60,135 matches
-
de casă și de gospodărie. Greu de Închipuit, la Începutul secolului XX, Într-un sat românesc din nordul Ardealului, sub Împărăția austro-ungară, cîtă răbdare, cîtă speranță și cîtă neliniște Încăpeau În inima unei neveste de șaptesprezece ani al cărei bărbat pornise spre soare-apune, spre un nume de țară ce făgăduia mîn tuirea de sărăcie. Mai ușor Însă de imaginat drumul Pomea nului spre Lumea Nouă. Povestește Arthur Miller că, În satul din Polonia al strămoșilor săi, rudele adunau bani ca măcar
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și galben Încărcat cu mulțime de oameni la Fiume, păsări albe Însoțindu-l de dimineața pînă la asfințit, dar rărindu-se de la o vreme și dispărînd de tot, lacrimile Floarei, rămasă În lipsa lor fără nici o legătură cu pămîntul... O furtună pornită În plină zi, Înghițind soa rele și prelungindu-se toată noaptea, vaporul clătinîndu-se a rupere, Întunericul furtunii, lipsa apei de băut, sfaturile ma trozilor ca oamenii să-și păzească Înainte de toate rezer vele de apă, apoi potolirea stihiei și Întîlnirea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
doar cu credința că le va fi mai bine. Pe smintita smintitelor o avea sub ochi: fugise din casa părintească fără ca bărbatul ei să știe că ea era pe drum. Ajunsese poate la New York Înaintea oricărei scrisori de la ai ei, pornită spre Chicago. Numai că Încotro anume să-i Îndrepte mai Întîi pe ceasornicari? Chicago era nu nu mai un oraș mare, dar se lățise mult În ultima vreme, se ridicaseră numeroase fabrici, imigranți cu nemiluita, business peste business. Tălmaciul a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nici o nu devine a. E bine totuși că a existat acest Rubobostes, stră moș al nostru, nu numai al meu, fiindcă astfel pot eu să mă iscălesc uneori În joacă cu numele lui atît de sonor și de bine ritmat. Pornind motoarele de căutare, scormonind pe fel de fel de situri, deconspirîndu-mă pe te miri unde, intrînd pe o fe reastră și ieșind pe alte trei, am dat pînă la urmă peste. Nu apare nici unul Înainte de Războiul de secesiune. Se indică
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lumina, asemenea Duhului, „suflă pe unde și dincotro vrea“. S-a potrivit astfel ca În noiembrie 1989 să ajung pentru cîteva zile la Baia Mare. Toamna aceea boltea asupra noastră o așteptare temă toare și o speranță cu noduri. Europa Răsăriteană pornise să se miște: Ungaria Își deschisese frontierele spre Viena, la Dresda, Leipzig și În Berlinul de Est se ieșise În stradă și Honecker căzuse, iar Polonia avea din iunie un premier din Solidarność. La noi Însă, părea că nu se
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
uităm la tine, albastru mai tare e pe partea dreaptă“. Cei mai interesanți erau ai Liei, pe ea o chinuiam mai mult, mutînd-o Întruna de la umbră la soare, fiindcă nuanțele nu se hotărau Între cenușiu și verzui. Eva, din cauza căreia pornise jocul, Îi avea, după vorba noastră, „sclipitori“, vasăzică, de un azuriu cumva fragil, dar cu lumină proprie. Toți o strigam „Eva cea Mică“ deoarece, pe cîteva ulițe de jur Împrejur, toate Evele, nu puține la număr, erau mult mai mari
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de nedat uitării. Luînd-o de brațul stîng, exteriorul degetelor mele i-a evaluat pe dată sînul. Volum și fermitate de luat În seamă, Însușiri ce nu se mai integrau imaginii ei de la șapte ani. Nu ne hotărîserăm Încotro s-o pornim prin oraș. Eram Încă intimidați de hazardul acelei Întîlniri, drept care am intrat mecanic Într-un bar. Cafea nu aveau, băuturile erau dubioase sau imposibile, așa că ne am oprit la un sirop de vișine și un pahar de sifon. Am aflat
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
trupele lui Thököly s-au instalat În avangarda asediului otoman al Vienei la 1683. Toate aceste mișcări prin care magnați belicoși atacau Viena ori Bratislava, prin care pașalîcul de Buda se apăra și contraataca, prin care oștile se retrăgeau ca să pornească iar În incursiuni, presupuneau traversarea comitatului de Sătmar, pustiirea lui de oameni, vite și recolte, de grădini și păduri. Ca și cum răscoalele, războaiele, Încăierările de la vedenii de sfinți și arătări de draci nu ar fi fost de ajuns, țîșneau parcă de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Iată o doamnă pentru care merita să curgă acel Rivulus. Și ar fi curs mult și tihnit doar pentru ea, dacă tatăl ei, colonelul, nu s-ar fi pus În fruntea unei oștiri pline de tunuri și n-ar fi pornit să-și ia fata Înapoi. Numai că n-a biruit a răzbate peste Someș, apă lată căreia hrisoavele din secolul al XIII-lea ale regelui arpadian Andrei al II-lea Îi spun „fluvius“. Colonelul și-a oprit oamenii pe malul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Colonelul și-a oprit oamenii pe malul stîng, hotărît să doboare arbori, să făurească plute și să treacă rîul. Tocmai atunci, pe un dîmb de pe celălalt mal, s-a ivit Pintea cu pîlcurile sale. Oșteanul Împăratului a poruncit tunurilor să pornească a bate. Dar de cealaltă parte, pe creasta de pămînt, a apărut și Antonella, făcîndu-i semn tătîne-său să se ducă. Iar Pintea i-a strigat: „Năpustește boambele dacă ai snagă, mînce-te franțu’!“ Tare supărat s-a Întors Înaltul ofițer la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
stare a pune În mișcare mase Însemnate de oameni, capabil fiind de asemenea să treacă pasional de la o convin gere solidă la alta total opusă și asta cu aceeași forță inte ri oară făcută să mute munții din loc. A pornit procesul resedentarizării populației În ținutul Sătmarului prin colonizarea cu șvabi. Totuși, nu i-a prea răsfățat norocul pe cei dintîi nemți aduși de el să se stabilească pe noile sale latifundii. Lădoaiele din Ulm i-au coborît cumva pe oameni
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nu vrea deocamdată să mă tulbure. Sărind de la una la alta, tot ea m-a scos pînă la urmă din impas, Întrebîndu-mă cum se explică vitalitatea memoriei mele vizuale și exactitatea cu care descriu natura. Am respirat adînc și am pornit de departe. Mă asculta cu atenție. Am ajuns pînă la urmă la poezie, ea era de vină pentru acuratețea cu care-mi reprezentam vizibilul. Poezia, pentru că scriind-o de pe la paisprezece ani, m-au preocupat, Înainte de toate, imageria ei, invenția plastică
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ariergardă și că ținta lor o reprezenta Încetinirea Înaintării frontului. Le au cerut scurt și imperativ sătenilor să se adăpostească În case. CÎnd au Început să tragă, s-a văzut că gloanțele zburau de-a lungul Uliței Luncii, de unde românii porniseră atacul. Cel mai periculos țintaș neamț trăgea din turla bisericii. Camarazii săi s-au retras după cîteva ceasuri, dar el a rămas să-i mai Încurce pe atacatori. Atunci, un soldat a primit ordin să urce În turlă și să
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
după cîteva ceasuri, dar el a rămas să-i mai Încurce pe atacatori. Atunci, un soldat a primit ordin să urce În turlă și să-l anihileze. Era o misiune de linia Întîi, cu puține șanse de scăpare. Băiatul a pornit să urce trăgînd În susul scării. Neamțul Însă a lansat și el o grenadă rănindu-și adversarul la cap. Se pare că și el era convins că nu mai poate rezista mult timp la postul lui oricît avantaj Îi oferea Înălțimea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
dinăun tru devenea sesizabilă. Iar pe deasupra, lumina aceea se mișca, dispărea Într-un loc și apărea Într-altul. Nu trecu mult și auzi un glas Înalt de femeie cîntînd. Îi luase pînă atunci peste picior pe toți bisericoșii, dar acum porni să tremure fără voie. Se strecură În tindă și rosti În gînd Născă toarea... Pe măsură ce se apropia de sfîrșitul scurtei rugăciuni, i se părea că aude tot mai tare glasul acela de femeie. Ieși din nou În grădină... Îl auzea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
sus, din aer, am gîndit că nu m-oi mai rădica În veci de acolo!... Scena aceasta cu tunetele și cu fulgerele au descris-o mulți. Puhoi de lume se adunase Într-o seară În biserică. Dintr-odată, s-au pornit niște zigzaguri de lumini puternice și s-au auzit detunături dinspre altar. Mulți s-au prăbușit cu fruntea la pămînt, țipînd și acoperindu-și fața. Alții au rupt-o la fugă. După care Fecioara, cu Pruncul În brațe, precum o
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
bătut atîta cale pînă acolo, să facă bine și să intre În biserică unde Fecioara să-i poată binecuvînta. De cinci ori l-au urcat În mașină și tot de atîtea ori s-a oprit motorul. De cum Îl coborau, ăla pornea. Îl suiau la loc, motorul tușea din nou și se bloca. Lăsați-mă, feciori, făcea bătrînul, că iaca, am ajuns pricină de stricăciune, mă fac de rușine Înaintea creștinilor. Am, bag samă, păcate multe, nici io nu le știu, Îndură
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
atîta cît să-și vadă drumul și să atingă țărîna cu tălpile lor de ceață. Într-o asemenea urmă de strigă călcase Floare după cea de a doua Întoarcere a ei din America. Își amintea și ne povestea cum se pornise singură, atunci, Într-o noapte de vară din primii ani ai României Mari, cu o straiță burdușită cu tutun. Era monopol de stat pe iarba asta, oamenii aveau voie să o cultive, cîștigau destul de bine de pe urma ei, dar erau opriți
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ca pe o saltea de vînt pe butoiul ăla zburător și se temea, nu că va pica de acolo, ci că i se vor amesteca drumurile, că nu le va mai putea despleti ori că necurata o va Înturna de unde pornise. Nu recunoștea nici un crîmpei de cale, de vreme ce striga o Învîrtea numai prin desișuri. Degeaba se ruga În gînd. Nu se mai lipea rugăciunea de făptura ei dacă se spurcase nimerind cu piciorul drept În călcătura unui suflet rătăcitor cu chip
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
povesti cum Într-o dimineață, tot așa, Înainte de a scoate pîinea din cuptor, făcuse șapte plăcinte mari, fără umplutură, să aibă bărbatul de pus din ele În straiță Înainte de a scoate ea pîinea, că omul tocmai se gătea s-o pornească la coasă. Plăcintele aburinde stăteau așezate una peste alta Într-un vas Încăpător de lut. CÎnd să iasă În curte, iaca, dă să intre o cățea mare, albă, necunoscută. — Numa’ ce o văd, nană dragă, că deschide gura și o
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Văzînd că nu era chip să-i convingă și că o țineau pe a lor citînd În maghiară tot felul de dispoziții din niște hîrtii, Floare s-a Înfipt Înaintea lor cu statueta lui SÎnpătruc În brațe și s-a pornit să le turuie englezește. S-a lăsat o tăcere pătrunsă de respect. Bărbatul ei Însă Înțelegea că-i blastămă și-i suduie În felul negreselor de la hanul „Ceapa roșie“ din Hegewisch. S-au judecat, au cîștigat, dar au și pierdut
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
familie valabil pentru amîndoi Îl căpătaseră. Puteau să plece fie Împreună, fie numai unul dintre ei. S-au resemnat prin urmare ca Gheorghe să meargă la garnizoană, iar Floare, cu dolarii pe care-i mai aveau, să ia drumul Adriaticii. Pornea tot singură, dar de data asta cu știrea și la Îndemnul tuturor. Pe Pomean, În schimb, l-au trimis mai Întîi la o garnizoană din Budapesta, apoi la alta din Graz și la o a treia, la Leibach. Aici l-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
vreun articol și nici măcar În vreo conversație. Nicole trebăluia prin bucătărie În starea aceea de spirit incertă, Între nemulțumirea că vacanța s-a terminat și efortul de a acorda o minimă atenție șirului lung de zile cu obligații ce tocmai porniseră la drum. Mă foiam prin camera mea, scotoceam, nu găseam, mă duceam pînă-n bucătărie să Întreb vreun fleac, ea răspundea dezarticulat, agasată deja de apariția nemiloasă a urgențelor. M-am dus din nou spre camera cu casetele, dar, cînd am
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
care mă îndoiesc că o cunoștea de la sursă, ci se mulțumește să descrie, în linii generale, o sectă gnostică având simpatii declarate pentru personajele negre ale Bibliei canonice. Kasser și echipa lui cunoșteau textele celor doi ereziologi creștini și au pornit la descifrarea Evangheliei lui Iuda cu informațiile lor în minte. Cred că acesta e principalul motiv pentru care ei forțează pe alocuri traducerea, încercând să o potrivească scenariului ereziologic. Or, cum spuneam, nu avem nici o garanție că Irineu cunoscuse apocrifa
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
iremisibil, „de neiertat”, cu promisiunea mântuirii generale? De ce este atât de grav păcatul comis în legătură cu Duhul Sfânt? În cazul de față, nu există pocăință? Ce se înțelege sau ce trebuie să înțelegem prin „păcat sau blasfemie împotriva Sfântului Duh”? Am pornit investigația din dorința de a găsi un răspuns mulțumitor la toate aceste chestiuni, dar am înțeles, pe parcurs, că numai prin „experierea” de tip religios se poate intui răspunsul adecvat. Discursul științific, cateheza, predica ori sfatul duhovnicesc „la purtător” rămân
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]