7,185 matches
-
63). Unei învățări spontane, proprie oricărui mediu social, cu rezultate nesigure și întîmplătoare, psihologul american îi opune instrucția ca organizare a condițiilor învățării, menită să ușureze și să accelereze apariția comportamentului dorit. Condițiile unei astfel de învățări le asigură instruirea programată, al cărui început se consideră a fi marcat de apariția articolului The Science of Learning and the Art of Teaching ( Știința învățării și arta predării), semnat de B. F. Skinner în 1954. Întemeindu-se pe behaviorism, acest psiholog face din
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
întărire face să se anuleze efectul acesteia din urmă. c) Lipsește un program care să-l conducă progresiv pe elev pînă la comportamentul complex pe care educatorul vrea să-l realizeze (16, pp. 17-18). Soluția pe care o propune instruirea programată presupune înaintarea spre competența ce trebuie dobîndită "pas cu pas" și aprobarea fiecărui pas nou. Cu cît fragmentele succesiunii vor fi mai mici, cu atît mai mare va fi frecvența întăririi și cu atît se vor reduce erorile. Cele mai
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de învățare a scăzut. De ce? Răspunsul la această întrebare constituie, de fapt, unul din obiectivele analizei ce se întreprinde asupra principalelor direcții de inovare didactică. Și el vine pe măsură ce pătrundem în cunoașterea lor. Deocamdată să punctăm aspectele esențiale ale instruirii programate: constituirea unor unități didactice foarte limitate "pași mici" riguros organizate, pentru a permite gradarea dificultăților, asigurarea unor răspunsuri corecte și posibilitatea elevului de a verifica răspunsul (conexiunea inversă) și de a obține "întărirea". Printr-un răspuns bun, imediat confirmat, elevul
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
participarea activă a elevului; acesta îndeplinește independent o sarcină pentru a oferi răspunsul adecvat fiecărei unități; este asigurat progresul în instruire, potrivit ritmului fiecăruia; se realizează astfel, în bune condiții, individualizarea învățămîntului. B. F. Skinner ține să precizeze că instruirea programată nu-și poate propune obiective dincolo de faptele pe care le poate controla și anume: informația ce se oferă și răspunsul pe care-l dă elevul. Ce se întîmplă între cele două momente scapă observării (faimoasa "cutie neagră" invocată de behaviorism
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
observa și a căuta, că dau dovada de interesul și zelul pe care le generează o acțiune izbutită" (16, p. 85). Acest obiectiv, limitat la dobîndirea cunoștințelor, nu este considerat de Skinner ca o consecință a posibilităților mărginite ale instruirii programate; este un punct de vedere principial asupra scopului procesului de învățămînt. Este adevărat, nu se neagă existența unei gîndiri creatoare (16, p. 125), dar, spune el, se pot depista tehnicile care intervin în desfășurarea gîndirii și se pot preda. Totul
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
metodelor euristice. "Descoperirea" nu-și găsește justificarea; cultura se comunică, se transmite, iar elevii să fie crescuți în ideea că ei trebuie să acumuleze fapte, formule, coduri, texte pentru a putea mai tîrziu să "rezolve probleme". În sprijinul susținerii instruirii programate, Skinner mai aduce și un alt argument. Este vorba de ceea ce el numește "idolul Bunului Profesor" și "idolul Bunului Elev": credința că ceea ce face un ,,Bun Profesor" poate face oricare altul și că, de asemenea, ceea ce face un "Bun Elev
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
este cea mai bună. Cercetările întreprinse pentru a compara cele două tipuri de programare nu au reușit să releve diferențe semnificative (17, p. 370; 18, p. 51). De ce nu s-a generalizat, în cele patru decenii de la inițierea ei, instruirea programată? Pentru că mașinile sînt costisitoare? Nu din acest motiv, în primul rînd, ci pentru că programarea nu corespunde aspirațiilor vremii. Este adevărat, nimeni nu poate crea ceva din nimic; elevii trebuie să-și aproprie mai întîi un sistem de cunoștințe, pe care
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
mai întîi un sistem de cunoștințe, pe care să se poată ridica eventuala creație originală. Aceasta nu exclude însă crearea unor situații cu totul noi în care copilul sau tînărul să ofere propriile sale soluții. Caracterul extrem de dirijist al instruirii programate nu oferă nici o șansă pentru cel ce vrea să cultive discipolilor săi spiritul de inovare. De aceea instruirea programată rămîne doar una din multiplele modalități de lucru cu elevii, deosebit de eficientă în anumite condiții. Pentru a se depăși anumite limite
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
crearea unor situații cu totul noi în care copilul sau tînărul să ofere propriile sale soluții. Caracterul extrem de dirijist al instruirii programate nu oferă nici o șansă pentru cel ce vrea să cultive discipolilor săi spiritul de inovare. De aceea instruirea programată rămîne doar una din multiplele modalități de lucru cu elevii, deosebit de eficientă în anumite condiții. Pentru a se depăși anumite limite ale sistemului skinnerian de instruire s-au propus diverse alte modalități de programare pe alte baze psihologice decît cele
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
doar la cerere. În noua perspectivă nu mai este vorba de o pedagogie a grupului, ci de o pedagogie centrată pe grup (34, apud 5, p. 199). Vrînd să depășească dificultățile magistrocentrismului și pedocentrismului, ca și exagerările directiviste ale instruirii programate, nondirectivismul abandonează și educatorul, și copilul. Georges Snyders acuză nondirectivismul de a fi deturnat, deviat și pervertit idei pedagogice generoase pe care pretinde că le apără (17, pp. 225-238). Semnificativă pentru poziția nondirectivismului, adaugă el, este sacrificarea adevărului de dragul păstrării
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
și încercarea de a rezolva totul fără pedagogie" (6, p. 229). Este demn de reținut faptul că în pedagogia română nu s-au manifestat tendințe de promovare exclusivă a unora sau altora dintre metode. Chiar din primele contacte cu instruirea programată au fost relevate atît elementele care sînt în concordanță cu obiectivele învățămîntului românesc, cît și acelea care contrazic aceste obiective. Totodată, instruirea programată a fost analizată, încă de la început, din perspectivă cibernetică, ceea ce a oferit o bază largă de interpretare
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
manifestat tendințe de promovare exclusivă a unora sau altora dintre metode. Chiar din primele contacte cu instruirea programată au fost relevate atît elementele care sînt în concordanță cu obiectivele învățămîntului românesc, cît și acelea care contrazic aceste obiective. Totodată, instruirea programată a fost analizată, încă de la început, din perspectivă cibernetică, ceea ce a oferit o bază largă de interpretare a fundamentelor sale teoretice, depășindu-se limitele behaviorismului (STANCIU STOIAN, VASILE BUNESCU) (7). În aceeași perioadă, s-au întreprins cercetări experimentale pentru aplicarea
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
în care, pe plan mondial, cultivarea gîndirii creatoare devenise unul din obiectivele fundamentale ale școlii, cercetările românești privind tehnologia didactică urmăreau și ele, mai ales, stabilirea modalităților celor mai eficiente pentru atingerea acestui obiectiv. Chiar unele cercetări referitoare la instruirea programată erau efectuate din perspectiva educării gîndirii creatoare. Formarea algoritmilor era considerată o cale eficientă de dezoltare a capacităților intelectuale în general, a facilitării stimulării creativității, în special. În aceeași perioadă, s-au întreprins cercetări întemeiate și pe o altă ipoteză
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
S. BRUNER, Pentru o teorie a instruirii, traducere de SANDU LĂZĂRESCU, E.D.P., București, 1970. 15. JEROME S. BRUNER, Procesul educației intelectuale, Editura Științifică București, 1970. 16. B. P. SKINNER, Revoluția științifică a învățămîntului, E.D.P., București, 1971. 17. JOHN ANNET, Învățarea programată, în vol. Orizonturi noi în psihologie, Editura Enciclopedică, București, 1973. 18. JEAN-MARC GABAUDE, La pédagogie contemporaine, Privat, Toulouse, 1972. 19. LEONARD GAVRILIU, "Sigmund Freud sau dreptul la adevăr", studiu introductiv la volumul S. FREUD, Introducere în psihanaliză, Prelegeri de psihanaliză
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
E.D.P., București, 1971. 7. STANCIU STOIAN, Pedagogie și cibernetică, în "Revista de pedagogie", nr. 10/1963; STANCIU STOIAN, "Pedagogie și cibernetică", în Teorie și metodă în științe sociale, vol. I. Editura Politică, București, 1965; VASILE BUNESCU, "Pedagogia cibernetică și instruirea programată", în vol. Studii de didactică experimentală, E.D.P., București, 1965; V. BUNESCU, "Pedagogia cibernetică și aprofundarea procesului de învățămînt", în vol. Studii de pedagogie cibernetică și instruire programată, E.D.P., București, 1968. 8. Rezultatele cercetărilor au fost prezentate în volumele V. BUNESCU
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
sociale, vol. I. Editura Politică, București, 1965; VASILE BUNESCU, "Pedagogia cibernetică și instruirea programată", în vol. Studii de didactică experimentală, E.D.P., București, 1965; V. BUNESCU, "Pedagogia cibernetică și aprofundarea procesului de învățămînt", în vol. Studii de pedagogie cibernetică și instruire programată, E.D.P., București, 1968. 8. Rezultatele cercetărilor au fost prezentate în volumele V. BUNESCU și P. POPESCU NEVEANU (sub redacția), Studii de didactică experimentală, E.D.P., București, 1965 și V. BUNESCU (sub redacția), Studii de pedagogie cibernetică și instruire programată, E.D.P., București
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
și instruire programată, E.D.P., București, 1968. 8. Rezultatele cercetărilor au fost prezentate în volumele V. BUNESCU și P. POPESCU NEVEANU (sub redacția), Studii de didactică experimentală, E.D.P., București, 1965 și V. BUNESCU (sub redacția), Studii de pedagogie cibernetică și instruire programată, E.D.P., București, 1968. Să se vadă și EUG. P. NOVEANU, Tehnica programării didactice, E.D.P., București, 1974. 9. PAUL POPESCU NEVEANU, "Cu privire la necesitatea reconsiderării principiilor didactice", în vol. Studii de didactică experimentală, E.D.P., București, 1965. 10. AL. ROȘCA (sub red.), Creativitate
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
ei. 7 Identitatea culturală europeană Cultura europeană este și rămîne, mai ales începînd cu Renașterea, un șantier zbuciumat și dezordonat care nu se supune unui plan sau program premeditat. Chiar și astăzi, știința însăși nu se dezvoltă conform unei ordini programate, ci potrivit unei dezordini inventive ce comportă multiple programe de cercetare concurente sau antagonice, combinate cu inițiative și interacțiuni aleatorii. Fierberea culturală europeană a fost și rămîne haotică. Dialogica turbionară Originalitatea culturii europene nu constă doar în faptul de a
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
resurecția "Mitteleuropei" și că înainte chiar de a se valida electoral noile conduceri din România, Bulgaria, Iugoslavia, aceste țări la care se adaugă Albania, erau privite ca niște "cazuri" aparte. Se prevăzuse numai evoluția lor diferită sau aceasta era și programată? Fapt este că dictatura ceaușistă a fost sprijinită de Occident până aproape de ultima clipă, întârziindu-se astfel cristalizarea unei soluții alternative în România. David Funderburck, ambasadorul Statelor Unite și istoric de meserie, cunoscând bine realitățile noastre, a căutat să determine o
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
întocmi un codicil la modul de folosire a marilor ordinatoare de prospective ce nu prevăd nimic", spunea P. Chaunu, atent și el la imaginea pe care istoria o poate da astăzi despre condiția umană. Nici un tabu, nici o rezervă, nici o restricție programată. Tot ce privește existența cronotopică a omului interesează și la recuperarea ei sistematică, anevoioasă, nedeplină, istoriografia participă cu instrumente proprii, alături de alte discipline antropologice. E un teren de reflecție inepuizabil care ar merita să ne rețină luarea-aminte. Text transmis radiofonic
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
în tot cursul anului 1963, a prezentat material numai despre 4 elemente, și acestea de minimă importanță. De la data de 30 noiembrie 1963, respectivul agent nu a mai prezentat nici o notă informativă, cu toate că lucrătorul operativ s-a prezentat la întâlnirile programate.” „Notă de constatare privind analiza agentului «Scripcaru» [...], 28.05.1965: Analizând materialul informativ dat de agent de la data întocmirii ultimei note de constatare și până în prezent, am stabilit că în cele 17 luni care au trecut, agentul a prezentat organelor
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
poate lua diverse forme: comunicare, expoziție, demonstrație, organizare de evenimente, instalare, parcurs școlar. Tipurile de valorizare Pot fi distinse două forme de valorizare, după cum bunurile sunt acaparate complet de puterea publică sau sunt împărțite cu societatea civilă. • Forma monopolistă Cultura "programată" a școlii ilustrează monopolul valorizării, centrală în învățământ: programa, inspecțiile, conținuturile pedagogice revelează monopolul de decretare a unei norme al cărei garant se vrea statul, într-un spirit de laicitate și universalitate. Preocuparea pentru egalitate nu lipsește nici ea, cum
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
multe necunoscute. Descifrarea interrelațiilor celulare și moleculare care au loc în insuficiența venoasă cronică deschide însă perspectiva pentru noi metode de tratament și prevenție în cadrul acestei afecțiuni. 7.6. EVALUAREA APOPTOZEI 7.6.1. REPERE FUNDAMENTALE Apoptoza, definită ca moartea programată a celulelor, constituie o secvență normală în dezvoltare, morfogeneză și homeostazia tisulară. În condițiile unor deficiențe de reglare, care determină perturbarea mecanismului de reparare al ADN-ului și modificarea ciclului celular, apoptoza contribuie la instalarea unor condiții patologice. Apoptoza este
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]
-
puține și controversate. Prezența expresiei Bax scăzute, în paralel cu expresia Bcl 2/Bcl-x crescută și, consecutiv, numărul mai mic de celule apoptotice în tunica medie a venelor varicoase, comparativ cu venele normale, pledează pentru ipoteza conform căreia procesul morții programate a celulelor este inhibat în venele varicoase (Ascher et al., 2000). Alte date relevă fie o activitate apoptotică intensă în media venelor varicoase (Bujan et al., 2000), posibil limitată la segmentele distale, fără afectarea segmentelor proximale (Urbanek et al., 2004
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]
-
structuri fizice sau procesuale ca fiind sisteme. Automatele industriale pot să beneficieze de puterea sugestivă și explicativă a conceptului de sistem, funcția lor de autoreglare, ca și a pieței de autoreglementare, fiind, până la urmă, consecințe tehnice și procesuale ale „învățării” programate, algoritmizate, mecanizate. Este vorba despre funcțiuni similare, dar nicidecum identice, primele fiind obiectual repetitive, celelalte fiind conștient îndeplinite. Autoreglarea este infinit discretă, pe când autoînvățatrea este progresiv continuă. Una este numerică, cealaltă este procesuală. Autoreglarea este tehnică, autoînvățarea este antropică. Sistemele
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]