19,544 matches
-
aceea, ne vom opri destul de puțin la subiectul mincinoșilor patologici, în ciuda faptului că acțiunile lor sînt de cele mai multe ori independente de orice context. În principiu, întîlnim minciuna în toate sectoarele vieții de zi cu zi, alături de o egală răspîndire a preferinței pentru adevăr, care are la bază cauze fie morale, fie pragmatice. Chiar și despre zei se spune că uneori îi păcălesc pe oameni pentru a-i pune la încercare sau doar pentru a-i induce în eroare, după cum arată și
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
specifică spionilor, atrage mai degrabă cenzura decît aplauzele. Domeniul este caracterizat de diversele cerințe în privința necesității sincerității și atitudinii față de minciună a persoanelor aflate în diferite posturi jurnalistice și a utilizării strategice a modurilor orale și scrise ale comunicării. Comentînd preferința pentru mesajul vorbit în defavoarea celui scris în activitățile din interiorul tribunalelor, Tallis (1988:174) notează că: Este probabil mai ușor să minți în scris (cînd poți să pui la punct credibilitatea și plauzibilitatea mesajului) și să prepari cu calm ceea ce
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
află în relație de dominare cu cel păcălit. În studiul lui Henderson (1970 [1935]) asupra relației medic-pacient, el discută complexitatea reacției pacientului la o posibilă afirmație a doctorului, de genul "boala pe care o aveți este cancer". Henderson își justifică preferința pentru "a nu provoca suferință" decît pentru "a spune adevărul" referindu-se la posibilele consecințe negative ale încercării de a spune "adevărul gol-goluț" pacientului și la îndatorirea medicului de "a se purta în așa fel cu pacientul încît să-i
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
care mincinosul afirmă ceva cu subînțeles sau folosește o exprimare ambiguă, care face un neadevăr să pară adevăr. Ruskin (1905:352) numește afirmațiile de acest gen "minciuni false" și atrage atenția asupra repulsiei pe care grecii antici o aveau față de preferința lui Euripide pentru asemenea forme de înșelătorie (cf. D'Israeli 1791 (1):203). Bailey (1991:2) consideră "rezerva mentală" a adulților echivalentul gestului copiilor de a-și încrucișa degetele, însă tehnica nu aparține exclusiv celor maturi. "N-am mîncat biscuitulm
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
dezaprobare a minciunii cît și persistența acesteia în ciuda atitudinii menționate, trebuie să ne întoarcem în timp cu mult înainte de Platon. O abilitate care este avantajoasă pentru o anume etapă a evoluției umanității nu rămîne neapărat necesară la nesfîrșit. De exemplu, preferința pentru dulciuri mai degrabă decît pentru acrituri, care în ziua de azi sînt dăunătoare danturii copiilor, era avantajoasă pentru strămoșii noștri îndepărtați prin faptul că îi ajuta să le refuze pe cele crude; aceștia nu aveau la dispoziție rafturi bine
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
pacienți grav bolnavi, însă cu multă voință și stăpînire de sine, ar prefera să știe adevărul și nu și-ar pierde neapărat încrederea în medic dacă ar ști că acesta a încercat să-i păcălească. În capitolul 8 am amintit preferința lui DePaulo și Jordan pentru o încredere necondiționată mai degrabă decît pentru adevăruri neplăcute. În general, adevărurile neplăcute sînt mai ușor de acceptat dacă sînt împărtășite altora, însă păcăliții care nu pot face acest lucru se confruntă singuri cu suferința
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
proeminența minciunilor în opera lui a fost analizată pe larg de Ewbank (1983). După cum a spus Bulwer Lytton (1848:433), "nimeni nu a explorat mai profund misterele escrocheriei!" În studiul care contrastează valorile apreciate de occidentali, menționat în capitolul 1, preferința mai răspîndită pentru sinceritate vine în opoziție cu accentul pus pe imaginație. Harding și Phillips (1986:22) interpretează acest lucru ca un contrast între "o tradiție dominantă a valorii etice și valorile care accentuează inițiativa individuală și rolul autonom al
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
sinceritate vine în opoziție cu accentul pus pe imaginație. Harding și Phillips (1986:22) interpretează acest lucru ca un contrast între "o tradiție dominantă a valorii etice și valorile care accentuează inițiativa individuală și rolul autonom al individului". Presupun că preferința pentru o imaginație disciplinată poate fi pur și simplu considerată o pledoarie pentru minciuni mai puține la număr, însă mai eficiente. În ceea ce privește minciunile inofensive, aceasta este într-adevăr direcția în care se îndreaptă pledoaria mea; mă alătur părerii lui Mark
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
părerii lui Butler, Ambler și a altor moraliști. Machiavelli accentuează permanent importanța onoarei și a gloriei cuceririlor militare. Totuși, chiar și așa, el scrie că "liderii înțelepți nu încearcă niciodată să cîștige prin forță ceea ce pot cîștiga prin fraudă". Această preferință pentru minciuni aparține, bineînțeles, mincinoșilor; inamicul lor, păcălitul, nu are ocazia de a-și spune și el părerea. Dacă argumentele înșiruite anterior pledează în favoarea minciunilor mai eficiente, mai inofensive și mai puține la număr, nu includ în aceeași categorie minciunile
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
mîncărurilor, calitatea de a desfăta, de a produce plăcere, bucurie, fericire. Dar, chiar și În concretitudinea ei de produs culinar, dulceața este ceva artificial - o conservă și, la urma urmei, un preparat alimentar dintr o specie Înrudită cu murătura. Simbolic, preferința pentru dulceață poate fi omologată cu aceea pentru partea soft, artificială, contrafăcută, frivolă a vieții, În opoziție cu aceea hard, dură, naturală, profundă, veritabilă. Fragii, din aceeași sintagmă, au și norocul unei potriviri fonetice pe alte vocabule precum fraged și
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
mai sînt grevate unor predjudecăți atît de rigide. Esteticul nu mai respinge pudic florile răului, bubele sau mucegaiul. Operelor nu li se mai cere o perfecțiune Închisă, completitudinea cumulardă nu mai este un criteriu legitim și exclusivist. În acest sens, preferințele creatorilor se exprimă nu doar prin producții artistice mai relaxate, ci și oarecum programatic. Un volum al lui Nichita Stănescu, intitulat Opere imperfecte, este edificator În această privință, iar faptul că el se deschide cu un poem-lecție dovedește o intenție
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
pe care e posibil să nu-l fi cunoscut), convin Însă de minune și acestei poezii ascetice. O serie de caracterstici ale acestui stil dau la iveală faptul că alegerea lui este o opțiune deliberată care scontează pe anumite efecte. Preferințele pentru cele două stiluri diferite de scriere sînt puse În opoziție. Autorii care preferă stilul augmentativ, retorica amplificării, excesul decorativist și, consecutiv, efectele emfatice obținute astfel sînt numiți putter inners, cei care Încarcă textul cu figuri de stil pozitive. Autorii
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
pe care ironistul refuză să o dezvăluie." Reticența ironică determină faptul că decodarea este defazată și ulterioară lecturii, există un timp al ambiguității În care enigma se păstrează. Orientarea fenomenologică, realistă și rațională este doar o pistă falsă (nu este preferința autentică a autorului), dar, menținută multă vreme, poate produce, În final, o răsturnare a criteriilor raționalității. Intr-o povestire a lui Kafka, Colonia penitenciară, este descrisă, În spiritul exactității științifice, În limbajul analitic cel mai exact și mai despuiat de
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
mîncărurilor, calitatea de a desfăta, de a produce plăcere, bucurie, fericire. Dar, chiar și În concretitudinea ei de produs culinar, dulceața este ceva artificial - o conservă și, la urma urmei, un preparat alimentar dintr o specie Înrudită cu murătura. Simbolic, preferința pentru dulceață poate fi omologată cu aceea pentru partea soft, artificială, contrafăcută, frivolă a vieții, În opoziție cu aceea hard, dură, naturală, profundă, veritabilă. Fragii, din aceeași sintagmă, au și norocul unei potriviri fonetice pe alte vocabule precum fraged și
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
relațiilor relevante dintre ele". El adaugă că "presupozițiile ontologice [sunt] inerente ...în termeni precum "Relații Internaționale", care par să echivaleze națiunea cu statul și să definească domeniul ca fiind limitat la interacțiunile între state" (Cox 1992b:132). Cox afișează o preferință pentru concentrarea pe modul cum se combină forțele interne și internaționale ale claselor dominante, statelor și instituțiilor internaționale puternice, pentru a forma o ordine globală hegemonică. Dezbaterile privind "structura primară a relațiilor internaționale" nu privesc doar ceea ce este "acolo" (out
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
interne și ideologice nu au cauzat o rivalitate înnoită (deși este posibil să fi influențat virulența și forma sa). Inamiciția a fost indusă structural. Într-o lume bipolară, fiecare superputere este singura amenințare serioasă pentru securitatea celeilalte. Fiecare, indiferent de preferințele și înclinațiile sale, trebuie să o echilibreze pe cealaltă. Războiul Rece, în această ordine de idei, nu a fost determinat de nimeni, ci a fost rezultatul normal al bipolarității. Expansiunea sovietică în Europa Centrală și de Est nu a avut
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
mărturie, totuși, ei pot fi condamnați doar pentru o fărădelege mult mai mică. Fiecare trebuie să aleagă între cooperare (să tacă) și trădare sau defectare (mărturisind împotriva celuilalt). Să ne închipuim de asemenea că cei doi au următoarea ordine de preferințe: 1) să depună mărturie în timp ce celălalt tace; 2) amândoi tac; 3) amândoi mărturisesc 4) să tacă în timp ce celălalt mărturisește. Să presupunem în final că aversiunea lor față de risc ia o formă specifică: vor să minimizeze pierderile maxime posibile. Cooperarea (tăcerea
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
au fost puse în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea de către liberalii care au propus anumite precondiții pentru o ordine mondială pașnică. Pe scurt, ei au ajuns la concluzia că perspectivele de eliminare a războiului sunt legate de preferința pentru democrație în defavoarea aristocrației și pentru liberul schimb față de autarhie. În această secțiune, vom analiza pe rând aceste argumente și măsura în care ele influențează gândirea liberală contemporană. Perspective de pace Pentru liberali, pacea este starea normală a lucrurilor: în
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
postcomuniste (Doyle 1986, 1995, 1997; Russett 1993). Există atât aspecte structurale, cât și normative referitoare la "teoria păcii democratice". Anumiți liberali accentuează constrângerile instituționale asupra statelor liberal-democratice, precum opinia publică, statul de drept și guvernământul reprezentativ. Alții pun accentul pe preferința normativă pentru compromis și rezolvarea conflictelor, care poate fi găsită în democrațiile liberale. O combinație între cele două explicații întărește argumentul conform căruia statele liberal-democratice nu își rezolvă diferendele în mod violent, deși criticii realiști scot în evidență problemele de
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
În opoziție cu neorealismul, Michael Doyle (1986) a argumentat că statele liberale au o puternică predispoziție către menținerea păcii între ele, dar nu în aceeași măsură cu statele nonliberale. Problema crucială este în ce măsură "interiorul" afectează "exteriorul", cu alte cuvinte, în ce măsură preferințele naționale interne sunt depășite de nevoia de a beneficia de putere și securitate în condiții de anarhie. Pentru membrii Școlii Engleze este esențial să înțeleagă modul în care "interiorul" influențează "exteriorul" și invers. Lucrarea lui Wight (1977) despre legitimitatea internațională
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
diferitelor abordări critice ale relațiilor internaționale: dacă societăți diferite din punct de vedere cultural se pot înțelege asupra vreunor principii morale și legale, sau, dimpotrivă, vor fi inevitabil divizate asupra gradului în care acestea exprimă de fapt interese sectare și preferințe parohiale. Este de înțeles că Școala Engleză a acordat mai multă atenție "dialogului diplomatic" dintre state (Watson 1982), recunoscând în același timp că statele erau adesea tentate să folosească forța pentru a-și realiza obiectivele sau pentru a-și rezolva
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
organizare politică mondială care să se abată de la practicile politicii externe; că Jackson dă expresie unui element puternic al abordării Școlii Engleze, atunci când argumentează că rolul analistului este să înțeleagă lumea reală a politicii internaționale mai curând decât să emită preferințe morale; și că cei mai mulți membri ai Școlii Engleze se îndoiesc că statele chiar și cele mai bine intenționate ar avea voința politică, viziunea și competența de a crea o mai bună formă de organizare politică mondială (Mayall 2000). Este foarte
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
reprezentări politice, sunt trasate frontierele? Și ce implicații are acest proces pentru tipul de subiectivitate produs? Identitatea Așa cum observă Rob Walker (1995a: 35-6), în gândirea și practica politică modernă se privilegiază spațialitatea. Prin diferențierea spațiilor poli-tice, frontierele sunt fundamentale pentru preferința lumii moderne pentru "capturarea politicii" între frontierele discrete ale statului (Magnusson 1996:36). Postmodernismul întreabă: cum a fost impusă identitatea politică prin practici și reprezentări spațiale ale domesticității și distanțării? Și cum a fost construit conceptul de sine definit teritorial
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
care structurile non-materiale condiționează identitățile actorilor este impor-tantă pentru că identitățile influențează interesele și, implicit, acțiunile. Așa cum am văzut mai sus, raționaliștii cred că interesele actorilor sunt determinate exogen, adică actorii, fie ei indivizi sau state, interacționează având un set de preferințe pre-existente. Neorealiștii și neoliberalii nu sunt interesați de unde provin aceste preferințe, ci doar de modul în care actorii le urmăresc strategic. Societatea internă și internațională este astfel considerată un domeniu strategic, un loc în care actori formați anterior își urmăresc
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
interesele și, implicit, acțiunile. Așa cum am văzut mai sus, raționaliștii cred că interesele actorilor sunt determinate exogen, adică actorii, fie ei indivizi sau state, interacționează având un set de preferințe pre-existente. Neorealiștii și neoliberalii nu sunt interesați de unde provin aceste preferințe, ci doar de modul în care actorii le urmăresc strategic. Societatea internă și internațională este astfel considerată un domeniu strategic, un loc în care actori formați anterior își urmăresc scopurile, un loc ce nu modifică natura sau interesele acelor actori
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]