8,125 matches
-
de pariuri! Se lăsă greu pe gărdulețul care despărțea magazinele de parcare. Era posibil ca Doug Disperatul s-o fi luat la fugă, dar nu prea mai era În floarea vârstei. Nu putea să fi ajuns departe. În stânga, doar drumul pustiu și mașini parcate, apărând și dispărând din vedere prin zăpadă. În dreapta, o adunătură de blocuri cenușii din cărămidă și beton, de Închiriat. Și mai multe mașini parcate. Cineva dispărând Într-una dintre clădirile lipste de viață și Întunecate. Logan se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
seama de ce nu mai era nimeni acolo, dacă fusese cândva... clădiri de metal și sticlă în care se reflectau culorile apusului - sau răsăritului - ziduri erodate de vremuri inexistente, copaci cu frunze verzi sau cu frunze îngălbenite sau deja cu crengile pustii, copaci înfloriți, copaci de diverse feluri, pui de copaci... la fiecare colț de stradă răsuna un ecou, niște pași, niște glasuri, niște prezențe fantomatice care erau de fapt poveștile... însă nu locuitorii. Legendele de demult și basmele încă neinventate, așteptând
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
Măcar să mai înoate prin zonă și să-mi vorbească. Unde-ai plecat? am strigat la valurile care parcă foșneau pe ascuns. Și unde-i ceasul meu? M-am mirat să o văd reapărând, după ce rămăsesem privind în urma ei la laguna pustie... Apoi silueta ei a ieșit iar din valuri și a venit înapoi spre stânca mea, înotând în spirale argintii. M-ai întrebat ceva? s-a interesat ea oprindu-se în fața mea, gata să râdă din nou, la fel de fără motiv, fără
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
recunoscut peisajul. Știam unde eram. Mai fusesem aici. Ajunsesem pe insula Libertății. Nu știam cum, însă eram acolo. Însă, deși aparent mă întorsesem într-un loc foarte cunoscut, ceva nu mai era la fel. Se făcuse frig. Iar insula era pustie. Libertatea, cu silueta ei impunătoare, nu se vedea nicăieri. Ploua, norii coborâseră la nivelul pământului ca o ceață umedă iar picăturile îmi păreau reci și interminabile. Am rămas acolo, nedumerirea și dezorientarea mea se amestecau cu ploaia. Unde era Libertatea
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
corăbii părăsite pe un lac Visul frânt al unui împărat Roman Prologus A douăzeci și patra zi a lunii ianuarie Tânărul Împărat ieși din sala isiacă și intră în cryptoporticus. Candelabrele de bronz răspândeau o lumină blândă; galeria solemnă era pustie. Cu o uimire care curând se transformă în neliniște, Împăratul descoperi că era singur; ochii lui îl căutară pe Callistus, grecul născut la Alexandria care până cu o clipă înainte îi stătuse servil alături. Se uită în spate o și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
exista, și toți se înțeleseseră să i-o ascundă. Calul percepea oarecum această neliniște, căci era scuturat de frisoane. Burnița, așa cum prevăzuseră grăjdarii; după agitația provocată de apariția curierului, care nu durase mult, drumurile ce se întretăiau printre baracamente rămăseseră pustii; din cauza ploii sau din cine știe ce alt motiv, se părea că toți oamenii intraseră înăuntru. Micuțul era convins că se apropia o primejdie, ca atunci când cheruscii se târau pe brânci și omorau santinelele pe întuneric. Se îndreptă spre colțul sudic al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de Homeros. Mai încolo, sub norii joși străbătuți de razele soarelui ca de niște lame, se întindeau în dezordine mai multe ziduri. Zaleucos le spuse, emoționat: — Aceea de acolo, de pe colină, este cetatea care s-a numit Troia. Pe câmpia pustie, în fața zidurilor cetății care fusese asediată timp de zece ani, păștea acum o turmă; se vedeau păstorii sprijiniți în bâte, câțiva cai sălbatici. — A fost ultimul război în care zeii s-au implicat, ajungând să se lupte între ei, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de divinități sau de suverani, așezați hieratic pe tronuri de piatră. — Statuile zeilor de la Ephesus nu le ajung nici măcar până la genunchi, șopti Gajus. Zaleucos privea fără să răspundă. A doua curte interioară era înconjurată de un portic; și ea era pustie. În spate se zărea a treia trecere. Iar acolo se ridica uriașa stelă de granit roșu, cu vârful aurit, pe care o văzuseră strălucind de departe. Sacerdotul întinse mâna - pielea lui brună se lipea de oasele lungi, subțiri ale degetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acesta trebuiau să se alăture spiritele orașelor Athenae, Roma, Jerushalem, Antiohia și Memphis. Apele portului de răsărit erau foarte liniștite. În apropierea golfului unde se afla fostul port regal erau două insule mici pe care se zăreau edificii ce păreau pustii, căzute în ruină. Preotul zise: — După noaptea de la Sais, nimeni nu l-a mai văzut pe roman. Arătă spre prima insuliță: — Acela era palatul lui; îl numise Timonium. Acolo s-a închis, până în ultima lui zi. Palatul, căruia Marcus Antonius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Priviți cum Sejanus își ucide victimele nevinovate!» Oamenii, văzând cortegiul și auzind strigătele, fugeau, închideau porțile și ferestrele. Atunci i-au înfășurat toga pe cap, sufocându-l ca să nu mai poată striga, și au mers așa, în tăcere, pe străzile pustii. Trupul i-a fost aruncat în râu“. Gajus stătea în picioare lângă el, în liniștea nocturnă a casei aproape goale. Gândul la trădătorii ascunși în casa unui prieten, în spațiul liber de sub acoperiș, era înspăimântător. În acea noapte, întins în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Nimeni, dintre cei șase sute de senatori, din puternicele colegia sacerdotale. Ea îi îndepărtase și pe majoritatea servitorilor, chiar și pe cei mai credincioși, care se opuneau - îi trimisese la o vilă din suburbii. Gajus nu văzuse niciodată casa atât de pustie, cu luminile tremurând departe, câte una stingându-se. Și Agrippina ținuse un jurnal, dar îl ascunsese și nu vorbise nimănui despre el. Avea însă puține speranțe că jurnalul îi va supraviețui. Într-adevăr, nu s-a mai știut nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Și cum el plângea, ascunzându-și fața, îi zise râzând scurt: — Avem o speranță. Nimeni nu știe câte zile îi mai îngăduie soarta lui Tiberius... Se auzeau apele umflate ale râului. De cealaltă parte a lor, într-un palat aproape pustiu de pe colina Palatinus, în încăperile unde cu ani în urmă stătuse Augustus, își petrecea noaptea - una dintre nopțile în care dormea puțin - Maștera, femeia ce reușise să-l transforme pe Augustus cel pacific și iertător în cel mai aprig dușman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
bine de trei ani. Gajus răspunse cu glas umil: — Mă voi supune. În fundul atriului, între două statui ale Dioscurilor călare, pornea o rampă acoperită, într-un urcuș ușor. Pavajul era grosolan, potrivit pentru călărie. Nu se vedea unde duce, era pustie; doar de o parte și de alta, la distanțe regulate, vegheau Augustinienii. Drumul imperial, îi zise tribunul. E interzis să mergi pe el. Numai împăratul trecea pe acolo călare, împreună cu puținii oaspeți pe care-i îngăduia. În partea dreaptă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe neașteptate un drum săpat în stâncă, perfect drept, ce dădea spre minunatul peisaj al golfului. — E interzis să-l străbați, spuse tribunul. Numai împăratul merge acolo. Nu se mai auzeau glasuri. Ultimul rând de scări, cel mai înalt, era pustiu. La distanțe egale se vedeau statui superbe pe piedestaluri, tineri semizei, războinici, atleți, opere grecești din perioada de aur, în nuditatea lor victorioasă. În întreaga vilă nu văzuse nici măcar o statuie de femeie. Ajunseră în vârf. Acolo, deasupra tuturor, fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
răzbuna pe ai lui, că văzuse pentru prima oară scara de serviciu nesupravegheată, ajunsese, înarmat cu un cuțit, evitând paznicii, la un pas de Tiberius, dar se oprise în mod absurd, coborând arma în fața bătrânului care dormea. Coborâse pe scara pustie, aruncase arma pe fereastră, cuprins de rușine și ușurare. Pe ultima treaptă dăduse pe neașteptate de Sertorius Macro, care îl salutase tăcut, fără să pună întrebări. După două zile, Helikon îi șopti: — Se spune că o femeie importantă de la Roma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
regiones ale orașului, venea să umple Forumul, confirmară că testamentul nu era valabil. Imensa avere a zgârcitului Tiberius fu absorbită printre bunurile imperiale - prin urmare, îi revenea în întregime viitorului împărat. Nepotul adolescent nu primea nimic, iar scena politică era pustie. Acum, cei șase sute de senatori, cei mai de seamă paznici ai Republicii, trebuiau să-l aleagă pe cel care - așa cum se întâmplase cu Augustus și Tiberius - avea să aibă în mână delicata putere a guvernării: princeps civitatis, imperator-ul. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
palat imperial, sediul oficial al puterii în vremea lui Augustus. Mersul prin sălile imense, strălucitoare, pe care nu le văzuse niciodată, îi dădea sentimentul posesiei, de parcă ar fi intrat într-un oraș cucerit. Totodată însă, în jurul lui domnea liniștea aceea pustie ce dura de decenii. Amintirile țâșneau din ziduri ca apa. Imediat, toate privirile se ațintiră asupra lui, iar cei care nu puteau să se apropie de el îi întrebau pe ceilalți. Funcționarii imperiali bătrâni, experți - întregul aparat bine pus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care își riscaseră viața în lupte - murmură revoltat: — În aceste palate nu s-a văzut niciodată, din vremea în care Augustus le-a construit, o dezordine ca aceea din ziua de azi. În realitate, ani la rând, pe colina Palatinus, pustie și întunecată, nu se zărise nimeni. Tiberius fusese o prezență metafizică, a cărei viață materială îndepărtată, la Capri, fusese cufundată în taină. Gajus Caesar, în schimb, tânăr, foarte vizibil, aclamat cu pasiune de popor la fiecare apariție, tulbura imaginarul colectiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sacrificii de animale. Și atunci, când luna plină se va ivi acolo sus, pe deal, ca la Sais, marea statuie a zeiței Isis, mama păcii, pe tronul ei de piatră, va ieși încet din khem și va veni pe puntea pustie, ca acum trei mii de ani pe Jer-o, Marele Fluviu, care aici este numit Nilus. — O statuie pe un tron de piatră? întrebă dintr-odată Manlius, constructorul. Și cum ai de gând s-o faci să se miște? — Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Comandantului lor, lacul nemișcat, înconjurat de păduri adânci, îi evoca ritualurile zeilor săi aflați departe, dincolo de fluviul Rhenus; împărți ordine oamenilor săi cu o anumită sacralitate, iar aceștia se supuseră, cuprinși de aceeași emoție misterioasă. Ma-ne-djet se afla lângă punte, pustie, fără lumini. Luna nu se ridicase încă de după buza craterului, dar lumina cerul. Marea corabie de aur îi capta reflexul pe dale, balustrade, metopele în formă de animale, suprafața netedă a coloanelor, basoreliefuri și statui. Din grădina vilei o puteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dintre un tribunus aflat pe Rhenus, la Mogontiacum, și câțiva oameni de la Roma. Am văzut un curier plecând de la Mogontiacum în mare grabă și într-un fel ciudat. L-am urmărit de la distanță: a căzut de pe cal într-un loc pustiu, în trecătoarea Alpilor. Spionul zâmbi cu cruzime. Împăratul îl ascultă și, cu fiecare cuvânt rostit, neliniștea lui creștea. Omul care scrisese mesajul și îl încredințase acelui curier neatent avea o poziție solidă în cadrul legiunilor, comanda mii de oameni. Spionul rezumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ei atroce. Unele case își închideau porțile pentru un doliu rușinos, fără funeralii; vestea despre cumplitul proces nocturn se transmitea rapid, iar ceilalți senatori, treziți brusc, se adunau în grupuri speriate în casele prietenilor. Curia era închisă, zona Forurilor era pustie, cu porticurile aflate încă în umbră. Pe pavaj, printre palatele închise, răsunau pașii cadențați ale cohortelor lui Chereas și Sabinus, care patrulau prin oraș. Cei ce ieșiseră în stradă se retrăgeau repede sub porticuri, ca în vremea lui Tiberius. Germani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în el cu brațele desfăcute, fără să scoată un sunet. Chereas trase lama în sus cu putere, mărind rana. Trupul băiatului se rostogoli pe jos. Julius Lupus se oprise să privească. Acum chiar trebuie să mergem, zise Chereas. Atriul rămase pustiu. Se auzeau însă mulți oameni venind în goană; erau soldații germani, Germani Corporis Custodes. Îl găsiră pe Împărat mort, prăbușit pe pardoseală într-o baltă de sânge, și porniră în căutarea ucigașilor; îi omorau cu sălbăticie pe toți cei pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să mă Înfrunte, publicul era cu mine, eu eram stăpână pe dorințele și idealurile mele. Și am renunțat. Școala Îmi dă, adevărat, satisfacții, dar ce mică sunt de când mă gândesc că lumea mea dragă, aceea a gheții și a tribunelor pustii, mă va ocoli cu teamă, mă va disprețui. Unde să fug? Unde să mă ascund când lucirea Întrebătoare a gheții mă va răscoli adânc, unde să-mi Întorc privirea când tribunele, singurele mele prietene de atunci, Îmi vor arăta imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
moral. La un artist, o preferință de ordin moral devine manierism stilistic de neiertat“. (vineri) Un cald de iulie văros Înmoaie asfaltul. Talpa pantofului se Încleiază și trebuie să fii atent să nu rămâi desculț. Rari trecătorii pe calea Victoriei. Pustiu. Toți sunt la mare (aș Înota și eu de-a lungul țărmului de la Perla până la Cazinou, lăsându-mă pradă albatroșilor care să-mi ciugulească spinarea) sau la munte (un urcuș printre brazi dimineața este mai plăcut decât o lectură din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]