6,849 matches
-
să se deplaseze, cum se poate îmbrăca, cum poate utiliza baia, cum să se așeze și să se ridice de pe scaun, cum poate să ridice un obiect, cum trebuie să se adapteze pentru a efectua o serie de gesturi specifice profesiunii pe care o practică. Este o etapă dificilă, întrucât pacientul este în situația de a-și modifica comportamentul motor, în funcție de stadiul protruziei discale. Treptat, pacientul va fi în situația de a „descoperi” noi comportamente motrice, care să-l obișnuiască cu
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
zilnice (A.D.L.=activities of daily living), cum ar fi: folosirea accesoriilor pentru igiena personală și servire a mesei, echiparea și dezechiparea etc.; - redobândirea deprinderilor motrice legate de gestualitatea profesională; în caz contrar, formarea unor abilități specifice pentru o altă profesiune; - dobândirea posibilităților de compensare a unor gesturi ce nu mai pot fi recuperate prin mișcări de substituție, adică a mișcărilor „trucate”. Recuperarea abilităților manuale trebuie să răspundă, în ultimă instanță, unei cerințe de bază a kinetoterapiei, ce se referă la
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
care le-a prezentat într-o formă deosebită. Cuvântul a reprezentat o chintesență a ideilor pașoptiste asupra istoriei naționale. Ideile expuse aici, prezintă modul în care Mihail Kogălniceanu s-a apropiat de istorie, ele putând fi considerate și ca o profesiune de credință a marelui patriot. Semnificativă este chiar maniera în care Mihail Kogălniceanu încearcă să definească istoria. Preluând ideile lui Ranke, Mihail Kogălniceanu pornește de la ideea că acesta este „Adevărata povestire și înfățoșare a întâmplărilor neamului omenesc”. Potrivit concepției lui
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
Alain Jolibert, Le Marketing. Fondaments et pratique, Economica, Paris, 1989, apud Daniela Morariu, Diana Pizmaș, op. cit., p. 115. footnote>: a) clasa superioară, care cuprinde categorii cu autoritate ierarhică (manageri), culturală (profesori, cercetători), sau economică (patroni); b) clasa mijlocie, ce reunește profesiuni intermediare, funcții publice, artizani, lucrători comerciali; c) clasa populară, formată din agricultori și muncitori. În SUA și în Canada, sociologii au identificat șapte categorii de clase sociale<footnote Costinel Dobre, op. cit., pp. 83-84. footnote>, prezentate în tabelul următor. Pătura superioară
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_178]
-
de-a lungul evoluției copiilor, sunt mereu altele, iar școala poate transmite părinților din „experiența sa” utilizând forme diverse de educare a părinților, bazate pe colaborare, iar cei care vor avea de câștigat sunt copiii, părinții și profesorii. Competențele specifice profesiunii didactice sunt: competența profesională - structurată pe trei dimensiuni: competența de specialitate, competența psihopedagogică și competența psihosocială și managerială; capacitatea de a întreține raporturi satisfăcătoare cu eșaloanele ierarhiei superioare directori, inspectori; competența de a dezvolta bune relații cu beneficiarii - elevi, părinți
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
posibilitățile, ritmul de muncă al fiecăruia; Să inspire încrederea că fiecre va putea îndeplini rolul de animator, de organizator de grup și activități; Să inspire încredere părinților. (L., Șoitu, 2005, p.89) Educatorii părinților pot fi: - Toate persoanele care prin profesiunea lor sunt în contact permanent cu copiii și cu familiile lor, au în pregătirea lor inițială noțiuni de psihopedagogie, sociologie, cu accent pe problemele familiale și posedă competențele enunțate mai sus. Ei ar putea fi: profesorii, învățătorii, educatorii, asistenții sociali
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
cu cerințe speciale, care vin individual sau în grup mic în camera de resurse, dar și pentru a oferi consultații cadrelor didactice din școală sau, după caz, părinților; profesorul consultant pentru cerințe speciale în educație relativ recent apărut pe lista profesiunilor din domeniul învățământului se bucură de o atenție crescândă, pe măsura accelerării tendinței internaționale de integrare a copiilor cu dizabilități în școlile obișnuite. Comparativ cu modelul anterior, profesorul consultant este un profesor de educație specială care se deplasează în mai
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
este de demult, de la Sfinții Părinți predanisit, cinstei este vrednic. Iară adăosăturile cele nouă sunt foarte fără de cale și neputincioase. În situația în care dogmele se interpretau, liturghiile se revizuiau, iar canoanele se cereau revăzute, adăugate, formulate, și chiar anulate, profesiunea de credință a elitei intelectuale creștine era una foarte clară: mărturisirea credinței că Sfântul Duh a grăit prin Sinoadele Ecumenice; că oamenii fie ei episcopi și patriarhi sunt supuși greșelii, că adunări de episcopi pot greși; că numai Biserica este
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
pe care Biserica o făcea fraților de alte confesiuni. De aceea, frățietatea cu cei care credeau și mărturiseau că Sfântul Duh n-a lucrat în Biserica lui Hristos, adormind undeva pe catargul corăbiei Sfinților Apostoli, presupunea, înainte de toate, promovarea unei profesiuni de credință extrem de grave: a crede în nimic sau a crede în toate, ceea ce reprezenta același lucru. De exemplu, referitor la fapta lui Iuda, creștinul nu are dreptul să creadă altceva decât crede Biserica, întrucât aceasta nu poate greși. Creștinul
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
să nu fie chiar atât de „liberă”, iar căsnicia astfel întemeiată să nu fie chiar atât de trainică și fericită. După cum vom vedea în cele ce urmează, înopțiunea indivizilor pentru un partener nu există indiferență față de criterii cum sunt vârsta, profesiunea, clasa socială, etnia, religia. Mariajele sunt, la scară statistică, puternic homogamice - se căsătoresc proporțional mai mult între ei cei de aceeași etnie, clasă socială, vârstă apropiată etc. Heterogamia, căsătoriile între indivizi cu statute sociodemografice diferite, sunt statistic mai reduse. Să
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
oficială (juridică) și cea neoficială (informală) a grupului familial, între despărțirea de drept și cea de fapt, cum se mai spune. Într-adevăr, în multe familii, cei doi soți nu mai au practic o viață comună, deși din pricina copiilor, a profesiunilor sau din alte motive, ei nu se despart oficial. Am putea deosebi trei tipuri principale de disoluție maritală: despărțirea în fapt, dar cu locuință comună; separarea totală (și în ceea ce privește locuința), dar fără divorț; divorțul (despărțirea juridică). Primul caz se întâlnește
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
procese inflamatorii și distrofice, insuficiență a valvulelor (congenitală) sau a creșterii presiunii sangvine din cauza unui baraj pe circulația de întoarcere. Varicelele apar între 20-40 de ani fiind mai frecvente la femei. Printre factorii externi unul din cei mai importanți este profesiunea, ce obligă la ortostatism prelungit . Ceaiuri: Taraxacum officinale (păpădie). Se bea 2-3 căni pe zi după mesele principale din infuzie cu două lingurițe de plantă la 250 ml apă clocotită. Salvia officinalis (salvia). Se bea două căni pe zi dintr-
Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Gabriela Anastasiu, Viorica Puiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2195]
-
nordică ar fi dată de frecvența crescută 20 a infecțiilor respiratorii. Toate aceste microorganisme ar juca rolul de a activa ceva asemănător complexului Freud (ALLISON, 1961). Același rol l-ar juca și vaccinările care sunt nedorite în SM. Legat de profesiunea bolnavilor ce trăiesc în mediul urban am putea sublinia că a fost notat la diferite profesii un exces de cazuri de SM. În Germania acest lucru s-a observat în industria metalelor folosite la confecționarea materialelor electrice, în Suedia în
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
în considerare mulți factori: aspirațiile pacientului, dacă scopurile sunt realiste, gradul experienței profesionale și tipul de muncă care este necesar în comunitatea locală etc. Obiectivele urmărite de terapeuți sunt: a) Testarea și evaluarea capacității de muncă legate de sarcinile specifice profesiunii dorite; b) Evaluarea capacității de învățare a pacientului și posibilităților de păstrare a aptitudinilor; c) Evaluarea factorilor fizici, psihologici și sociali, precum și tolerarea muncii, obiceiurile și calitățile personale; Unii pacienți pot fi sfătuiți să-și reorienteze cariera lor într-o
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
Lincoln and London, 2007.</ref> Recursul la tradiție, recuperabil și la Rosetti, devine la Eminescu recurs la „simțul istoric“ - indiciu al apar tenenței la națiunea privită ca bloc etnic. Cultivarea formelor fără fond nu mai este doar un efect al profesiunii de credință raționaliste, ci semnul dominației unei elite străine, etnic și cultural, de elementul româ nesc. Unul dintre fragmentele manuscrise ale lui Eminescu sintetizează memorabil această ipoteză de lectură. Pentru că nimic nu există în lume ce nare o cauză începătoare
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
scriitor ce trăiește în umbra imaginarului european post burkean. Politica eminesciană pare să fie 108 gândită în termenii unui compromis între inovație și valorizarea tradiției, iar organicitatea este, invariabil, reperul spre care se îndreaptă Eminescu atunci când se opune radicalismului liberal. Profesiunea de credință eminesciană, atunci când nu alege să exploreze teritoriul profetismului xenofob, se înscrie în prelungirea unei tradiții europene decelabile fără dificultate. Critica raționalismului politic se fondează pe neîncrederea în capacitatea speculației abstracte de a gestiona complexitatea unui mediu modelat de
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
de a fi înlăturat. Războiul mondial naște o stare de excitare a spiritelor care descurajează ape lul la gradualism și moderație. Idealul național și soluționarea chestiunii agrare deveneau inseparabile. Discursul de la 1914, pandantul celuilalt discurs memorabil, consacrat problemelor externe, ilustrează profesiunea de credință liberal conservatoare a unui ju nimist impenitent. Mai mult decât un elogiu necritic și pătimaș al marii proprietăți, mai mult decât o probă de „reacționarism“, textul oratoric al lui P.P. Carp este îndatorat unei linii de reflecție care
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
339-342; Iorgulescu, Rondul, 179-187; Dimisianu, Valori, 72-76; Balotă, Universul, 144-164; Dumitru Micu, Periplu, București, 1976, 257-264; Ștefănescu, Preludiu, 174-181; Dimisianu, Nouă prozatori, 89-117; Pillat, Itinerarii, 291-297; Simion, Scriitori, I, 582-597; Raicu, Practica scrisului, 246-250; Alboiu, Un poet, 33-35; Florin Mugur, Profesiunea de scriitor, București, 1979, 109-123; Munteanu, Jurnal, II, 253-257, IV, 291-294, 308-311; Cristea, Faptul, 213-217; Sângeorzan, Conversații, 228-234; Băileșteanu, Refracții, 143-149; Marian Popa, Viscolul și carnavalul. Eseu despre opera lui Fănuș Neagu, București, 1980; Culcer, Serii, 207-210; Crohmălniceanu, Pâinea noastră
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
serviciul militar. Acesta nu este episod în sine, ci trebuie atașat refuzului coerciției statale ce pretindea dirijarea conștiințelor în mod arbitrar, chiar și în pericolul imoralității și al idolatriei existente în întreaga sferă civilă a societății. Creștinii, eludând toate acele profesiuni care puteau să aibă vreo relație cu cultul idolatric și puteau comporta vărsarea de sânge, erau orientați spre excluderea tuturor oficiilor referitoare la serviciul statului, inclusiv acelea de judecători și de funcționari publici și, practic, chiar și serviciul militar. Deși
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Creștinismul timpuriu nu era interesat de problema militară întrucât răspândirea sa a fost mai ales urbană și a avut ecou printre provinciali, în categoriile sociale mai puțin înstărite și printre sclavii. Aceștia, excepție făcând cazurile foarte rare, rămâneau excluși de la profesiunea militară, pe când cei mai mulți dintre legionari proveneau de la sate. În cazuri specifice era posibilă scutirea de serviciul militar și se putea obține până și facultatea substituirii. Propagarea inițială a creștinismului, mai mult în centrele urbane decât în sate sau târguri, putea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
dreptul de cetățenie, de care romanii erau foarte geloși până într-atât încât nu-i admiteau în legiuni nici măcar pe latinii rezidenți în Roma, care puteau să ocupe și diferite funcții civile. Accesul spre serviciul militar, chiar și în virtutea eredității profesiunilor, era restricționat aproape exclusiv numai fiilor de legionari, până la împlinirea vârstei lor de 17 ani. Meseria soldatului nu a fost pe deplin acceptată de comunitatea creștină timpurie din diferite motive. Mai mult, scandalurile pe care această profesie le-a produs
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
era considerat de creștini conducător al Imperiului, responsabilul ultimei monarhii pământești și, prin urmare, un membru al împărăției diavolului, pe de altă parte, tot el a primit sabia de la Dumnezeu, răzbuna răul și oprea catastrofa finală. În acest fel, și profesiunea soldatului se afla într-o dublă lumină: în măsura în care numele împăratului și al autorității salvgarda ordinea, soldatul devenea necesar și ca atare trebuia tolerat. Însă, în măsura în care slujea împărăției diavolului și vărsa sânge nevinovat, aparținea acestuia din urmă, în aceste condiții nici un
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
încurajator spre evoluția etică individuală și comunitară a societății. Creștinii nu lăsau întreg monopolul activităților publice păgânilor. Nu există nici un compromis, ci doar voința de a colabora în activitățile permise de Evanghelie. Continuarea, chiar și după convertire, a exercitării unor profesiuni ce țin de viața publică, avea loc doar în sensul apartenenței și participării la mersul societății lor. Anumite îndeletniciri, printre care și serviciul militar, erau lămurit interzise de către ierarhia ecleziastică, fiind în antiteză cu mesajul creștin. Tot astfel este condamnat
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
jurământul militar (sacramen-tum humanum), crucea (signum Christi) și însemnele militare (signum diaboli), oștirea luminii (castra lucis) și cea a tenebrelor (castra tenebrarum), Dumnezeu și cezarul. Spre deosebire de De corona relevăm o anumită radicalizare: dacă în acel tratat putea să pară acceptabilă profesiunea militară, cu condiția ca să rămână intactă etica evanghelică, aici nu doar că este interzis bellare ci chiar și militare, adică serviciul în armată indiferent de manieră, inclusiv în vreme de pace. Tertulian se explică prin acțiunea lui Isus din grădina
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
așa încât participarea soldaților nefiind verificată, exista posibilitatea absenței. Soldații creștini care participau puteau să se însemne cu semnul sfintei Cruci, fie pentru a da de înțeles păgânilor că nu aderau la riturile lor, fie pentru a da mărturie publică despre profesiunea credinței lor. Consolidarea vizibilă a creștinismului și ostilitatea maniheismului, credințe contrare cultului împăratului, au devenit suspecte împăratului Dioclețian și cezarului său, Galerius, care, printr-o serie de edicte, au restabilit obligația sacrificiilor neglijate chiar de soldații lor. Acest aspect ridica
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]