7,062 matches
-
situată pe strada Cuza Vodă și care era proprietatea a doi bătrâni Donici (frate și soră). Cei doi hușeni îi vor inspira poetului poezia Acuarelă, scrisă la Huși și pe care o reproducem în cele ce urmează: În orașu-n care plouă de trei ori pe săptămână Orășenii pe trotuare, Merg ținându-se de mână, Și-n orașu-n care plouă de trei ori pe săptămână, De sub vechile umbrele, ce suspină Și se-ndoaie, Umede de-atâta ploaie, Orășenii pe trotuare Par păpuși
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
hușeni îi vor inspira poetului poezia Acuarelă, scrisă la Huși și pe care o reproducem în cele ce urmează: În orașu-n care plouă de trei ori pe săptămână Orășenii pe trotuare, Merg ținându-se de mână, Și-n orașu-n care plouă de trei ori pe săptămână, De sub vechile umbrele, ce suspină Și se-ndoaie, Umede de-atâta ploaie, Orășenii pe trotuare Par păpuși automate, date jos din galantare. În orașu-n care plouă de trei ori pe săptămână Nu răsună pe trotuare
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Merg ținându-se de mână, Și-n orașu-n care plouă de trei ori pe săptămână, De sub vechile umbrele, ce suspină Și se-ndoaie, Umede de-atâta ploaie, Orășenii pe trotuare Par păpuși automate, date jos din galantare. În orașu-n care plouă de trei ori pe săptămână Nu răsună pe trotuare Decât pașii celor care merg ținându-se de mână, Numărând În gând Cadența picăturilor de ploaie, Ce coboară din umbrele, Din burlane, Și din cer. Cu puterea unui ser, Dătător de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Decât pașii celor care merg ținându-se de mână, Numărând În gând Cadența picăturilor de ploaie, Ce coboară din umbrele, Din burlane, Și din cer. Cu puterea unui ser, Dătător de viață lentă Monotonă Inutilă Și absentă În orașu-n care plouă de trei ori pe săptămână Un bătrân și o bătrână - Două jucării stricate Merg ținându-se de mână. O rază de bucurie pentru localnici, în acești ani grei de război, a constituit prezența la Huși a lui George Enescu. Marele
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
în șoapte, stau strajă pe ziduri arcași. Ard focuri în temple, pe-altare dau preoți jertfire de vieți și inima-n piatră tresare mușcată de aprigi săgeți. Ni-s zeii potrivnici de-o vreme, în Cuzco dușmanul a-nvins, ne plouă de-un timp cu blesteme și Marele Inca e prins! Au fost profeții necrezute de tragic sfârșit de pe ape, acuma ni-s rugile mute și somnul s-a stins sub pleoape. Din cer luna plină jelește cu lacrimi de-argint
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
mult ca să ochească un agent de pariuri clandestine sau un dealer de marfă. Erau acum vreo șase clienți obișnuiți În centru și asta-nseamnă ceva du-te-vino. Așa că ne tot mutam. Barul lui Tony Încă Îmi dădea fiori. Într-o zi ploua foarte tare și eu mă-ndreptam spre Tony, cu vreo jumătate de oră Întîrziere. Ray, tînărul italian branșat, a scos capul din ușa unui restaurant și m-a strigat. Era un snack bar, cu mese separate Înșirate pe un perete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
mai scule au!“ Spitalele din Craiova s-au evacuat, ni s-au trimis 150 de răniți supranumerari ca să-i adăpostim, să-i odihnim, să-i pansăm și să-i primenim între două trenuri. De aici sunt îndreptați la Galați. Bombele plouau la Buftea (unde se știa că este regina): 66 în două ore. Nadejda Știrbei 48 cu fiica ei Marie, venind de la gară, s-au culcat pe jos ca să nu fie reperate. La Ciocănești, la București, tot așa. Ne întrebam cu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
obrazul rămâne pătat. * Unde sunt doi, puterea se împarte. * Când doi se ceartă, alții pierd. * Zăpada acoperă murdăria, dar nu o curăță. * Pietrele crapă de ger, obrazul de rușine. * Oameni dezghețați poți întâlni și iarna. Iarna ninge cu fulgi și plouă cu datorii. * Sinuciderea e o salvare, dar nu și o soluție. Și invers. * Între două războaie, niciodată nu e pace. * Pământul e atâta cât îl putem cuprinde cu privirile. * Nu ne putem imagina infinitul, pentru că vedem doar lucrurile finite. * Unii
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
praful te poți vindeca; cu pulberea te poți împușca. * Otava e o iarbă născuta a doua oară. * De-atâta ploaie s-au înglodat și noroaiele. * I s-au înecat corăbiile fiindcă nu i-s boii acasă. Îi ninge și-i plouă în fiecare zi și în fiecare anotimp. Pentru a face dreptate, adevărul nu trebuie legat la ochi. * În lanțuri pot fi puse mâinile și picioarele; mintea - niciodată. * Când vorbesc oamenii politici, e bine să-ți astupi urechile. * Politica nu e
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
femeii, ci a șarpelui. * Nu Iuda a fost primul vânzător; el a dat nume faptei. * Dacă la începutul lumii am fost doi, acum suntem singuri. * A merge împreună nu înseamnă a parcurge același drum. * Atunci când stelele încalcă regulile de circulație, plouă cu meteoriți. * Apa trece, gunoaiele rămân. * Belșugul de pe ogoare nu se află și-n hambare. * Nu poți să fii Soare dacă nu luminezi pe alții. * Luna fură lumina Soarelui pentru a ne-o oferi nouă. * Se poate trăi cu orice
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
inedită În vara anului 1958 am cunoscut-o, la Târgu Frumos, pe Maria Scarlat Emandi, fiica lui Nicolae Gane. Locuia pe strada N. Bălcescu nr. 9, dar din fosta ei casă nu mai rămăsese decât o singură cameră în care ploua. Bătrâna era o ființă agreabilă și, cu toți cei 80 de ani pe care-i avea, arăta lăudabil și fizicește și moralicește. Am sfătuit-o să facă un memoriu către Academie, i l-am redactat chiar eu, am arătat condițiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mă chinuiam să produc și io ceva, să-mi dovedesc utilitatea. Beam iarăși cu Pif și cu Bălănescu prin bombele de lângă facultate, mă plimbam ore în șir prin București, prin cartiere mărginașe. Să te plimbi o oră prin Berceni în timp ce plouă mocănește, agasant, e o senzație. Și descoperi că nu ai unde să intri în tot cartierul acela gri. Să nu găsești măcar un loc frecventabil. Un loc în care să-ți facă plăcere să-ți stai. Un loc primitor. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
aia îl idealizam. Făcuse case. Mergeam, mă uitam la casele alea și mă simțeam bine. Lucrase și la o fabrică de hârtie. Pleca dimineața într-un funicular ruginit și rămânea cu zilele prin coclaurile alea din Bolboci. Pe-acolo, când plouă, fulgerele îți trec foarte aproape de urechi. Gheorghe Tatomir ăsta era fotografiat probabil la horă. Sau la clacă. Sau, poate, atunci când fusese imortalizat, Gheorghe Tatomir venea de la biserică. Duminică. Altceva nu știam despre el. Puteam presupune. N-avea vârstă. Nu putem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de-a doua variantă deoarece nu erau fântâni la noi în cartier. La momentul așezării păpușii din lut pe suprafața apei, noi copiii prezenți la ceremonie, invocam paparudele: „Paparudă, rudă, Vino de ne udă, Cu găleată nouă, Dă Doamne să plouă.” În folclorul nostru regional, paparudele sunt de fapt fete desculțe, cu părul despletit, împodobite cu flori de câmp și însoțite adesea de o femeie cu un sugar în brațe. Paparudele bat din palme și joacă în ritmul incantat de ruga
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
ouă pe mere, pere, prune până ne încărcam cămara de gemuri și dulcețuri ce în zilele înfrigurate ne îndulceau orezul cu lapte. Nu mai sunt anotimpurile ce erau odată. Pe atunci vara era vară și iarna iarnă. Era lege să plouă aproape toată luna April și să fie ger de să crape pietrele după Bobotează. Nu era neobișnuit ca în decembrie să fie omătul înalt cât casele oamenilor, iar dânșii își săpau tunele pentru a putea ieși din curte. Problemele adulților
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
plătită constructorilor. Iar când apelezi la banul văduvei, nu-i deloc ușor să strângi 40.000 lei, la care se vor adăuga și cheltuielile pricinuite de vijelia din ultimele zile. Acum s-a mai potolit vântul, dar a Început să plouă, așa că părintele stareț ne-a trimis urgent să acoperim cu plăci de lemn zonele rămase fără țiglă. Am dat și eu o mică mână de ajutor, dar greul a căzut pe Ierodiaconul Gherman, cel mai priceput dintre toți când e
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
Galimea, fratele meu și camaradul său își luau în serios misiunea de luptători. De cum s-au trezit dimineața, au început sârguincioși și exacți să se organizeze. Au făcut curățenie în colibă. Au reparat pereții, cum au putut, ca să nu-i plouă și să nu-i ningă. Și-au încropit din crengi două culcușuri. Au descoperit că există o vatră și un horn, deci la o adică puteau să aprindă focul - asta era foarte bine, și au descoperit în apropiere un izvor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
că de aceea face ce face și că în zadar face, vina lui e prea grea și el nu se poate mântui. *** Într-o seară, biserica a fost gata. Mai era de adus clopotul și de înălțat crucea pe turlă. Ploua încetișor. A doua zi dimineața urma să fie inaugurat cu mare pompă, cu fanfară și ștabi de la regiune, Căminul cultural, iar tata ținea morțiș la gândul său: biserica să fie terminată înainte, iar în zori să se tragă clopotele. De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
bea, suprema lor filosofie era să stea cu burta la soare, să nu facă nimic și s-o ducă bine, atât. Pe urmă s-a stricat dintr-o dată vremea. S-au pus ploile, niște ploi afurisite, care nu mai conteneau. Ploua smintit, fără întrerupere, ploua torențial, parcă stăteau unii ascunși în cer și aruncau întruna peste ei găleți cu apă. Fluviul se umflase peste măsură, amenințător, și pe alocuri digul vechi dădea semne că ar ceda. Locuitorii așezării erau îngrijorați. Celor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
era să stea cu burta la soare, să nu facă nimic și s-o ducă bine, atât. Pe urmă s-a stricat dintr-o dată vremea. S-au pus ploile, niște ploi afurisite, care nu mai conteneau. Ploua smintit, fără întrerupere, ploua torențial, parcă stăteau unii ascunși în cer și aruncau întruna peste ei găleți cu apă. Fluviul se umflase peste măsură, amenințător, și pe alocuri digul vechi dădea semne că ar ceda. Locuitorii așezării erau îngrijorați. Celor trei neisprăviți li se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
marginea orașului. Dar aceasta nu e situată lângă barajul lacului de acumulare. Ci lângă o exploatare petrolieră, într-un loc cu sonde ruginite și rezervoare gigantice de țiței. Apoi, deosebirile se țin lanț. În cărticică scrie altceva: nici pomeneală să plouă și mai cu seamă să plouă torențial, ca la potop. Nu, dimpotrivă. Orășelul Serenite este zugrăvit cum e luat în stăpânire de caniculă, de arșiță, de secetă. Nici strop de apă. Dunărea stă să sece, apa e atât de scăzută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
situată lângă barajul lacului de acumulare. Ci lângă o exploatare petrolieră, într-un loc cu sonde ruginite și rezervoare gigantice de țiței. Apoi, deosebirile se țin lanț. În cărticică scrie altceva: nici pomeneală să plouă și mai cu seamă să plouă torențial, ca la potop. Nu, dimpotrivă. Orășelul Serenite este zugrăvit cum e luat în stăpânire de caniculă, de arșiță, de secetă. Nici strop de apă. Dunărea stă să sece, apa e atât de scăzută că au ieșit la iveală câte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
așteptași de dl. Pirogan, Iurie Ilașcu, Boris Movilă, Anatol Corj, Mihai Leancă și multe alte personalități basarabene. De multe ori când mergeam la Chișinău, am dormit în casa domnului Vadim Pirogan. O casă modestă la bloc la ultimul etaj, când ploua afară ploua și în casă, la 300—400 de metrii de mijlocul de transport. Așa au înțeles autoritățile să-l respecte, să-l protejeze pe românul bolnav de inimă într-o margine de oraș și în condițiile mai sus arătate
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
dl. Pirogan, Iurie Ilașcu, Boris Movilă, Anatol Corj, Mihai Leancă și multe alte personalități basarabene. De multe ori când mergeam la Chișinău, am dormit în casa domnului Vadim Pirogan. O casă modestă la bloc la ultimul etaj, când ploua afară ploua și în casă, la 300—400 de metrii de mijlocul de transport. Așa au înțeles autoritățile să-l respecte, să-l protejeze pe românul bolnav de inimă într-o margine de oraș și în condițiile mai sus arătate. Așa se
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
trăiri bogate, o chestiune de sentiment. Cum am lustrat un nomenclaturist Mergeam pe o stradă cu vile, plină de nomenclaturiști. Când traversezi un cartier de ciocoi, nu contează pe ce stradă o apuci. Contează ce simți. Venea primăvara, cireșii înfloreau, plouase un pic și totul mirosea a proaspăt: a ghiocei proaspeți, a văruială proaspătă și a nomenclaturiști proaspeți, mutați de curând în casele celor expirați. De după un gard, se uita la trecători, cu un aer dus, un tată vechi de nomenclaturist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]