7,756 matches
-
este departe de Mine, și frica pe care o are de Mine, nu este decît o învățătură de datină omenească. 14. De aceea, voi lovi iarăși pe poporul acesta cu semne și minuni din ce în ce mai minunate, așa că înțelepciunea înțelepților lui va pieri, și priceperea oamenilor lui pricepuți se va face nevăzută." 15. Vai de cei ce își ascund planurile dinaintea Domnului, care își fac faptele în întuneric, și zic: Cine ne vede și cine ne știe?" 16. Stricați ce sunteți! Oare olarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
cărții, și ochii orbilor, izbăviți de negură și întuneric, vor vedea. 19. Cei nenorociți se vor bucura tot mai mult în Domnul, și săracii se vor veseli de Sfîntul lui Israel. 20. Căci asupritorul nu va mai fi, batjocoritorul va pieri, și toți cei ce pîndeau nelegiuirea vor fi nimiciți: 21. cei ce osîndeau pe alții la judecată, întindeau curse cui îi înfruntau la poarta cetății, și năpăstuiau fără temei pe cel nevinovat. 22. De aceea, așa vorbește Domnul către casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
răi, și împotriva ajutorului celor ce săvîrșesc nelegiuirea. 3. Căci Egipteanul este om, nu Dumnezeu, și caii lui sunt carne, nu duh. Doar mîna să-Și întindă Domnul, și ocrotitorul se va clătina, iar cel ocrotit va cădea, și vor pieri cu toții. 4. Căci așa mi-a vorbit Domnul: "Cum mugește leul și puiul de leu asupra prăzii, în ciuda tuturor păstorilor strînși împotriva lui, și nu se înspăimîntă de glasul lor, nici nu se sperie de numărul lor, așa Se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
toate neamurile, și plin de urgie pe toată oștirea lor: El le nimicește cu desăvîrșire, le măcelărește de tot. 3. Morții lor sunt aruncați, trupurile lor moarte miros greu, și se topesc munții de sîngele lor. 4. Toată oștirea cerurilor piere, cerurile sunt făcute sul ca o carte, și toată oștirea lor cade, cum cade frunza de viță, cum cade frunza de smochin. 5. Căci sabia Mea, zice Domnul, s-a îmbătat în ceruri; iată, se va coborî asupra Edomului, asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare. 11. Iată, înfruntați și acoperiți de rușine, vor fi toți cei ce sunt mîniați pe tine; vor fi nimiciți și vor pieri cei ce ți se împotrivesc. 12. Îi vei căuta, și nu-i vei mai găsi pe cei ce se certau cu tine; vor fi nimiciți, vor fi pierduți cei ce se războiau cu tine. 13. Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
răspuns nimeni cînd am strigat? Este mîna Mea prea scurtă ca să răscumpere? Sau n-am Eu destulă putere ca să izbăvesc? Cu mustrarea Mea, Eu usuc marea, și prefac rîurile în pustie; peștii lor se strică, din lipsă de apă, și pier de sete! 3. Îmbrac cerurile cu negura de jale, și le învelesc cu un sac." 4. "Domnul Dumnezeu Mi-a dat o limbă iscusită, ca să știu să înviorez cu vorba pe cel doborît de întristare. El Îmi trezește, în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Mea este aproape, mîntuirea Mea se va arăta, și brațele Mele vor judeca popoarele, ostroavele vor nădăjdui în Mine, și se vor încrede în brațul Meu. 6. Ridicați ochii spre cer, și priviți în jos pe pămînt! Căci cerurile vor pieri ca un fum, pămîntul se va preface în zdrențe ca o haină, și locuitorii lui vor muri ca niște muște, dar mîntuirea Mea va dăinui în veci, și neprihănirea Mea nu va avea sfîrșit. 7. Ascultați-Mă, voi care cunoașteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
își văd de calea lor, fiecare umblă după folosul lui, fără abatere: 12. "Veniți, zic ei, am să caut vin, și ne vom îmbăta cu băuturi tari! Mîine vom face tot ca azi, ba încă și mai rău!" $57 1. Piere cel neprihănit, și nimănui nu-i pasă, se duc oamenii de bine și nimeni nu ia aminte că din pricina răutății este luat cel neprihănit. 2. El intră în pace în groapa lui: cel ce umblă pe drumul cel drept, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
11. Porțile tale vor sta veșnic deschise, nu vor fi închise nici zi, nici noapte, ca să lase să intre la tine bogăția neamurilor, și împărații lor cu alaiul lor. 12. Căci neamul și împărăția care nu-ți vor sluji, vor pieri, și neamurile acelea vor fi în totul nimicite. 13. Slava Libanului va veni la tine, chiparosul, ulmul și merișorul (cimișirul), cu toții laolaltă, ca să împodobească locul sfîntului Meu locaș, căci Eu voi proslăvi locul unde se odihnesc picioarele Mele. 14. Fiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
o frunză, și nelegiuirile noastre ne iau ca vîntul. 7. Nu este nimeni care să cheme Numele Tău, sau care să se trezească și să se alipească de Tine: de aceea ne-ai ascuns Fața Ta, și ne lași să pierim din pricina nelegiuirilor noastre." 8. Dar, Doamne, Tu ești Tatăl nostru; noi suntem lutul, și Tu olarul, care ne-ai întocmit: suntem cu toții lucrarea mîinilor Tale. 9. Nu Te mînia prea mult, Doamne, și nu-Ți aduce aminte în veci de nelegiuire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
sădi vii pentru ca altul să le mănînce rodul, căci zilele poporului Meu vor fi ca zilele copacilor și aleșii Mei se vor bucura de lucrul mîinilor lor. 23. Nu vor munci degeaba, și nu vor avea copii ca să-i vadă pierind, căci vor alcătui o sămînță binecuvîntată de Domnul, și copiii lor vor fi împreună cu ei. 24. Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde, înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta! 25. Lupul și mielul vor paște împreună, leul va mînca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
cei uciși de Domnul vor fi mulți la număr. 17. Cei ce se sfințesc și se curățesc în grădini, mergînd unul cîte unul, în mijlocul celor ce mănîncă și carne de porc, și șoareci și alte lucruri urîcioase, toți aceia vor pieri, zice Domnul. 18. "Eu pedepsesc faptele și gîndurile lor! Dar vine vremea cînd voi strînge toate neamurile și toate limbile; ele vor veni și vor vedea slava Mea. 19. Și voi pune un semn între ele și voi trimite la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
la miliardele de vieți care se sfîrșesc, la sălbăticiunile care se hăituiesc Între ele, la șerpii care le mușcă pe căprioarele tolănite la umbră, la lupii care-i sfîșie pe miei, la libelulele care-și ucid bărbătușul, la albinele care pier după prima Înțepătură, la chinurile mamelor cînd ne aduc pe lume, la puii de mîță azvîrliți de copii În apa rîului, la groaza peștilor În pîntecele balenei, la groaza balenei prăvălite pe uscat, la jalea elefantului mistuit de beteșuguri, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cu tălpile goale În grota jilavă, luminată de scînteieri vîscoase; glasul său -, deșteptarea sa -, i-ar fi tras pe toți În bezna hăului pe deasupra cărora Îl purtau ei pe umeri, tot mai pieziș și mai sus, așa că toți ar fi pierit la grozăvia trezirii, În abisul care se căsca sub ei, În negura de nepătruns a peșterii, unde nu biruia lumina torțelor, Însă adîncurile adîncoase erau aievea În cugetul lor treaz de lunatici: auzea cum se surpa piatra sub tălpile goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
vis? Acea potolire care-i făcea atît de bine sufletului său după atîta vînzoleală și zarvă, tot vis era? Glasul mulțimii amuțise, scîrțîitul carului Încetase, ca și opinteala oiștii. Razele soarelui, care pînă atunci Îi căzuseră drept pe față, acum pieriseră, poate zăvorîte de vreun portic nevăzut de el. Trupul i se odihnea pe pielicelele de miel, iar izul lînii Îi umplea nările ca și mireasma chiparosului, ca și adierea zilei Însorite și calde, ca și boarea mării. Cum pînă atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
sufla cîte o frunză pe bancheta din piele. Frunza se așternea cu un ușor fîșÎit, ca un șoricel. Și ce-aveau să-i spună mamei - de bună seamă că se gîndeau și la asta -, cum să-i ascundă că le pierise entuziasmul? Cum să nu-și dezamăgească mama, care-n dimineața aceea le petrecuse cu lacrimi În ochi, de parcă le petrecuse la cununie sau, Doamne iartă-mă, la groapă?... Vai, În nici un caz, În nici un caz! N-or să-i spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Încercă să găsească lumînare. Fetița urla ca scoasă din minți. Era un țipăt sălbatic, inuman, care-ți Îngheța sîngele-n vine. Răsturnînd sfeșnicul, doamna Brener fugi la fetiță, Îi apăsă căpșorul pe pieptul ei, dar nu reuși să zică ceva, Îi pierise vocea, nici ea nu știa ce se petrecea, de parcă cineva Îi Îneca fetița sau i-o sugruma. Printre urlete și strigăte, distinse ceva neclar, ceva cumplit, auzi numele fiicelor ei și un urlet Îngrozitor: „Nu! Nuuu!“ Dădu pînă la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
nici să mănânc, nici să dorm. (Privește neajutorat În jur, de parcă ar căuta cuvinte noi cu care să Îmbrace o idee veche, demonetizată.) Trebuie să pornim de undeva. Îmi place să pornesc În viață cu tine. (Nota forțată de speranță piere când vede că ea nu reacționează.) Ce s-a Întâmplat? (Se ridică brusc de pe scaun și Începe să facă pași mari prin cameră.) E Dawson Ryder, asta e. Ți-a pus nervii la Încercare. De o săptămână petreci fiecare după-amiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
peste susurul eternității... Tinerețea fiind banul cu care am cumpărat Încântare din lună.“ O POEZIE TRIMISĂ DE AMORY LUI ELEANOR, INTITULATĂ DE EL FURTUNĂ DE VARĂ „Vânturi subțiri, un cântec pierit și frunze căzând, Vânturi subțiri și, departe, un râset pierit... Și ploaia, și peste câmpii o voce chemând... Norul nostru gri s-a umflat, grăbit se ridică, Alunecă agitat peste soare, surorile pe aripi purtând. Umbra unei porumbițe pică Jos, pe hulubărie; crengile de aripi gemând; Iar jos În vale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
PERSONAJ „Zac, cufundat adânc În greaua adormire, Cu vechi dorințe, până astăzi reprimate, De-a-ntâmpina viața cu grăbire Când bezna dispare de pe ușile mate; Astfel, căutând credințe de Împărtășit, Chem iar la mine ziua afirmării... Dar vechea monotonie n-a pierit: Bulevarde de ploaie până la marginea zării... O, de m-aș putea Înălța din nou! De-aș putea S-arunc din mine toropeala vechiului vin, O nouă dimineață de-aș vedea Îngrămădind turnuri de basm pe cerul preaplin; Să văd că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
aș putea S-arunc din mine toropeala vechiului vin, O nouă dimineață de-aș vedea Îngrămădind turnuri de basm pe cerul preaplin; Să văd că mirajele din văzduhul nesfârșit Sunt simboluri, nu fantasme ale visării... Dar vechea monotonie n-a pierit: Bulevarde de ploaie până la marginea zării...“ Amory stătea sub porticul de sticlă al cinematografului, privind cum primii stropi mari de ploaie cad și se lățesc, formând pete mari pe trotuar. Aerul luase culoarea gri-opalin; o lumină solitară a conturat brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
treaba. O oră mai târziu, când omul i-a înmânat negativele și fotografiile, comentariul lui a fost „Pereții ăștia sunt ceea ce numiți voi artă modernă?” Danny a râs și-a tot râs până ce a ajuns acasă, dar hohotele i-au pierit când a agățat fotografiile pe perete, pe o planșă cu probe pe care o montase lângă raftul cu dosare. Sângele în alb-negru era țipător și nenatural. Erau fotografii pe care nu le va putea arăta nimănui chiar dacă ar fi rezolvat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și s-ar fi apărat de vampiri. — Piei, Satană! Simte puterea Bisericii Pătrimii, a Templului Angelus și a surorii Aimee Semple McPherson! Eu nu voi mai răspunde la nici o întrebare până nu te vei prezenta cu un tribut bănesc adecvat. Piei sau riscă să putrezești în iad! Buzz își întoarse buzunarele pe dos, ca să arate că era lefter. Știa că se lovise de un zid inexpugnabil. — Doamnă, spune-i surorii Aimee să rămână pe poziții. Mă voi întoarce. *** Buzz ajunse acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în ritmul muzicii. Un zgomot ascuțit păru să îi sfredelească auzul o veșnicie: saxofonul lui Coleman se înălța spre stele. Luminile albastre muriră. Sunetul ascuțit se îmblânzi, trecând într-o tonalitate joasă, șuba-duba, șuba-duba, se stinse în întuneric și apoi pieri cu totul. Se aprinseră niște lumini veritabile, iar publicul năvăli spre scenă, aplaudând. Buzz se zbătu în vâltoarea de trupuri, cu Mal lângă el, ridicat pe vârfuri, ca să vadă mai bine. Toți ceilalți din jur erau negri. Buzz clipi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Un oarecare prea învățat al lor, întrebat fiind de ce fac aceasta, a înșirat o poveste de babe despre arca lui Noe, îmbrăcând-o în colorile sacrei scripturi. Dumnezeu de două ori a scăpat neamul omenesc. Întâi prin Noe, ca să nu piară înecat sub apele diluviului, și a doua oară prin fiul său [Isus]. Se bate deci scândura ca să se reamintească timpul acelui cataclism, adică timpul în care Noe din ordinul lui Dumnezeu a construit arca, ca să se mântuiască dânsul și sămânța
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]