10,156 matches
-
Nifon și Nectarie și a fost sfințit în 1871 de către Mitropolitul Calinic Miclescu. Lărgirea și înălțarea paraclisului s-au făcut între anii 1963-1967. Este interesant că pe plafonul paraclisului este făcută o copie după icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, pictată de Iordache Neculau la cererea ctitorilor și trimisă la Muntele Athos. Pictarea icoanei dusă la Muntele Athos are o istorie aparte. Pictorul, om evlavios, a respectat canonul cerut în asemenea ocazii și a lucrat cu spor până la chipul Maicii Domnului
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
Spiridoniei, a lăsat schitului toată averea sa și de atunci îi poartă numele, iar în 1936 O. Bichiu a zidit pridvorul bisericii. Catapeteasma a fost făcută din nou în 1913, pe când era stareț Nectarie Cotruță, dar biserica nu a fost pictată niciodată. Și acum, ține te bine, prietene, pentru că am să-ți povestesc un fapt cu totul deosebit... Știi bine, ragul meu, că Eminescu,după ce a trecut prin sanatoriul doctorului Șuțu din București, prin sanatorii din Viena, și după călătoria în
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
însă chiar „din temeliile pământului”, ci a zidit turla, zidul împrejmuitor, turn la poartă, cu cerdac mare deasupra, chilii pentru călugări și pivnițe. Ștefăniță Lupu are meritul de a fi împodobit cu pictură biserica, aducând - pe la,1661 zugravii care au pictat biserica Golia. Episcopul Melchisedec, cel care a tradus pisania din grecește, a vizitat mănăstirea și a consemnat: „Biserica de la Chlincea este zugrăvită, dar zugrăveala în multe locuri este stricată...Curtea este împrejmuită cu zid de piatră înalt de 2 stânjeni
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
ziarist care a fost Donneau de Visé motiva astfel, în al său Mercure galant, invadarea Olandei de trupele lui Ludovic al XIV-lea: Se spune că în această țară nu erau decât canale și câmpii, că aici nu s-au pictat decât munți și că toate casele erau spălate și înăuntru și în afară..." Mai mult decât atât: "marinarii nu-și bat femeile deoarece sunt imediat condamnați la amendă."38 Cititorul de azi al unui asemenea text nu poate adopta decât
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
eu nu înțeleg prea bine la ce te gândești tu... - Eu mă gândesc la oamenii care fac bine altora, domnule. Și nu doar la cei care sunt buni la suflet, cât mai ales la cei care scriu cărți, compun muzică, pictează sau sculptează, la toți cei care oferă creația lor și celor de lângă ei. Oare inventatorii nu fac ase-menea fapte? Chiar și sportivii... - Știi ceva, Țigăncușo? - Nu știu dacă știu, fiindcă nu știu ce vreți să știu... - Ia te uită la ea: a
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
și de ceva bani", consideră că merită să-și petreacă seara "cu o femeie de stradă", ceea ce-l determină să ia metroul pentru Montparnasse". Ajuns însă la destinație, tânărul zărește "la capătul unui gang gol, un cerșetor firav, care părea pictat cu cărbune pe peretele de ceramică albă" și, bulversat de "cruzimea contrastului între acest nenorocit" și "petrecărețul conspirativ, roșu la față", lasă bancnotele pe care le strângea în pumn în "pălăria săracului". Iată și o altă față a "copilului Internaționalei
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
cu numeroasa lui familie. „În vreme ce băieții lui au redingote pe talie, iar fetele corsaje occidentale, el își păstrează giubeaua și brâul“ (G. Călinescu, Gr.M. Alecsandrescu). Iată-l și pe vornicul Vasile Alecsandri împreună cu feciorii lui, Vasile și Iancu, în tabloul pictat de Levaditi la 1845: tatăl în anteriu și încins cu brâu roșu, poetul în redingotă, iar mezinul în uniformă de ofițer. Dincolo de supunerea la obiect, diferențierii vestimentare îi revenea, în asemenea imagini, o certă funcție ideografică: exprimarea raportului tată fii
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
N. Gheorghe. Fiind o persoană discretă, căutând să nu iasă în reliaf cu nimic deosebit, pictorul Gheorghe Vânătoru a fost încă din copilărie îndrăgostit de locurile natale. Fiind în clasele gimnaziale, mergea des în extremitatea nord-estică a orașului, pentru a picta imagini de pe Măgura Gumelnița, loc recunoscut pentru marea încărcătură istorico-arheologică. Pasiunea pentru pictură, în special pentru peisagistică, s-a născut în clasa a VI-a , când era elev al liceului din Oltenița. Impresionat de cele expuse în acel desen, de către
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3144]
-
între Urali și Atlantic. Obiecte de artă mobiliară au fost găsite într-o mare parte a Europei Occidentale și Centrale și în Rusia până la Don. Dar arta parietală se limitează la Spania, Franța și Italia de Sud (cu excepția unei grote pictate în Ural, descoperită în 1961). Ceea ce ne izbește de la început este "extraordinara unitate a conținutului artistic: sensul aparent al imaginilor nu pare să fi variat de la ~ 30000 până la ~ 9000 î. Hr. Și rămâne același în Asturii și pe Don"20. După
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
considerabil al lunii în mitologiile arhaice și mai ales faptul că simbolismul lunar a integrat într-unul și același "sistem" realități atât de variate ca femeia, apele, vegetația, șarpele, fertilitatea, moartea, "renașterea" etc.33 Analizând meandrele gravate pe obiecte sau pictate pe pereții peșterilor, A. Marshak a tras concluzia că aceste desene constituie un "sistem", căci ele prezintă o succesiune și exprimă o intenționalitate. Această structură este deja atestată în desenele gravate pe un os exhumat la Pech de l'Aze
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Morena sunt acoperiți de figuri antropomorfe și teriomorfe (mai ales de cerbi și mufloni) reduse la câteva linii și cu diferite semne (panglici șerpuitoare, cercuri, puncte, sori). Hugo Obermaier a arătat că aceste figuri antropomorfe se aseamănă desenelor specifice galeților pictați din Azilian 5. Întrucât această civilizație derivă din Spania, reprezentările antropomorfe înscrise pe pereții de stâncă și cele de pe galeți trebuie să aibă semnificații asemănătoare. Au fost explicate ca simboluri faâice, ca elemente ale unei scriituri sau ca semne magice
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
45. Un mare număr de altare și sanctuare și diverse obiecte cultuale vădesc o religie bine organizată, în stațiunea neolitică de la Căscioarele, la 60 km sud de București, s-au scos la iveală rămășițele unui templu ai cărui pereți erau pictați cu magnifice spirale în roșu și verde pe fond alb-gălbui. Nu s-au găsit statuete, dar o coloană de doi metri și o alta mai mică indică un cult al stâlpului sacru, simbol al lui axis mundi 46. Deasupra acestui
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lor este încă și mai mare. Ceea ce justifică că o credință asemănătoare a fost răspândită în întreg bazinul mediteranean și în Europa Occidentală" (J. Maringer, L'homme prehistorique et șes dieux, p. 245). Cari Schuchhardt interpreta în același sens obeliscurile pictate pe sarcofagul găsit la Hagia Triada (§ 41), pe care stau păsări. Dar a se vedea critica lui Horst Kirchner, op. Cit., p. 706 (= 98). În culturile megalitice din Asia sud-orientală, menhirul servește drept "lăcaș" pentru suflete (cf. § 36). 1 Totuși, chiar
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
imobilizând, asemeni lui Ghilgameș, doi tigri; sau un zeu cornut, cu picioare și coada de taur, amintind de mesopotamianul Enkidu; în fine, diferite spirite de arbori, cărora li se aduc sacrificii, procesiuni de indivizi purtând "stindarde" etc.34 în scenele pictate de pe unele urne exhumate la Harappa, Vats a crezut că poate să identifice sufletele morților pregătindu-se să traverseze un râu35. După Șir John Marshall, savanții au subliniat caracterul "hinduist" aJ religiei harappiene. Pe lângă exemplele deja citate - Marea Zeiță, un
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
asupra religiei din Creta, este constituit din cele două panouri decorate de pe un sarcofag exhumat la Haghia Triada. Acest document reflectă, desigur, ideile religioase ale epocii sale (secolele XIII, XII), când miccnienii erau stabiliți deja în Creta. Totuși, în măsura în care scenele pictate pe panouri sunt susceptibile de o interpretare coerentă, ele evocă obiceiuri și credințe minoice și orientale. Pe unul din panouri este reprezentat sacrificiul unui taur, spre care înaintează în procesiune trei preoțesc. De cealaltă parte a victimei răpuse este înfățișat
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
loc cu galben drapat/ unde corbul celebru nemișcat croncănea:/ - Nevermore!" Universul e sumbru și prezentat ironic. Totul pare a se reduce la această baracă de bâlci. Lumea e contrafăcută, corbul însuși e împăiat, Edgar Poe e și el o imagine pictată pe o pânză. Există un refuz al lumii burgheze, o ironie amară: "Duminică oamenii sunt deștepți,/ se plimbă pe bulevarde, merg la cinematograf, câte unii la bâlci vin să vadă tigri de Bengal/ născuți captivi la Huși și Focșani/ și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
autoironică a textelor de tip artă poetică. Regăsim aici o dorință de plasticizare a imaginii, tabloul este deformat intenționat, ieșind în evidență trăsăturile-șoc. Deicticele folosite, acum, aici dau tocmai această impresie de tablou în curs de desenare, de conturare: "Acum pictez un tablou mare -/ vreau să-mi fac un autoportret./ Aici o să desenez inima - o gămălie de chibrit,/ aici, creierul - un aparat sacru și concret". Jocul verbal e ușor sesizabil, portret mare se referă la dimensiune sau la importanță, în ambele
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de elemente, omise adesea din structura tradițională a autoportretului liric, axat pe bătălia spirituală dintre minte și inimă. Undeva vor fi neapărat nasul, gura,/ n-are niciun sens să omit ochii - două semne de întrebare,/ aici în colț o să-mi pictez gândurile -/ o claie informă de rufe murdare". E o distanțare de poezia solemnă, a căutării absolutului, a marilor adevăruri, omul nereușind decât să se exprime pe sine, "Pieptul - o oglindă cu poleiul zgârâiat,/ va lăsa să se vadă interiorul/ (cu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pentru că toate formele sunt în transformare, e puțină mișcare propriu-zisă în textele tonegariene, de cele mai multe ori, universul descris se metamorfozează, se modifică precum formele unei imagini caleidoscopice sau precum cele reflectate într-o apă în continuă mișcare. Impresia de tablou pictat în grabă e dată și de modul în care e prezentată lumea ("atârnate"). Se refuză poezia descriptivă propriu-zisă, motiv pentru care inanimatul devine animat, elementul posibil șocant e integrat cu naturalețe: "departe mahalalele atârnate de oraș/ lătrau un prinț sau
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
-și chiar și mai târziu caracterul de experiment, de "aventură". Expresia simplă apare ca act de sfidare a convențiilor, dar are totodată, datorită contextului, și putere expresivă deosebită evitându-se, în mod subtil, transformarea poemului într-un text insipid: "Acum pictez un tablou mare - / vreau să-mi fac un autoportret./ Aici o să desenez inima - o gămălie de chibrit,/ aici, creierul - un aparat sacru și concret." (Portret). Notațiile sunt scurte, există întotdeauna impresia de dialog. De altfel, trăsătura aceasta a stilului său
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
II). Dincolo de aceste notații simple prezente în Portret ca și în alte texte, intervine o dublare a codului lingvistic de un limbaj "subteran", o gesticulație subînțeleasă menită să transforme poemul într-un mic text dramatic: "aici în colț o să-mi pictez gândurile -/ o claie informă de rufe murdare.// Pieptul - o oglindă cu poleiul zgâriat,/ va lăsa să se vadă interiorul/ (cu totul neînsemnat, în definitiv),/ sus, sprâncenele își schițează zborul". Indicațiile sunt clare, multiplicarea deicticelor are exact același scop, acela de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Sau ca violine țipînd/ Ca pentru momițe...”) 5). Mintea încearcă să suplinească atrofia sentimentelor, dar rezultatele nu sînt dintre cele mai convingătoare. Particule poetice Fără îndoială, există o fascinație a colosalului și alta a miniaturalului, în artă și poezie. Cutare pictează sau cîntă muntele, oceanul, fluviile, iar cutare lucrurile microscopice, pomenind de moleculă și de atom. în literatura romînă, cuvîntul din urmă figurează mai întîi în Istoria ieroglifică, unde e definit astfel: „Lucrul carele într-alt chip sau parte nu să
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
rece detașare, să brodezi orice în jurul lor, erau necesare niște exerciții: să te plimbi singur la ore tîrzii, să treci prin cimitire, să te amesteci în cortegii funebre, să tragi clopotele în miez de noapte, să locuiești într-o odaie „pictată”, în interior, cu „brîie negre”, ca-n „Singur”, să cauți ceea ce te șochează, să te înspăimînți. înainte de Bacovia, asemenea bravuri le-au practicat și alții, dar fără rezultatele sale poetice. Un exemplu e cel al lui Haralambie Lecca, despre care
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și trist. Sensitif și Marieta, îndrăgostiții din „Cîntec tîrziu”, împrumutaseră acest „fel artistic de a trăi, din unele romane”. Care puteau fi acelea? Unul e, cu certitudine, în răspăr de J. -K. Huysmans, unde „obrajii tencuiți cu fard și buzele pictate” sînt de rigoare. în literatura romînă nu existau modele de acest fel. Deprinderea de a folosi sulimanul e atestată atît de Neculce, într-o cunoscută pagină din Letopiseț, despre țiitoarea unui domnitor din secolul al XVII lea, „o fată de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
vederi din țări străine, „albumuri” pentru poezii și pentru impresii: „și, dacă vrei, nu te iscălești în album”.3) Luxul consta în legături și îmbrăcăminte: „legate în piele; îmbrăcate sau combinate cu materii fine; îmbrăcate sau combinate cu metale prețioase; pictate sau decorate”.4 ) Al doilea e „cupă”: „Din cupe, vin de uitare”. („Legendă”)5) în acest vers, cuvîntul sună nobil, medieval, ceea ce nu se mai întîmplă în contextele de azi, cînd, pentru majoritatea dintre noi, „cupele” sînt de sticlă și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]