14,398 matches
-
al norilor? Sufletul meu e plin și azi de aromele copilăriei, chiar dacă ea n-a fost idilică. Mi-am creat o Arcadie proprie, după o rețetă binecunoscută. Copilăria = vârsta de aur. Tot ce urmează e decădere. Exil. Nostalgie a neștiinței pierdute. Convins ― și cum aș fi putut să nu fiu? ― că reprezint și eu categoria intelectualilor care duc cu ei lumina unui sat, am renunțat să-mi dau o explicație, alta decât trecerea timpului, pentru ceea ce am simțit de câte ori m-am
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
rest, defectele mi-au tulburat sufletul de timpuriu cu gânduri pe care nu îndrăzneam să le mărturisesc părinților mei. Mă feresc de aceea să vorbesc despre inocența copilăriei. Cred că n-am fost niciodată inocent. Dacă nu există decât paradise pierdute, al meu a fost unul cu mici probleme. 8. Relațiile mele cu "unchiul George" au fost, din capul locului, proaste. Când l-am cunoscut mai bine eram, deja, mărișor. Cred că aveam patru sau cinci ani. Auzisem, însă, des, vorbindu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cântecul mierlei.. de ziua mamei - un orfan caută flori de nu-mă-uita sfârșitul ploii - sub tălpile grăbite melci de nicăieri cu ochii-n patru - pe cărarea îngustă melci și băltoace farmecul zilei - păpădiile dispar una câte una alți fluturi în zbor - pierduți printre-aceiași tei se țin de mână plimbări tot mai lungi printre cireși în floare - bătrâni, de mână priviri materne - în fiecare mugur o nouă viață vrăbii ciugulind - repetiții timide la muzicuță hoinăreală-n parc - căile petalelor nebănuite drum prin Voroneț
Note de prim?var? by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83679_a_85004]
-
înșelați și ispitiți de un șarpe blestemat! Pentru fapta voastră omenirea va fi condamnată ca întotdeauna să-și obțină din greu cele necesare traiului, iar sufletul fiecărui om să caute de-a lungul celor 7 vieți acel crâmpei de Rai pierdut. Iar dacă la sfârșitul celor 7 vieți sufletul său nu ajunge la cel de al 7-lea nivel al cunoașterii atunci sufletul său va pieri și astfel va pieri câte un crâmpei din lume și din Sufletul Universal! POVESTITORUL: Și
Sceneta "Sensul vie?ii" by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83571_a_84896]
-
whisky? Julius nu răspunse, În orice caz nu se auzi ce spune; dar mătușa Susana era neînduplecată și o ținea Întruna că trebuie să-l culce imediat. — Darling... — Lăsați-l să se uite și el, spuse Juan Lucas. O noapte pierdută nu contează. Mătușa Susana, sluta, se gîndi că așa se petreceau lucrurile În fiecare noapte și nu-i mai făcea nici o plăcere să stea. O opri Însă accentul Încîntător al lui Lester Lang al III-lea. CÎți au foust incașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
un om de afaceri la opt și jumătate dimineața, În biserica Miraflores“, Își spunea el simțind cum Îi clocotește sîngele În vine. „Dacă m-ar vedea prietenii de golf s-ar prăpădi de rîs, ar spune că sînt un om pierdut, irecuperabil, tată de familie model și m-ar lua peste picior, ia să vedem, tăticule, povestește-ne cum le pui supozitoare copiilor.“ Scutură din cap ca pentru a alunga din minte asemenea nerozii. Susan simțea că i se rupe inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îi străluceau de parcă ar fi fost bolnav, Îi ura, era sătul de atîtea glume nesărate la masa din stînga. Cei care urmăreau scena se așteptau la ceva rău. Tatăl fraților săi trase primul și ultimul cartuș, lupta era de la Început pierdută și el știa asta prea bine; se Înclină, așadar, parcă vrînd să sărute fața de masă, Închise ochii, deschizîndu-i abia cînd Își Înălță capul fără să se mai uite la Bravano și așteptind palid și foarte Îmbătrînit să se Întîmple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
acum s-a Întors În Peru și ni l-a trimis pe băiatul lui, trebuie să vă Împrieteniți cu el, trebuie să-l ajutați, fiindcă a venit puțintel cam tîrziu, dar, desigur, cum e foarte inteligent, o să recupereze repede timpul pierdut, trebuie să-i Împrumutați caietele, ca să se pună la punct și tu, Fernandito, o să fii prieten bun cu toți, nu-i așa? Fernandito nu scoase o vorbă și se mulțumi să se uite la ei furios. Se uitaseră și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
tot la Lima, fără ca cineva să-i Întrebe dacă o Întîrziere atît de mare n-ar fi putut avea consecințe asupra pregătirii lor universitare În Statele Unite. Santiago explică Într-o zi că, odată ajunși acolo, era ușor să recupereze orele pierdute, dar nu se osteneau să explice de ce-și prelungeau mereu șederea. Susan avea totuși unele bănuieli. Într-o după-amiază a intrat Într-un magazin al firmei Welsch, ca să cumpere un ceas pentru Julius, care În curînd Împlinea unsprezece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a cărei dâră de parfum încă ajungea până la mine, mi-a provocat o nouă răbufnire, o nouă sfâșiere. Cred, de fapt, că această senzație fără nume seamănă cel mai bine cu suferința intensă a unei iubiri neîm păr tășite sau pierdute. Cu greu m-am urnit mai departe spre liceu. Mi se făcuse frică: aveam să înne bu nesc? Cum mă gândeam la acel parfum, cum îmi revenea în minte, simțeam că se apropie iarăși de mine acel val gata să
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
șapte lame de aur cu care Orolio scrie numele a șapte reptile pe șapte spinări de fecioară, sau atâtea și-atâtea mii de detalii care fac din această nesfâr șită carte - 1140 de pagini în ediția mea cea veche și pierdută - „Tripticul din Gand“ al genului fan tasy, cred că ar fi mai interesant să povestesc, pe scurt, cum am ajuns la ea. Aveam șaptesprezece ani și nici un prieten. Era vară, mă-ntor ceam pe la nouă seara acasă din obiș nuitele mele
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
unduiau șirurile de berze, iar eu trebuia să iau drumul străinătății negre. Voiam să-i scriu iarăși ei, dar nu am putut pune scrisoarea la poștă. Noapte de noapte, mereu mă obseda gândul sinuciderii. Viața devenise pentru mine o bătălie pierdută. Începusem să mă urăsc pentru că nu produsesem nimic, orbecăiam doar în vid, eram sortit neantului, iar singurul lucru pe care-l puteam face era să mor, o victorie macabră. Dar nu aveam tăria de caracter să mă sinucid. Eram
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
găsit în sfârșit iahtul luxos ancorat de țărm. Când m-a văzut acolo,a fost atât de uluită de figura mea răvășită de valuri, de zâmbetul meu ușor forțat și a rămas foarte contrariată. Avea o privire jicnită și ușor pierdută. -Eram convinsă că vei veni să mă cauți! Își întoarse imediat ochii jenată de privirea mea revelatoare. -Tu ce crezi că ar fi trebuit să fac? -Să pleci, așa cum mi-ai spus. -Nu în seara asta. S-ar putea să
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
în brațele mele. Nu m-a sărutat. S-a lipit strâns de mine, ca și cum ar fi vrut să fie consolată. Patul era așa cum îl lăsasem, desfăcut. Veioza lumina discret la capătul lui și obloanele erau închise. Stăteam unul în fața celuilalt pierduți, timizi, așa cum se întâmplă celor care așteaptă aceste clipe de multă vreme. Se uita curioasă prin cameră, ca și cum ar fi căutat pe cineva. Am zâmbit arătându-i foaia albă de pe noptieră pe care scrisesem două poezii. Un fulger puternic a
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
mai întâi în jurul camerei, apoi în jurul camerei infirmierelor, apoi pe etaj. Tuburile dispărură, eliberându-l. Împreună, cu pașii lor mici și târșâiți, formau un sistem solar minuscul, orbite înăuntrul altor orbite. O ușurare păcătoasă, o senzație pe care o credea pierdută: să meargă pur și simplu alături de el. Tubul cu ferestre îi fu scos din gât, lăsând cale liberă cuvintelor. Și totuși, Mark nu vorbea. Karin îl imita pe logoped, repetând la nesfârșit: Ah. Oh. Oo. Mu mu mu. Tu tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
își aduse aminte: era un oraș mic. Se afundă în întrebările lui delicate. Eliberarea pe care o simțea răspunzându-i era de nedescris. Se contrazicea la fiecare frază: Mark își revenea văzând cu ochii; era mai rău decât o cauză pierdută. Gândea, identifica obiectele și chiar putea vorbi; era blocat încă în avarie, mergând ca un urs dresat și trăncănind ca un papagal pervers. Daniel o întrebă cum se descurca. Bine, în condițiile date. Zilele erau lungi, dar le putea face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
întoarse și-o surprinse pe Karin în timp ce se holba la el. Și cât dură acea străfulgerare, ochii lui găsindu-i pe ai ei, din el se ivi o foarte vagă urmă a unei legături de sânge. Și tu te simți pierdută aici, nu-i așa? La sfârșitul lui iulie, viața lui Weber schimbă direcția. Când dintr-un maldăr de haine începură să se audă țârâituri jalnice, crezu că era un animal. Mai întâi, Slyvie se chinuise să evacueze familia de ratoni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
unei vechi prăvălii din anii 1880, cu lambriuri din lemn de cireș și bucăți de unelte agricole ruginite atârnate pe pereți. Nebraska jucându-și propriul rol. Patroana localului, cu aer de bunicuță, îi întâmpină ca pe niște prieteni de mult pierduți, iar Karin îi răspunse cu entuziasm. —Au schimbat cumva locul ăsta, insistă Mark, odată ajunși în separeul lor. Nu știu. E refăcut. Înainte era mai nou. Iar când comandară: Meniul e la fel, dar mâncarea a decăzut. Mânca hotărât, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
spital, secție de terapie intensivă interzisă vizitatorilor și biletul de pe noptieră, așteptându-l când avea să-și vină în fire, peste câteva săptămâni. Ea e toată numai urechi. Filmează peste tot, în casă și în curte: Mark singur, cu privirea pierdută departe, peste câmpuri. Mark cu o poză a mașinii. Mark cu Blackie-doi, că doar n-o să observe nimeni diferența. Mark cu bilețelul în mână, arătându-i-l lui Tracey. Tracey citind bilețelul cu voce tare. Și, cel mai important lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
adevărat. Putea arăta spre lucruri, afirmându-și paternitatea asupra lor. Desigur, majoritatea erau lucruri oribile, dar solide și terminate. Karsh lăsase măcar o urmă în peisaj. Ea n-avea spre ce să arate, în afară de o serie de slujbe în servicii, pierdute toate, și un apartament, vândut acum. Nici măcar nu procrease, chestie pe care toate vechile ei cunoștințe de la liceu o făceau mai ușor decât făcea ea curat prin casă. Până și propriul ei frate spunea despre ea că e un nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fermă părăsită pe care a încercat la un moment dat s-o administreze tatăl lui. Locul unde a trăit de la opt la aproape paisprezece ani. Locul despre care sora lui vorbea mereu de parcă ar fi fost un fel de paradis pierdut. După toate aparențele, înlocuitoarea ei a fost instruită în materie. Țopăie ca o fetiță imediat ce-i iese invitația pe gură. Parc-ar fi invitat-o la balul de absolvire sau de-astea. Pleacă împreună, în micuța ei mașină japoneză. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Naturii, mă bucur să te cunosc. Îl cuprinse pe Daniel cu brațele, de parcă ar fi legat căpăstrul unui cal de un stâlp. Îmbrățișarea încetă înainte ca Daniel să poată răspunde la ea. Scuze pentru bășinile alea antice, moșule. Mult timp pierdut și mult stres, iar acum nici măcar nu mai țin minte ce mare scofală s-a întâmplat. Bun, nu voiam să te las să mă atingi în zonele intime. Asta nu înseamnă că trebuia să te bat până ți-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
trifoi cu patru foi. 2013 La Înviere Ce miez de noapte luminos! Ce muzici clopotele cântă în liniște atât de sfântă a Învierii lui Hristos! Dispare un incert trecut suntem deja în altă eră, speranța suie-n atmosferă chipul Edenului pierdut. Întoarcerea spre unde-am fost, e pretutindeni acum și din inimă, această zi dă existenței noastre rost. Știm ce înseamnă fericire, știm sensul dăinuirii noastre, și depășim orice dezastre cu-a vieții noastre mântuire. În sufletele noastre-acu-s luminile de sfântul
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
robilor... Jilava, 1956 Mamă Țară verișoarei mele, Margareta Dumitriu Locuri natale, păstrate-n suflet vii, o nesfârșit de crudă tragedie pe care-mprăștiații tăi copii cu lacrimi și cu sânge-ncep s-o scrie... Moment fatal! Istoria perfidă, la capătul unui pierdut război s-a-ntors cu spatele la noi și tot perfidă ar vrea să ne ucidă... Copilăria, numai cânt și-avânt s-a frânt în centrul unui secol luciferic, românii, fără dreptul la cuvânt, împinși sub talpa iadului, în întuneric!.. împrăștiați de fiare și
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
că el are momente în care se gândește cu nostalgie la femeia care eram înainte, la extraordinara, atât de atrăgătoarea nepăsare a unei femei care încă nu se pregătește să devină mamă. Și eu mă gândesc, ca la o prietenă pierdută, dar în același timp simt, presimt, că dacă acest drum se va termina cu bine, singurătatea, prietenia, chiar și textura a ceea ce simțim unul pentru altul își vor schimba complet înțelesurile. Și poate nu în rău. Cu această nădejde fragilă
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]