14,286 matches
-
omul, ci ciugulește întruna câte ceva, de ici, de colo? — Eu nu vorbesc de mese dezordonate, stăpână, se vaită medi cul, ci de un program regulat, de trei-patru ori pe zi... — Așa, ca grecii, remarcă ironic Augustus. Musa se tulbură un pic. Continuă însă cu tenacitate: — Uite, de exemplu, dimineața doar câteva înghițituri de supă. Principele plescăie apreciativ din buze. Mulțumit, medicul reia: — Apoi, la prânz, niște legume, pește și pui. Spre după-amiază, încă o gustare. Deși își dă seama că riscă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
privește brusc contrariat. Fața pungită și osoasă, cu maxilarul proeminent și profilul acvilin, i se pare dintr-odată necunos cută. Aceasta este Livia tinereții lui? Craniul ăsta aplatizat cu tâmplele pleșuve? Unde a dispărut figura plinuță cu nasul subțire, un pic arogant, și fruntea bombată? Oftează resemnat. Dacă frumusețea s-a dus, a rămăs însă inteligența și ambiția. Un fior rece îi gârbovește umerii firavi. Se întoarce precipitat lângă ea. Își plimbă insistent mâinile pe bustul și spatele ei. O simte
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fi pus chiar sub pază. Termină triumfător: — Un astfel de om nu mai poate păcătui! E clar. Dorește să se răzbune. Dar pe cine? Se frământă zadarnic. Nu-și poate da seama. Încântată de propria-i elocință, Augusta merge un pic prea de parte: — Nu încape îndoială că un om de viță, cu suflet nobil, ar alege mai degrabă moartea decât să îndure asemenea umilințe... — Și eu care credeam că exilul e preferabil unei condamnări la moarte, o întrerupe candid soțul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să dormi mai liniștită. O înghiontește ușor cu genunchii, să-i facă loc să se dea jos din pat. Livia se scoală cu mișcări încete, dar demne. — Cred, totuși, că s-ar cuveni să judeci tu acest caz, spune un pic tărăgănat. — Eu? se scapă Augustus, uluit de insistența ei. Dă să-și desfacă brațele larg, în semn de mirare, dar în clipa ur mătoare le lasă să cadă, inerte, pe lângă corp. Începe să înțe leagă ce urmărește de fapt. Nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de simpatic, pe atât mi-e mie de antipatic. Își încrețește nasul într-o grimasă de scârbă. — Trimite-l pe Fulcinus să vorbească cu secretarul meu. Să-i programeze o audiență. Livia ezită în continuare. Parcă ar mai zăbovi un pic. — Acum, dacă nu te superi, draga mea, aș vrea să mă ocup și de treburile statului. Bănuiesc că Ianuarius așteaptă deja, cu brațele pline de catastife. Parthenicus încuviințează temător. Augusta înțelege că pentru moment nu mai poate face nimic și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe gâtlej în jos. Ceva dreptate tot are, grăiește apoi. Se scobește tacticos cu unghia între dinți, după care își șterge degetele unsuroase de tunica pe care o poartă pe dedesubt. — Zarzavaturile nu trebuie preparate la foc, ci doar un pic stropite cu untdelemn și oțet, și gata, facem economie la lemne. Libertul sesizează momentul prielnic și se grăbește să se arate de acord: — Așa e, luminate stăpâne, e o nesăbuință din partea cuiva să nu se preocupe de economie. — Iar începi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nobili. Se pregătește de o nouă izbucnire din partea împăratului, de mânie, indignare, eventual sprijin față de el, măcar de câteva sudălmi la adresa senatorilor, dar bătrânul principe tace, imobil. Numai buzele i se mișcă în gol, fără să emită vreun sunet. Un pic derutat, repetă accetuând pe fiecare silabă: — No-bili. Mizează cu bună știință pe ostilitatea instinctivă a împăra tului față de nobili. Ostilitate și neîncredere reciprocă, de alt min teri, cu rădăcini în originile militare și revoluționare ale noului regim. Principele tace în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de circ, transmite-le lui Dolabella și Maluginensis ca pe lângă suma alocată de la tezaur să mai scoată și ei ceva! — Cui? suflă uimit Ianuarius. Nu sunt ei consulii desemnați? se zbârlește împăratul la el. Își ia seama și reia un pic mai molcom: — Tot trebuie să-și sărbătorească preluarea funcției la 1 ia nuarie... Clipește vesel din ochi: — O s-o facă un pic mai devreme! Ianuarius aprobă respectuos din cap. Așa e. Sufecții scapă mai ușor. Pe când consulii ordinari sunt ținuți
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
uimit Ianuarius. Nu sunt ei consulii desemnați? se zbârlește împăratul la el. Își ia seama și reia un pic mai molcom: — Tot trebuie să-și sărbătorească preluarea funcției la 1 ia nuarie... Clipește vesel din ochi: — O s-o facă un pic mai devreme! Ianuarius aprobă respectuos din cap. Așa e. Sufecții scapă mai ușor. Pe când consulii ordinari sunt ținuți să organizeze spectacole speciale cu gladiatori și alte minunății. Mâhnirea îi dă în continuare târcoale. Oare de ce un principe atât de clarvăzător
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
revolta. Umerii firavi ai bătrânului se zgâlțâie, ca scuturați de friguri. Ce mai vrea de la el, de nu i dă pace? Face un gest ezitant cu mâinile, încercând să alunge vedenia și, în același timp, s o mai rețină un pic pe Scribonia. — Mi-e frig, adie o șoaptă dinspre ea. Frig, ca-n insula aia blestemată care i-a devenit mormânt. Unde a osândit-o pe Iulia, fata lor. Fructul nopților lor de dragoste. Cerșește îndurare din ochi, dar ambele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mi-am dat seama că-mi nenorocesc băiatul cu mâna mea! Bălăbăneala lui, așa cum stă cocoțat pe cufăr, i se pare atât de caraghioasă împăratului, încât pufnește în râs. Face un efort și redevine serios. Doar vocea îi sună un pic crispat când își admonestează secretarul: Nu mă mai fierbe atâta-n oală seacă! Zi odată ce s-a întâmplat! Ce nenorocire i s-a putut trage dintr-o călătorie la Herculanaeum? Mijește ușurel ochii și suspină visător. — Un orășel atât de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pare că în piscină sunt pictate trestii și o mulțime de pești ce înoată într-un râu. Augustus s-a calmat. O apucă pe una dintre aleile cu arbuști. Ocolește o jardinieră plină cu flori. Un miros suav, deși un pic apă sător, ajunge până la Trio. Se grăbește să se țină după îm părat, păstrând totuși o distanță respectuoasă. — Vitruvius, arhitectul meu, recomandă ca în grădini să fie semănate și plante din care se fac ghirlande, rostește pe neașteptate bătrânul principe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
novice. Suspină din nou. Se ostenește mai ales să le țină loc de mamă, căci sunt copilițe când vin aici și tânjesc cel mai mult după dragoste. Lacrimi grele îi împânzesc ochii. Cu fiecare nouă vestală mai în groapă un pic din bucuria de a trăi. Este o ceremonie dureros de tristă. Câtă deosebire față de consființirea unui preot! La ei e vorba de un spectacol religios extrem de important, menit să frapeze imaginația privitorilor. Un flamin nu este consacrat, ci îndeplinește primul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
răstește bătrâna la ea. E cu adevărat supărată. — Vrei să-i spun Marelui Pontif să pună biciul pe tine? Asinia pufnește morocănoasă. Nimeni nu-i înțelege bolbo roseala, însă cea mică începe să tremure ca zgâlțâită de friguri. Încă un pic și izbucnește din nou în plâns. Occia nu mai are timp s-o liniștească. Grija ei e cealaltă acum. — Ți-am explicat de atâtea ori, o admonestează cu severitate, că există lucruri intime despre care nu vorbim cu toată lumea... — Da
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
stea deoparte până se vor calma amândouă. — Crezi că e prudent? întreabă în șoaptă rex. — Ce? Să o scoți în public, la ceremonie. — Ei, asta-i! face Occia. E sătulă de sfaturi. Agasată, de-a dreptul. Se mai îmbunează un pic. Șușotește încet: — Tu n-o vezi că se poartă ca un copil? O să le copieze pe celelalte și cu asta basta. Zâmbește cu șiretenie. Măcar câteva zile își va da osteneala să fie cuviincioasă, căci se va strădui să merite
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu candoare. — Plat?! — Da, ca o tavă. — Aha! Ca o tavă, carevasăzică... Occia nu intervine. Îl lasă să se descurce singur. Există o oare care rivalitate între ei. Între metodele lor pedagogice. Îl aude scărpinându-se în barbă. E un pic derutat. Îl simte apoi cum se schimbă. Parcă s-ar bucura. A găsit soluția. Păcat! E un pic decepționată, dar și curioasă să-l vadă cum se descurcă. Și tu pe care parte a tăvii trăiești? — Cum adică? se revoltă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se descurce singur. Există o oare care rivalitate între ei. Între metodele lor pedagogice. Îl aude scărpinându-se în barbă. E un pic derutat. Îl simte apoi cum se schimbă. Parcă s-ar bucura. A găsit soluția. Păcat! E un pic decepționată, dar și curioasă să-l vadă cum se descurcă. Și tu pe care parte a tăvii trăiești? — Cum adică? se revoltă Domitia. Împreună cu toți oamenii. Deci noi suntem aici... Întinde palma: — Deasupra. — Da. — Și atunci dincolo oamenii stau cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
abandonează și se duce să se alăture Calpurniilor. — O, Vipsania! o îmbrățișează bătrâna Calpurnia Cezarina. E descendentă în linie directă a socrului lui Iulius Caesar. Nu te-am văzut când am intrat, că veneam noi la tine. — Am ajuns un pic mai târziu, se scuză. Fratele lui Piso se agită, vizibil neliniștit. — Tu, Pupius, când ai să ne citești din versurile tale? îl tachi nează Vipsania. — N-are pic de încredere în el, se plânge mama. — Literaților li se potrivește mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
văzut când am intrat, că veneam noi la tine. — Am ajuns un pic mai târziu, se scuză. Fratele lui Piso se agită, vizibil neliniștit. — Tu, Pupius, când ai să ne citești din versurile tale? îl tachi nează Vipsania. — N-are pic de încredere în el, se plânge mama. — Literaților li se potrivește mai bine timiditatea, o liniș tește gazda. Între timp, pe scenă, Piso - înveșmântat într-o togă nouă și cu inele sclipind la fiecare deget - își netezește cu gesturi nervoase
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
așa ceva. Iar afecțiunea care le unește pe ele două datează din copilărie și s-a dovedit extrem de trainică până acum. I se adaugă și predilecția comună pentru literatură. — În spate, după perdea, șușotește bătrâna. Draperia din spatele vorbitorului chiar tremură un pic. Plan cina dorește probabil să audă totul, fără să fie văzută. Vipsania suspină cu inima grea. Și ea ședea întotdeauna prin apropiere când Tiberius citea în public. Se ascundea și sorbea cu urechi nesățioase toate elogiile care i se aduceau
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
socrul ei i-a spus că Gallus a scris o tragedie greacă la paisprezece ani. — Care? l-a întrebat. — Nu știu, i-a răspuns râzând. Și a adăugat cu umorul lui caracteristic: — Se numea tragedie. Reușește să zâmbească, chiar dacă un pic chinuit. Gallus con tinuă să scrie, mult. A compus și în endecasilabi, el, om serios, deloc ușuratic. Și versuri elegiace. A încercat și alți metri. Mai demult a început o epopee. Trudește în continuare la ea, deoarece consideră acest gen
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în voie reacțiile, ascuns ca un păianjen veninos ce-și urmărește prada. — E multă aglomerație, îi face vânt Plancina. Paloarea ei o sperie. N-are nimeni niște săruri? se vaită. O pișcă de obraji, în speranța de a readuce un pic de roșeață. E întreruptă de o busculadă. Scaunele din jurul lor sunt împinse în lături. Pentru o clipă se lasă o liniște nefirească, după care vân zoleala crește și mai mult. Vipsania observă că mulți se ridică. Ce se întâmplă? Cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
prompt și nici nu găsește întotdeauna subiectul potrivit atunci când este nevoie. Ușor condescendent, Piso își răspunde singur: — Prefer să o atribui literaturii care, lăsată aproape în pără sire, începe să prindă iarăși viață. Cuvintele îi sunt însoțite de râsete un pic forțate. După un moment de tăcere, glasul Antoniei se înalță calm și egal: — Eu am venit să-mi ascult fiul și fiica. — Pe Germanicus!? exclamă uimit Piso. Toată lumea știe că tânărul lucrează de mult la o tragedie, dar n-a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Piso. Toată lumea știe că tânărul lucrează de mult la o tragedie, dar n-a citit nimic din ea până acum. Nu s-a întors încă din campanie, răspunde în locul ei Agrip pina. Își mângâie pântecul rotunjor. — Eu am venit un pic mai devreme cu copiii, pentru că mi se apropie sorocul. Nu știați că fiul meu cel mic scrie și el o istorie a Romei? se minunează Antonia. Tonul ei ușor înțepat o miră pe Vipsania. Se simte cumva ofensată? — Lucrează sub
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
bucurie, dacă o are și pe aia. Ține la viață. Însă în sens negativ. I-e frică de efort, de moarte, de durere, de umi lință, de trai prost... Observă fără să vrea că necunoscuții au dispărut. Ră suflă un pic mai ușurată. Măcar atât...! Sallustius tocmai îi asigură cu un aer bonom: — Chiar dacă Pollio l-a acuzat pe nedrept pe unchiul meu că a încurcat termenii pentru traversare pe mare și pe uscat 1, eu nu-i port pică... Labienus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]