lăsă fruntea pe brațe, închizând ochii, și așteptă. Avea impresia că toți știu ce-i cu ea, poate din cauza mersului împleticit, rezemat de ziduri, și o ocolesc, refuzând s-o privească. Era un soare puternic, după lumina difuză din hangar, lumea părea împodobită cu beteală. Iar acea strălucire nefirească îi dădea o stare de irealitate. În cele câteva zile cât fusese lovită, dusă la secția de poliție
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe altă parte. — Ai venit la mine cu taxiul ? se miră ea. — Mi-era frică să nu nimeresc. Și câți bani i-ai dat ? — De la gară până aici cincizeci de lei. Așa scria pe aparat... — Te-a păcălit... Te-a ocolit dinadins, să-ți ia mai mulți bani... M-a văzut că viu de departe... confirmă omul, care arăta din ce în ce mai bătrân. Apoi nu mai vorbi, rămase cu ochii pe fereastră. Nu te-am adus dinadins pe aici, spuse Rada, deși el
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
auzi un glas de femeie. Dumneata erai, duduie Rada ? Femeia era scundă și durdulie, rămăsese cu palma dusă la gât, într-un gest de apărare. — Bună seara, madam Gavrilescu, spuse Rada, fără să iasă la lumină. Și adăugă, pentru a ocoli o altă întebare : Ce mai faceți ? — Nici nu mai știi, spuse madam Gavrilescu, venindu-și în fire, în ziua de azi... Sare pe tine-n amiaza mare, darmite noaptea. Ce să fac, uite, am fost la niște neamuri, la țară
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
prizărite și rariște. Mormanul se ridica uriaș și inexplicabil. Pârnaie privi, cu mâinile în șolduri, peste treptele piramidei. Ceilalți doi se apropiară, în tăcere. — Uite, colo ! spuse, în cele din urmă, Pârnaie. Aia nu e o capotă de mașină ? Iadeș ocoli locul, privind cu băgare de seamă. — Să mor io, se minună, dacă ăsta nu e camion de-ăla, de umblau rușii cu el ! S-ar fi bucurat moșu-meu, care înjura întruna pe comuniști, să-l vadă... Și, dacă ar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
arăți ? — Eu ? zise, mai degrabă veselă, Marchiza. Eu... fac cinste ! — O-ho-ho ! slobozi Calu un boncăluit. Sări ca ars și, înșfăcând-o de după umeri, o îmbrânci în tufișuri. — Vezi că e simțitoare cu inima, strigă după el Isaia, chicotind. — O să-i ocolesc inima... veni din tufișuri răspunsul. Tăcură, unii ca să tragă cu urechea, alții pentru că nu mai știau ce să spună. Cum Calu plecase, Pârnaie socoti că e de datoria lui să reînnoade conversația. Lângă el, Mierlă ciripea, din vârful buzelor, privind
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Feng e în căutare de viitoare partenere. Mă întreb cine vor fi norocoasele! Fann descrie evenimentul, care se numește Selectarea Consoartelor Imperiale. După lucru, mă hotărăsc să merg și să arunc o privire la decret. Drumul direct e blocat, așa că ocolesc pe ulițe și alei și ajung acolo la asfințit. Afișul e scris cu cerneală neagră. Caracterele nu se mai disting clar din cauză că au fost șterse de zăpadă. În timp ce citesc, gândurile mele încep s-o ia la goană. Pentru a păstra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
poduri existente. Râul marchează hotarul zonei interzise; fiecare pod reprezintă una dintre cele cinci virtuți confucianiste: loialitate, tenacitate, cinste, modestie și pioșenie. Intru apoi pe Poarta Conduitei Drepte într-o altă curte, cea mai mare din Orașul Interzis. Palanchinul meu ocolește Sala Tronului, ale cărei enorme coloane sculptate și magnificul acoperiș etajat se înalță deasupra întinderii pure de marmură albă a Terasei Dragonului. Sunt lăsată jos la Poarta Freamătului Ceresc. E deja mijlocul după-amiezii. Au sosit și alte palanchine: cele ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și pe Nuharoo, drept care izbucnește o ceartă de față cu Tung Chih și cu întreaga Curte. — Femeile nu se bagă în treburile Curții - aceasta este tradiția imperială. Su Shun subliniază că este în interesul țării ca administrația sa să ne ocolească pe noi două. El îi creează Curții impresia că noi suntem răspunzătoare pentru încetinirea procedurilor și că eu, mai ales, sunt cea care aduce necazuri. Dacă noi nu trebuie să luăm parte la treburile Curții, se adresează Nuharoo audienței, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
data limită stabilită pentru finalizarea proiectului; - sarcinile care trebuie îndeplinite pentru acel contract nu trebuie să acopere atribuții administrative generale, cum sunt cele specificate la pct. 1 din secțiunea a VIII-a; - dispozițiile nu trebuie să fie folosite pentru a ocoli procedurile de achiziții publice ale Comunității. Secțiunea a V-a Pregătirea terenului și construcțiile a) În cazurile în care organismul responsabil cu implementarea execută pregătirea terenului și lucrările de construcție sau părți din acestea pe cont propriu, costurile trebuie contabilizate
EUR-Lex () [Corola-website/Law/136228_a_137557]
-
depășească data limită stabilită pentru finalizarea proiectului; - Sarcinile care trebuie îndeplinite pentru acel contract nu trebuie să acopere atribuții administrative generale, ca cele specificate la punctul 1 din secțiunea a viii-a; - Dispozițiile nu trebuie să fie folosite pentru a ocoli procedurile de achiziții publice ale comunității. Secțiunea a V-a Pregătirea terenului și construcțiile (1) În cazurile în care autoritatea responsabilă cu implementarea execută pregătirea terenului și lucrările de construcție sau părti din acestea, pe cont propriu, costurile trebuie contabilizate
EUR-Lex () [Corola-website/Law/153444_a_154773]
-
economiei de piață, Într-o serie de țări În curs de dezvoltare, precum În țările cu fostă economie de comandă din centrul și estul Europei, s-au declanșat masive procese de privatizare a activelor statului. Valul de privatizări nu a ocolit nici țările dezvoltate, astfel Încît acest proces În ansamblu său a creat premise favorabile suplimentare realizării de ISD. Urmare a actiunii acestor factori, fluxurile de ISD au dat naștere unui stoc care constituie el Însuși o bază productivă considerabilă, generatoare
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
și externe, exprimați prin indicatori, care permite decidentului crearea unei imagini privitor la vulnerabilitatea economică a ramurii . Estimarea climatului investițional se poate finaliza cu decizia investitorului de a-și plasa capitalul antreprenorial În economia unei țări sau de a o ocoli În deciziile sale investiționale. Astfel, nu putem aborda noțiunea de mediu investițional fără de tratarea conceptului de atractivitate investițională. Prin atractivitate investițională a economiei se Înțelege capacitatea economiei de a satisface interesele specifice ale investitorilor prin intermediul recepționării investițiilor. Adesea noțiunea de
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
ocupau zone întinse din stepele de la nordul Munților Caucaz și al Mării Caspice. Iazigii au ajuns la începutul secolului I d. H. în teritoriile est-carpatice stăpânite de dacii liberi, o parte din ei s-a infiltrat pe valea Nistrului mijlociu, au ocolit Carpații pe la nord și au coborât apoi în Câmpia Tisei, cu acordul romanilor sau la sugestia lor. Iazigii erau reduși ca număr, la început, ocupau doar partea de nord a Câmpiei Tisei. După sosirea lor aici, ei au intrat în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
acum, în regiunile de stepă din sudul Moldovei, dintre Siret și Nistru, nu s-au descoperit vestigii slave din secolele VI-VII, deoarece aceste regiuni nu erau prielnice felului de viață, bazat pe agricultură, creșterea vitelor și meșteșuguri. Slavii au ocolit zonele montane și submontane întrucât preferau regiunile mai joase de podișuri și câmpii împădurite, chiar mlăștinoase. Numărul slavilor din sud-estul Transilvaniei era destul de mic, după cum indică puținele vestigii ce le aparțin, datorită prezenței gepizilor în Transilvania intracarpatică. Puține urme slave
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de-a lungul Carpaților Moldovei și Galiției, până la Munkacs, apoi au înaintat spre apus cu grosul efectivelor lor prin pasul nordic Verecke-cale tradițională de trecere ale migratorilor nord-pontici spre Europa centrală. Alți istorici susțin, puțin verosimil, că ungurii n-au ocolit pe la nord, ci au trecut de-a dreptul spre apus, prin trecătorile Carpaților răsăriteni și au ajuns, astfel, străbătând Transilvania, în câmpia panonică. Acești istorici afirmă că încă de la sfârșitul secolului al IX-lea, prin 884, o parte din unguri
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mormintele turanicilor sunt masate în Bărăgan. Complexele funerare din partea centrală și nordică a Moldovei, foarte puține, se află în vecinătatea cursurilor de apă, unde s-au instalat crescătorii de vite nomazi. Răspândirea mormintelor este un indiciu că neamurile turanice nomade ocoleau zonele de deal și cele acoperite de păduri întinse, de pildă, nu se cunoaște nici un mormânt turanic la apus de Siret, înainte de 1241. Necropolele triburilor turce din teritoriile extra-carpatice se remarcă prin numărul redus de morminte-nomazii se deplasau în grupuri
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lipsă de hotărîre și tendință spre supunere izvorîtă din nevoia de a supraviețui. Acest lucru poate fi dedus cu ușurință din atitudinea față de autoritate teamă și totodată umilință și acceptare. Servilismul este însoțit de istețime, manifestată în încercările de a ocoli obstacolele, apelînd la mijloace nu prea ortodoxe... sau chiar ilegale. Persistă ideea că este perfect normal să înșeli guvernul sau să-l furi... Dat fiind faptul că viitorul era nesigur, supușii Imperiului Otoman au adoptat o atitudine oarecum hedonistă față de
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]