6,959 matches
-
cimitir ar fi putut reveni în chip de strigoi... Din gânduri mă smulseră mâțele care se hârjoneau sărind pe cadavrul-statuie. Încercai să le alung, să le liniștesc, dar ele, una mai tuciurie decât cealaltă, săreau pe mobile, se agățau de perdele, sfâșiau tapițeria paturilor. Paisprezece Furii negre miorlăiau amenințător sticlindu-și ochii în beznă. Am dat o fugă în bucătărie după o sticlă de plastic goală. Începui să le articulez la nimereală. Apartamentul răsuna de pocnete înfundate și de urletul rânjit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a văzut a Încetinit puțin mersul lui hotărât și a Început să analizeze ce văzuse: câteva babe stând tologite În niște fotolii de piele și fumând, o plantă mare de interior, din „șelea cu frunza ca lipanu“, o ușă cu perdele pe care scria cu litere discrete „Restaurant“ și o fereastră uriașă prin care se vedea suprafața lină a mării bătută de razele lunii.) Bineînțeles că traseul acestei linii de separare a unui instinct primar (cel de conservare) de un altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
minerală, Grințu se duse din nou În salon și ceru să fie stinsă lumina de pe terasă. — Așa da! - se bucură Zare. Ceilalți doi nu păreau la fel de Încântați de soluția aleasă. Până la urmă se așezară În așa fel, Încât printre faldurile perdelei vedeau o bună partea din ringul de dans. Se delectau privind trupuri de doamne de toate vârstele agitându-se, sărind, țopăind, chicotind, adică dansând. Ele nu știau că sunt privite și de pe terasă. Zare și Grințu rămaseră cu spatele spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
În cele din urmă din nou În satul În care bătrânul nu avea nici un motiv să revină?“ Mușu și Așchiopoaie Își terminaseră porțiile de ficat și cârnăciori, goliseră vreo trei sticle de vin și se săturaseră să tot privească printre perdele la ce se Întâmpla pe ringul de dans. Oricum, femei neînsoțite nu păreau să fie pe acolo, deși unele păreau Însoțite nepotrivit. Ascultau. „Și?“ - Întrebă din nou Zare. „Și. Se pare că noul soț al primei femei a lui taică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
el vreo două kilograme de acadele și „bomboane cu gumă“ prevăzute cu un băț, deci tocmai bune pentru a fi consumate În context. Ca la un semn, aproape toate celelalte mașini devin mici magazine ambulante. Sunt expuse spre vânzare ștergare, perdele, cusături de etamină, jucării de lemn sau de material plastic, coșuri și pălării de paie, maiouri cu chipul lui Alain Delon, agrafe, ace și bile de prins În păr, ba chiar și scule și accesorii de mașină. Familiile comersanților se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pentru că alt loc pe care să stai nici nu era. Ana deschise dulapul, scoase de acolo un reșou și puse apă pentru cafea. Nu știu dacă eram Îndrăgostită de Pătruț. Îl urmăream când traversa curtea școlii În apropierea prânzului de după perdeaua clasei mele. El era profesor de desen și avea ore după-amiaza. Când era vremea frumoasă făceam În așa fel ca Înainte de ora prânzului să ies cu clasa În luncă, În marginea pădurii. Făceam, adică, ore În natură, dar știam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
putea fi alinată cu vorbe. Casă acoperită cu șindrilă. Peretele de bârne, la rându-i acoperit cu plăcuțe mici de lemn potrivite din bardă și dispuse precum țiglele pe o casă. Fereastra dinspre stradă Închisă. Prin ea se văd totuși perdelele Înflorate țesute În război de mâna bătrânei. Fântâna cu cumpănă În dreapta intrării În curte. Gardul de nuiele Împletite se oprește În ghizdul de ciment plin de mușchi, astfel că jumătate din fântână se află În curte și jumătate afară. Găleata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pe poala dealului văzu o casă izolată a cărei fereastră strălucea mai puternic decât a celorlalte. Un fel anume de curiozitate Îl făcu să se apropie și să Încerce să vadă ce se Întâmplă Înăuntru. Fereastra nu părea să aibă perdele, poate și de asta strălucea așa. Părăsi drumul și tăie de-a dreptul peste fâneața din fața casei. Se auzi dintr-o dată un răcnet prelungit de femeie, din casa luminată. Se trezi că alergă fără voia lui peste fâneață spre gardul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de pe vitrina cu veselă s-a și șters singur sau s-a ascuns; tancul de jucărie al copilului gazdei pare mai adevărat (Închipuirea mea Îl face să salte peste ape și gropi); culorile covorului nu mai sunt șterse ci vii; perdelele, foste cândva albe, nu-mi mai par Înnegrite de fumul țigărilor ci asortate, prin cenușiul lor discret, la restul culorilor din Încăpere. Chiar aerul care pătrunde prin fereastra deschisă pare mai puțin poluat, iar din stradă nu se aud ambreajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de înger, Nevăzut, dar real. Contemplarea celei mai curate și mai aproape de sacru părți a lumii, natura în octombrie, ea însăși Catedrală-n aer liber - cu ecouri, mutatis mutandis, din Miorița (în care se cuprinde Cerul - o imensă fereastră / cu perdelele trase, iar Seara, clopotul lunii pline, / cu dangăt șoptit, cheamă la vecernie. / îmbie la rugă, în timp ce catedrala e luminată feeric / de candelabrul cu infinite lumini / al Căii Lactee), e un alt prilej-argument prin care se reliefează misterul copleșitor al Creației, făcându
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
în fabulos. În basm totul este posibil. Mereu noțiunea de basm se asociază aceleia de copilărie, univers în care, de asemeni totul pare posibil, nivelul sublim al înțelegerii fenomenului. Eroina în perpetua stare de contemplare a sinelui, se eliberează de perdeaua de ceață ce o separă de lumea exterioară și descoperă ”un mic animal” - un copilaș de vreo patru anișori. Descrierea copilului realizată de aceasta ingenuă femeie este de-a dreptul șocantă : ”se apropie de ea ca o dihanie blajină, și
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
-o de azi pe mâine. Pentru asta am primit și avertismente pe care am să vi le spun imediat. Într-o noapte eram pe pat culcată și mă uitam la tablourile de pe peretele de la picioarele patului: unul mare avea o perdea cenușie pe el și era ca o intrare, după perdea se vedea puțină lumină și știam că acolo este Maica Domnului. În tabloul de alături era o femeie îmbrăcată în negru, care se târa în genunchi spre Maica noastră și
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
avertismente pe care am să vi le spun imediat. Într-o noapte eram pe pat culcată și mă uitam la tablourile de pe peretele de la picioarele patului: unul mare avea o perdea cenușie pe el și era ca o intrare, după perdea se vedea puțină lumină și știam că acolo este Maica Domnului. În tabloul de alături era o femeie îmbrăcată în negru, care se târa în genunchi spre Maica noastră și o ruga să mă ia. Măicuța s-a întors, a
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
puțină lumină și știam că acolo este Maica Domnului. În tabloul de alături era o femeie îmbrăcată în negru, care se târa în genunchi spre Maica noastră și o ruga să mă ia. Măicuța s-a întors, a coborât puțin perdeaua, s-a uitat la mine și i-a răspuns femeii: -„Încă nu!” Stau și mă întreb de ce? Că n am vrut niciodată să fac rău cuiva. Binecuvântez și acum pe toți cei buni și răi, văzuți și nevăzuți și le
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
ce suflă veșnic dinspre apus și umple cu răcoare văile largi ale Bistriței, precumpănea arșița ucigătoare a aerului înflăcărat și ne dădea putința de a merge, sprinteni încă și scutiți de sudoare, prin noianul de foc al văzduhului aprins. De după perdeaua înaltă de brazi, Bisericanii, pe care îi părăsisem, se iveau pe dreapta în răstimpuri privirilor noastre, cu turnurile lor scânteietoare de lumină și cu cingătoarea lor puternică de ziduri pe stânga, largul văii gemea sub belșugul greu al sămănăturilor, ce
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
pe care aruncă vreo două trei pale de nori. Și pe munți poți întinde o umbră lunguiață care să se verse pănă la jumătatea lor. Iar dacă vrei tabloul mai viu, ascultă un cotcodăcit de găină, fâlfâitul grăbit al unei perdele de vânt și respiră mirosul abia simțit de grâu ofilit de soare...” (George Vâlsan) Cerințe: 1. Citiți textul și încercuiți expresiile frumoase. 2. Explicați în scris sensul cuvintelor și expresiilor scrise cursiv în text. 3. Introduceți în enunțuri cuvintele cu
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
păpădii. Licurici Mircea Micu Licurici Cu aripi mici Și cu lampa de pitici, Ce tot vrei pe câmp, aici? De te-oi prinde prin vâlcele, Când e noaptea grea de stele, Mi te-oi pune în fereastră, În căsuța cu perdele. Și-ai să fii tu, licurici, Lampa păpușicii mele. Cerințe: 1.Citiți și memorați versurile. 2.Alcătuiți o compunere cu titlul ” Noaptea în grădină”. Folosiți planul de idei: -momentul înserării; -liniștea nopții; -răsăritul lunii, apariția stelelor; -farmecul grădinii; parfumul florilor
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
lasă nimic la întîmplare, mi-ar fi acum mult mai simplu. Așa, sunt o jucărie a dificultăților mele interioare. Seara, mă culc, de obicei, cu idei negre. Când am norocul să dorm până ce o dungă cenușie se vede la marginea perdelelor, semn că afară noaptea se subțiază, mă scol, însă, cu gândul că viața e singurul lucru cu adevărat important. Ceea ce nu mă scutește să mă văd mai târziu aruncat din nou în impas. N-am cochetat niciodată cu ateismul. Fără
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
poartă ca preot. Închizând portierele, șoferul ambalează motorul și pornește mașina. Se aud țipete de gâște și rațe intrate în panică. Mă uit pe geamul din spate, să mai văd o dată munții, dar în urma noastră s-a ridicat o mare perdea de praf care acoperă totul. Neobișnuit cu legănarea unei mașini, deprins să merg doar cu carul tras de vaci sau de bivoli, mi se face repede rău. Mă cuprinde o spaimă cumplită. M-am ghemuit lângă geam, pe bancheta din
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
să treacă pe la en gros. Îi venea să plângă de frig; era o ființă fragilă, deosebit de sensibilă. După un timp care se rostogoli din infinit i se păru c-aude un zgomot crescendo; se întoarse cu tot corpul. Zări prin perdeaua de fulgi o Dacie albastră deschis care se apropia cu ștergătoarele în funcțiune și farurile aprinse. Nu avea pasageri și văzu în mașină numai silueta unui bărbat; începu nerăbdătoare să facă semne disperate cu mâna; șoferul opri mașina puțin mai
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
poate să-i răspundă? însă ca întotdeauna întârzie, reflectează și izbucnește într-un târziu, - Mai bine ne sărutăm! Ajung vorbele! Ea repetă încet, - Iubitule! Iubitule... îl domină cu intensitate și când totul se prăbușește asupra lor, el o privește prin perdeaua de întuneric a razelor de lună strecurate printre frunze și se întreabă nesigur, - Oare este mulțumită de mine ? E atât de frumoasă! Voi vedea.. dacă mâine mă va lua tot pe mine, în parc ! Zâmbește și se aude spunând forțat
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
cu aceeași obiectivitate cu care îmi cercetasem imaginea în oglindă: încercând să-mi imaginez impresia pe care ar fi făcut-o asupra Fionei. Acum mă urmărea, așa că n-aveam prea mult răgaz, dar se impuneau câteva observații rapide: faptul că perdelele cu care fusese deja dotat apartamentul și tablourile, cumpărate cu mulți ani în urmă, nu oglindeau deloc gustul meu actual; faptul că atât de multe suprafețe - masa, pervazurile ferestrelor, partea de sus a televizorului, policioara căminului - erau acoperite cu teancuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nevoite. Continuă să mergi, am spus. Eu mă întorc să arunc o privire. Ceața se îndesise deja și nu vedeam la mai mult de douăzeci de metri în spate. Era imposibil să-mi dau seama dacă era vreo mișcare în spatele perdelei cenușii de pâclă rătăcitoare. Zgomotul de pași încă ne însoțea totuși, auzindu-se la fel de bine și am început s-o împing pe Fiona înainte cu cotul până ce ritmul nostru de mers aproape s-a dublat. Nu eram departe de casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Parcă fiecare bucățică a trupului meu era atinsă de fiecare bucățică a trupului ei, parcă din acea clipă întreaga lume nu mai putea fi percepută decât prin atingere, astfel încât în căldura umedă a patului meu, în întunericul dormitorului meu cu perdelele trase, nu mai existam decât noi, care începeam să ne zvârcolim încet și fiecare mișcare, fiecare schimbare de poziție provoca noi valuri de plăcere, până când în cele din urmă ne legănam încoace și-ncolo ca într-un scrânciob și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
trei sferturi din pat. Phoebe moțăi cu intermitență, căci mintea ei încă dansa pe melodia promisiunilor lui, pierdută în contemplarea succeselor ce vor urma curând. La un moment dat o treziră niște voci care veneau de pe terenul din fața ferestrei. Trase perdelele și văzu două siluete fluturând crose și alergându-se pe peluza luminată de lună. Chițăiala pițigăiată a lui Hilary se contopea cu râsul jenat al lui Conrad, când el se scuză: „Nu prea mă pricep la croquet“. Amandoi păreau a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]