8,290 matches
-
se rugase când a trecut ca domn prima oară pe sub epitaf, și iată că s-a împlinit. A ctitorit clopotnița Mitropoliei, înaltă și frumoasă, a înzestrat-o cu clopote ca să dea de veste la tot poporul că vodă se închină Patimilor Mântuitorului și cu el odată să se închine toată suflarea creștină a orașului. Era bucuros, pentru că i se părea că toate au fost rânduite spre mulțumirea sa. Dacă de Paște ar fi pomii înfrunziți, nu s-ar vedea de aci
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu m-am gândit. Era cam firav Scarlat al nostru, dar vorbele măriei tale, spuse din suflet, au mult adevăr în ele. — Așa este. Ruda de sânge a înălțimii voastre, beizadeaua Ilieș, bărbatul Stancăi, a îndurerat-o, neputându-și stăvili patima beției, iar Duca Vodă al Moldovei... — Uneltește fără rușine împotriva celui ce i-a dăruit o soție ca răposata... — Maria, Dumnezeu s-o ierte. Mavrocordat zâmbea, cu toată tristețea pe care o resimțea când vorbea despre Scarlat, zâmbea căci nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
înainte și, spre perplexitatea tuturor, îndeplini dorința tatălui său, începând să înșire formule de politețe în arabă. Rami Efendi nu înțelegea mare lucru, dar nu avea voie să ceară traducere la minunata exprimare în limba profetului. Alexandru Mavrocordat auzise de patima voievodului de a preschimba în comedie orice împrejurare gravă prin care trecea, dar la asta nu se așteptase. Rami Efendi aproba din cap inflexiunile acute ale vocii lui Ștefan iar după el, fără nici o legătură cu textul în cauză, dădeau
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ani de cabaliștii de la Roma. Oftă, trase adânc aer în piept și ridică ochii pe rând spre cei trei bărbați care deja discutau în șoaptă despre valoarea celor două cărți. Nu reușea să le pătrundă sensul vorbelor, le scuza însă patima de bibliofili, dar i se părea că i se face o mare nedreptate. Este adevărat că toată tinerețea se străduise să cumpănească și să judece lucrurile fără pasiune, dar acum față de cei trei bărbați, Cantacuzini în fond toți trei, întrebându
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a soarelui. Aburul respirației se topea imediat, prinzându-se promoroacă în mustățile și bărbile preoților și monahilor, lăsând aerul transparent ca un cleștar. De atunci, de când a murit Theodora lui, ades își punea întrebarea dacă nu greșise punând prea multă patimă în politică și chiar acum când se simțea stânjenit de faptul că sfinția sa nu voise să-l primească, peste aceasta venea sentimentul de vinovăție față de soția-i moartă. Abia acum, când ea nu mai era, învăța fostul mare spătar să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în latinește, conținea lista inamicilor voievodului valahilor. Pe măsură ce citea, spătarul simțea cum i se strecoară un fior în lungul șirei spinării și se concentră din toate puterile ca să nu se lase zgâlțâit de tremur. Negru pe alb, înșiruiți în ordinea patimii care-i antrena în ură, dușmanii lui vodă ocupau toată foaia. În capul listei era țarul Petru, apoi Ludovic al XIV-lea și în dreptul lui, subliniat cu două linii era numele ambasadorului francez la Poartă, Desalleurs; veneau la rând domnitorii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Brâncoveanu se limita să zâmbească blajin dar superior. Conducea neica Dinu toată cancelaria și nimic nu sosea sau pleca fără ca dânsul să controleze cifrarea scrisorilor. Este adevărat că averea nu-i prea sporise, dar de asta nu era vinovată decât patima lui pentru citit și mărire. Era evident că supărarea lui neica nu începe cu sfințirea noii biserici de la mânăstirea Sfântul Sava, când vodă nu l-a întrebat nimic nici în ce privește academia, nici despre profesorii angajați sau cumpărarea cărților și chiar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lui. Cei trei adulți lăsară privirile în farfurie, toți trei erau văduvi și simțeau apăsarea singurătății chiar dacă viața îi obliga la o comportare normală în societate. Spătarul Mihai se simțea jenat de faptul că-și jignise nepoții făcând aluzie la patima beției care-i grăbise sfârșitul lui Radu Iliaș, bărbatul Stancăi. Mateiaș și el tăcea acum când lecția de echitație se terminase și-i rămânea doar perspectiva însușirii pe de rost a sintaxei grecești din manualul „cuscrului meu”, cum îi plăcea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
celei adevărate. O zice Isaia la al noulea cap: «Celor ce locuiesc în locul și umbra morții, lumina îi va lumina pe ei». Și de vreme ce aici, după adormirea cea firească se întoarce iară omul la osteneli, la scârbe, la supărări, la patimi, acolo, după adormirea cea de pe urmă, pe care o numim noi a morții, trece din scârbă la bucurie, din stricăciune întru nestricăciune, din orașul lacrimilor la locul veseliei, din tulburarea vieții la adăpostirea cea lină a mântuirii, din patimile Egiptului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la patimi, acolo, după adormirea cea de pe urmă, pe care o numim noi a morții, trece din scârbă la bucurie, din stricăciune întru nestricăciune, din orașul lacrimilor la locul veseliei, din tulburarea vieții la adăpostirea cea lină a mântuirii, din patimile Egiptului în pământul cel fericit al făgăduinței, din robia lumii la mântuirea cerului, din petrecania omenească, în ceata fericiților îngeri. Și ce altă norocire este mai mare decât aceasta? Ce altă adormire mai dorită, decât adormirea morții? Și noi, dacă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
încolțește o părere de rău față de domn..., față de sine. I se păru că nu îl urâse într-atât pe Constandinul Stancăi încât la cei șaptezeci și doi de ani ai săi să-i fie justificată participarea la o asemenea scenă în Săptămâna Patimilor lui Hristos. Nu reuși să-și plece capul și privirile în podea, se uita la nepotul său și partea dreaptă a buzei de sus începu să i se zbată spasmodic. Ca săși stăpânească clănțănitul dinților își întinse buzele a zâmbet
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
moartea pentru sine și pentru neamul său. Doar doamna Marica, în durerea ei cea mare, printre lacrimi, înălța spre cer un gând pios de mulțumire că toți cei dragi ai ei în ultimele lor clipe au fost împreună, neîntinați de patimi păgânești. „Oare cei care mor alături, mărturisindu-Te pe Tine nu sunt adunați în numele Tău? Mulțumescu-Ți Ție Hristoase că ai fost cu ei așa cum ai făgăduit când ai spus: Că unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, acolo sunt
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cunoască însă și unele noutăți iconografice în ceea ce privește reprezentarea vizuală a sacrului, inovații ce constau în stabilirea principalelor subiecte teofanice și în ceea ce François Bœspflug avea să numească generic prin "irupția pateticului"392, referindu-se la acele teme inspirate de ciclul patimilor lui Hristos. Acest ultim moment avea să marcheze trecerea de la un sistem imagistic ce urmărea glorificarea lui Hristos prezentându-L ca atare -, la o formulă creatoare nouă, prin care arta Apusului avea să se afirme ulterior mai mult decât cea
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
mai des întîlniți de "întoarcere în trecut" și "proiecție în viitor", datorită ambiguității lor și a conotațiilor psihologice. Un exemplu de anacronism complet poate fi găsit la începutul Iliadei de Homer: d. Cîntă, zeiță, mînia ce-aprinse pe Ahil Peleianul, Patima crudă ce-aheilor mii de onoruri aduse; Suflete multe viteze trimise pe lumea cealaltă, Trupul făcîndu-le hrană la cîini și la feluri de păsări Și împlinită fu voia lui Zeus, de cînd Agamemnon, Craiul născut din Atre, și dumnezeiescul Ahile
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
pe Milon în fruntea micii armate și-i bate zdravăn pe sibariți. Cylon unul dintre discipolii lui Pitagora cu, care maiestrul avea mereu dispute violente și polemici nu văzu cu ochi buni, victoria dorienilor. -Răzbunarea se întoarce ca efect al patimilor descătușate și sapă la temelii dure, cu dușmănii surde și deșuchiate. -spunea Pitagora în prelegerile sale. Membrii confreeriei când intrau în templu sau la cursuri, ascultau în tăcere predicile și prelegerile. Disciplina era liber consimțită și supremă. Totul se petrecu
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
de autor drept un personaj care trebuia marcat pe umăr cu fierul roșu; dimpotrivă, mie mi-a plăcut cel mai mult, în timp ce nesărații d'Artagnan și ceilalți m-au plictisit, cum m-a plictisit și purul Alioșa Karamazov.) Cât despre "patimile", "zbuciumul sufletesc" al lui Dimitrie, întîi că nu am simțit în comportarea lui cine știe ce patimi; faptul că era pornit împotriva tatălui său, că nu-i dădea niște ruble, mi se părea cât se poate de firesc... N-am înțeles de ce
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mi-a plăcut cel mai mult, în timp ce nesărații d'Artagnan și ceilalți m-au plictisit, cum m-a plictisit și purul Alioșa Karamazov.) Cât despre "patimile", "zbuciumul sufletesc" al lui Dimitrie, întîi că nu am simțit în comportarea lui cine știe ce patimi; faptul că era pornit împotriva tatălui său, că nu-i dădea niște ruble, mi se părea cât se poate de firesc... N-am înțeles de ce Ivan vroise să-și omoare tatăl prin Smerdiacov și nici de ce Smerdiacov acceptă sugestia... Cele
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
sau cu dispreț amuzat, le încărca de un umor în care zăcea experiența lui de-o viață... nu-i părea rău, dar nici, privind în urmă, nu se entuziasma: un imens căscat pecetluia adesea acest trecut dominat de o singură patimă, fiindcă nici nevastă, nici copii nu avea. La bilanțuri și la bursă îl ajutam cu rândul, fiindcă o cifră greșită într-unul din ele putea să stârnească derută în viața financiară. Unul citea cu glas tare, altul urmărea... Creditul minier
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
zis că nimic nu-l mai interesează pe Marcel. Ajunsese să creadă că adevărata lui pasiune este banul, și lucrul acesta nu-i plăcea, nici ea nu știa prea bine de ce. La drept vorbind trăgea și ea foloase de pe urma acestei patimi. Marcel nu era zgârcit; dimpotrivă, era darnic, mai cu seamă cu ea. Dacă mi s-ar întâmpla vreo nenorocire, vreau să te știu la adăpost", îi spunea el. Și într-adevăr, oamenii trebuie să se pună la adăpost de griji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
râs, am plâns, am suferit în tăcere, am urlat ca un lup când mi s-a furat locul întâi, pe care l-am avut în inima ta, încrustat, ca o pecete, dar tu l-ai șters atât de ușor cu patimă și ură... Vor trece multe anotimpuri și mai ales ierni, peste trupul meu înghețat de neiubire; mă lepăd și de amintirile care ne-au legat, voi avea un timp de reflecție și de răgaz... Sigur voi auzi într-o zi
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
țintă. Dintr-odată : un birou lung, lucios, luminat de chelia roșiatică a omulețului care se leagănă, agitat, ca lichidul din sticla gălbuie și plată pe care o tot înfige între buzele livide. Cristalul mesei perforat de privirea sa, aprinsă de patimă și viclenie. Mă scutur, să scap... încerc să deslușesc doar o scurtă întâmplare, cu zei capricioși, ușor de dezamăgit. De părinți m-am despărțit de prea multe ori, pierderea prietenilor mă găsește tot mai resemnat. Dar Poetul ? Pierderea acestui prieten
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pe roată, la Alba-Iulia, după potolirea țăranilor. În sufletul lui Iosif Bologa icoana străbunului erou și martir a întețit râvna de muncă și a învăpăiat un ideal. Îndată după ce și-a dobândit diploma de avocat, s-a aruncat cu toată patima în politică, izbutind să ajungă cel mai tânăr condamnat în procesul Memorandului și să petreacă vreo doi ani într-o închisoare de stat. Apostol s-a născut tocmai în zilele când tatăl său aștepta, la Cluj, condamnarea. Până să se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și în sângele lor buhăit de trândăvie vor înmuia steagurile păcii și ale lumii noi! Bologa atunci nu se putu stăpâni și întrebă foarte blînd: ― Lumea urii, camarade? ― Ura, numai ura va stârpi nedreptatea! răspunse Gross cu fața strâmbată de patimă. ― Ura naște veșnic ură, zise Apostol, cutremurîndu-se. Pe ură nu poți clădi, precum nu poți pe mlaștină... Înainte de a mai răspunde Gross, Varga se sculă în picioare și vorbi zîmbitor: ― Stați!... Dați-mi voie!... Anarhistul nostru vrea o internațională... Așa
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
În aer, pe front, acasă, în toată lumea... Însuși pământul mi se pare că trece printr-o zonă de primejdii... Ce să facem? Norocul e scutul tuturor... Așa!... Ascultă-mă pe mine... Mai chibzuiește și o să-mi dai dreptate! Dar fără patimă! Fără pripire!... Calm!... Calm!... Se sculă încet, își puse casca în cap, gata de plecare. ― Decât să mă duc acolo, mai bine trec la muscali! șopti atunci Apostol, uitîndu-se drept în ochii căpitanului. ― Ușor de zis, răspunse Klapka liniștit, parcă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
inscripția pe de rost și totuși, de câte ori o privea, căuta s-o silabisească, pentru că în vremea aceasta îi venea mereu în minte linia dreaptă pe care a urmat-o bătrânul în viață. O linie dreaptă a râvnit și el cu patimă. În zadar. Între inima și mintea lui era un zid asupra căruia toate sforțările lui se frângeau neputincioase. Când credea că l-a dărâmat, atunci îi simțea mai dureros ființa, oricât căuta să se înșele. Apoi, într-o după-amiază, tocmai
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]