8,671 matches
-
la Mutschmann. — Și el? l-am Întrebat. Era o Întrebare stupidă și nu făcu decât să-i trezească evreului curiozitatea. Dacă tot ai Întrebat, i-am spus să se țină departe de băuturi alcoolice și mâncare picantă și să se odihnească mult, Îmi răspunse cu un umor sec. — Cred că m-am prins cum stă treaba. — Nu sunt de piatră, prietene, dar nu e nimic ce aș putea face ca să-l ajut. Cu o dietă cu multe proteine, vitamine, glucoză și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ne socotim vrednici să încercăm a aduce Iarna înapoi pe meleagurile noastre! se sumețiră tustrei călătorii. Apăi, eu o să vă dau binecuvântarea bunului Dumnezeu și mă voi ruga să vă întoarceți cu bine! Mulțumind preotului, băieții adăpară caii, care se odihniseră, păscând troscotul de la fântâna mănăstirii, mulțumiră călugărului Pahomie, care le dădu un măgar și o traistă cu merinde călugărești și porniră spre întinderea verde a pădurii. Pădurea se arătă în toată splendoarea mantiei de toamnă. Frunzele foșneau printre picioarele animalelor
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
pe Radu Mihnea din domnie. N-au avut mult de așteptat, pentru că, spre sfârșitul lunii ianuarie a anului 1626, Radu Mihnea și-a dat obștescul sfârșit, după îndelungi chinuri, fiind înmormântat „în biserica Radului Vodă din București”, unde „el se odihnește supt o piatră frumoasă, pe care se povestește, în limpede grai românesc, istoria vieții lui”. Așadar, domnitorul n-a avut liniște nici după moarte, nu și-a mai văzut feciorul cel drag, pe Alexandru Coconul, care, după domnii efemere, s-
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
pătruns în noile construcții și duhul vechiului oraș aztec. Soarele inundă tufele de dafin din parcul Alameda și, printre crengile unui platan venerabil, zăresc în stradă o reclamă care recomandă "berea Moctezuma". Undeva, într-un gang, un tânăr indian se odihnește sau așteaptă ceva, așezat pe ultima treaptă de la intrarea unui magazin, și îngînă un cântec pe care nu-l aude nimeni în afară de el; un bătrân cu obrazul măsliniu cotropit de o barbă țepoasă și albă s-a așezat mai la
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
de mirare să o ascult până la capăt, cum am început, cu detașarea unui spectator politicos. Sincer să fiu, am ezitat să mă duc la spectacol. Și, dacă aș fi găsit un pretext convenabil, aș fi rămas la hotel, să mă odihnesc, după care aș fi ieșit să mă plimb pe străzi. Uneori, pierdem fără să știm ce șansă am risipit. Tragedia antropocosmică la care am asistat nu era ceea ce mă temusem, un amestec de exotism comercial și de mitologie aranjată, pentru
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
metronomul. De un "tempo naturale", nu ne-am prea bucurat. Noroc că ploile, lumina, cerul și pietrele din Mexic au, compensat, prin emoție, exactitatea. În genere, capodoperele arhitecturii maya nu ne oferă pereți încărcați și permit astfel privirii să se odihnească. Uneori însă (am observat asta și la Uxmal), pasiunea ornamentării ajunge la manie și nu lasă nici un centimetru gol. Încerc să nu mă las descurajat de aglomerarea amănuntelor, într-un basorelief, când, deodată, din același grup care se fotografiază aud
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
pagini din Metamorfoza lui Kafka, bruiat permanent de Suzy Quatro, cu al ei Sticks and stones can break my bones/But they can't break my rock'n roii. 33 Băieții mai intrau din când în când, încinși, să se odihnească și se cruceau văzând că eram deja în pijama. Puseseră bani și își luaseră niște coniac, pe care-l făceau acum poștă vorbind despre gagici, care e mai mișto, ce țîțoance are Mălina, ce curișor are Mariana, ce bună e
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
am apropiat de fiecare dată numai pentru a ne îndepărta, și ne-am îndepărtat doar pentru a ne apropia mereu, Nu înțeleg, Theo! Daniel, neștiutorul! Am pictat cu adevărat doar atunci când am fost singur, oprindu-mă lângă ea ca să mă odihnesc, tace acum cu ochii întorși spre un timp vizibil doar lui, dar de nevăzut pentru ochii mei văzători, I-am promis că după terminarea bisericii mă voi întoarce la ea, Mă așteaptă și nu știe nimic despre ochii mei, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să-i vorbesc ei despre mănăstire, n-ar înțelege chemarea mea spre, mă privește zâmbind și ochii mei coborând îi conturează buzele, Când voi termina facultatea, peste doi ani, mă opresc așa la mijloc, nepăsător cu cuvintele, mâinile i se odihnesc acum în poala rochiei albe cu buline roz și eu nu mă pot opri să n-o privesc, altfel l-aș fi observat pe Theo îndepărtându-se, îl aud acum cu mama, ar fi trebuit să fiu cu el, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de lucru, deși Theo spune că ar trebui să profităm de vremea încă frumoasă de afară, mijloc de octombrie, tot el amână mereu lucrul, se plânge mereu de dureri de ochi și de cap, părintele Varava îl sfătuiește să se odihnească, eu am venit la mănăstire doar pentru câteva zile să-l ajut, ar trebui să mă întorc la școală, și el nu-i de găsit, astăzi, duminică, în biserică duminica a 23-a după Rusalii, părintele citește Evanghelia după Luca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-i pe lângă brațele fotoliului, atinge pământul cu degetele, obosit, de ziua prea lungă sau de noaptea nedormită?! Doarme? Se întreabă mama întrebându-mă și pe mine, Da! cred că a adormit, Bine! Lasă-l să doarmă, nu s-o fi odihnit prea bine astă-noapte, Tu ce faci acum, Daniel? Dacă n-ai să-mi dai nimic de făcut rămân aici, până se trezește, Nu, acum n-am nimic pentru tine, și-l privește cu multă duioșie pe Theo, Adoarme așa oriunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Theo, te rog, iartă-mă! mi-e însă imposibil să te mai ascult când ești atât de aproape de mine, mâna ta coboară leneșă din înalt, apoi chipul tău se-apleacă spre mine, cu ochii tăi cu tot, iar buzele se odihnesc pentru o clipă, Mă auzi, fată dragă? mă întrebi zâmbind și-aș vrea să mă iei în brațe, chiar dacă suntem pe punctul de a intra în biserică, Hai, vino! Și mâna logofătului Tăutu îmi prinde nerăbdătoare mâna, tremuri de nerăbdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
niciodată adierea aceea întunecată peste chipul lui, Nu-i vorba de contract, Daniel! E cu totul altceva, e un alt fel de învoială! Mult mai gravă, i-am promis că îi voi face o biserică în care să se poată odihni, Și eu nu înțeleg, dar nu îndrăznesc să-l întreb, cui?! Aș fi vrut ca biserica mea să fie vie, așa cum pământul e viu, și, vezi, părintele Varava a intrat în biserică și n-a înțeles, înseamnă că undeva am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
picioare până când trupul mi se oprește de-o movilă mai înaltă de pământ și privind cu atenție în iarba încâlcită văd brațele grosolan îmbinate ale crucii de lemn, un mormânt, ridic crucea căzută căutând cu febrilitate orice înscris de pe ea, Odihnească-se în pace! Atât și nimic altceva, mă aplec iarăși la pământ și încep să curăț mormântul, îndepărtând cu multă grijă iarba crescută în neștire, mă străduiesc apoi din răsputeri să împlânt crucea în pământ la căpătâiul mortului și-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în cei patru ani cât a stat la noi în sat meșterul Vasile din Fălticeni, de la el am prins meșteșugul, așa se învață pictura, nu din cărți! Știu, meștere, de aceea am venit aici! Bine, tinere, du-te și te odihnește acum și fii pregătit sufletește, dar și trupește, nu-i treabă ușoară fresca! Noapte bună! Noapte bună! și ies în cerul plin de stele din curtea mănăstirii, nerăbdător, XIII Eu, Daniel, care aveam pe atunci treisprezece ani, îmi amintesc ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mai am încă în farfurie pizza cu ananas, numai eu vorbesc, ea tace acum privindu-mă, cuțitul și furculița ei împreunate în câmpia plată a farfuriei goale, așteaptă, pe fața de masă albă desfășurată palma ei stângă cu degetele subțiri odihnindu-se într-o dulce nepăsare, apoi mâna dreaptă sprijinindu-i tâmpla, ascultându-mă, eu vorbesc, despre biserică iarăși, despre culoare, despre desen, despre, n-ai lăsat-o deloc să vorbească de teamă să nu te întrebe și ea nu te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Theo să-l întărească Dumnezeu și parcă mă cuprinde o ușoară amețeală, e ora cea mai grea când postesc, imediat după amiază, și soarele ăsta puternic care s-a așezat definitiv pe ceafa mea, mă arde, la cruce mă voi odihni puțin, nici picioarele nu mă mai ascultă, fii, Doamne, cu mine, nu mă părăsi! la cruce, văd, de aici, creștini închinându-se sau numai mi se pare, peste ochi mi se lasă o pânză deasă de, și lumea pare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
am mai avut când, televizorul merge dincolo și spovedania mea dezlânată către părintele Dumitru s-a întrerupt precum începuse, ostenit rămân cu capul pe pernă și tac după un efort ce m-a costat slaba putere ce-mi mai rămăsese, Odihnește-te, Daniel! mă îndeamnă părintele, mai vorbim și mâine, ești obosit, și privirea îmi trece peste părintele Dumitru la tabloul de pe perete din fața mea, Cum de nu l-am văzut până acum?! Așternuturi în soare! veneam de la școală cu Theo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-i, darul lui Theo de a face prezente lucruri care sunt absente din tablou, pe fereastra ce dă spre grădină, văd de aici, din pat, cum coboară înfocat spre asfințit soarele, în încăpere umbrele se schimbă, Te las să te odihnești, Bine, părinte! Mulțumesc! Dacă ai nevoie de ceva suntem dincolo, nu închid ușa, Bine! Iese părintele, lăsându-mă singur în fosta cameră cu treisprezece palmieri, tot la Așternuturi în soare mi-am lăsat privirea, prin ușa întredeschisă se aud glasuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
șansă. Puturos inutil, se gândise Lisa, cu o furie neputincioasă. În Londra veneau mereu să-i deschidă. — De ce nu te relaxezi și tu? o sfătuise Jack. Ai realizat atât de multe într-un timp atât de scurt, meriți să te odihnești. Dar nu voia să se odihnească, era prea agitată. Trei zile întregi, cum le va umple? Și el de ce nu sugerase să facă ceva împreună, se întreba ea, frustrată. Se vedea că era interesat de ea, observase asta de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cu o furie neputincioasă. În Londra veneau mereu să-i deschidă. — De ce nu te relaxezi și tu? o sfătuise Jack. Ai realizat atât de multe într-un timp atât de scurt, meriți să te odihnești. Dar nu voia să se odihnească, era prea agitată. Trei zile întregi, cum le va umple? Și el de ce nu sugerase să facă ceva împreună, se întreba ea, frustrată. Se vedea că era interesat de ea, observase asta de mai multe ori în expresia lui. — Ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și mai mult. Aceasta era seara cea mare. De când el se întorsese din New Orleans, fuseseră amândoi mult prea ocupați pentru a se bucura unul de celălalt, iar ea abia dacă avusese timp să flirteze cu el. Dar se putea odihni pe un pat de lauri în această seară și avea toate intențiile de a se odihni alături de el. Ea privi audiența cu un zâmbet mulțumit. Unde dracu’ era Ashling? Aha, acolo. Lisa dădu din cap, era timpul pentru buchet. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
amândoi mult prea ocupați pentru a se bucura unul de celălalt, iar ea abia dacă avusese timp să flirteze cu el. Dar se putea odihni pe un pat de lauri în această seară și avea toate intențiile de a se odihni alături de el. Ea privi audiența cu un zâmbet mulțumit. Unde dracu’ era Ashling? Aha, acolo. Lisa dădu din cap, era timpul pentru buchet. După discursuri, petrecerea se desfășura intens. Calvin părea chiar alarmat - la New York nu se bea în felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
decursese ziua ei, se aștepta la orice. Dar el nu o făcuse. Apartamentul era, în mare, la fel cum îl lăsase, cu excepția unui bilet de mulțumire care se afla acum pe masă. S-a așezat pe pat. Trebuia să se odihnească puțin pentru a trece peste șoc. Dar tot în pat era când, la un moment dat, vineri seara, Joy a intrat în casă cu cheia lui Ashling de rezervă. A năvălit în cameră, cu fața vădit îngrijorată. — Am sunat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
îmi cere să lungesc ziua, pentru că el să aibă mai mult timp de petreceri. — Nu! Să nu faci asta! Este îngrozitor! — Zeus, era doar o propunere! Nu vreau să mai aud. Helios muncește foarte mult ca noi să ne putem odihni și să putem lucra și tu îi ceri să lungească ziua că să te poți distra? Vei fi pedepsit pentru asta! — Iar ție, băiete, îți mulțumesc foarte mult. Pentru asta îți voi îndeplini o dorință! — Îmi doresc să mă întorc
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]