7,950 matches
-
bleu-spălăcite. Cîte-un țăran cu femeia după el, minusculi, veneau pe o cărare. Alții lucrau frânți de șale, aproape atingând pământul cu frunțile, pierduți în mijlocul vreunei tarlale îndepărtate. Treceam uneori prin sate prăfoase, cu copii îmbrăcați orășenește pe la porți, cu căsuțe răsărind dintre gutui și corcoduși, cu bodega în mijloc, plină de bețivi... Magazinul sătesc, cu câteva damigene în vitrină, și bisericuța cu acoperiș de tablă stăteau față-n față, încuiate amândouă, despărțite de întinderi de pă-mînt bătătorit. întîlneam câteodată bicicliști cu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cu degetele buza lui rece de marmură. Apa era neagră și amestecată cu stele. Pești ca de abur se mișcau lent pe fundul bazinului, neliniștiți poate de fața mea reflectată în apă. Mi-am privit mult timp în ochi imaginea răsărită din întunecime (erai tu, Victor, tu cel fără vârstă, tu dintotdeauna). Mi-am dat seama că încă visez când am privit statuia de bronz a nimfei. Lucind stins, întunecat, și totuși parcă luminată cumva pe dinăuntru, în grămada de bezne
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ar trebui să trăim, să ne creștem copiii, să scriem și, în general, să ne potrivim în marele șotron, mai de fiecare dată desenat de altcineva. A scrie. A naște. Tudor Svetlana Cârstean (Marguerite Duras) 1. Cred că soarele a răsărit undeva dincolo de zidurile camerei, dar nu mai văd nimic și nu-mi mai imaginez lumea de-afară, ce fac oamenii, în ce fel se mișcă, cum aleargă și se-nghesuie în autobuze, cum se privesc furioși. Doar aud. Stau aici
A scrie. A naste. Tudor. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
nașteri în timpul nopții, singurul lucru pe care-l fac ele acum e să nu mă lase să merg la baie de câte ori vreau. Mă supraveghează drastic și mestecă. Cred că nu e încă 6 dimineața, ghicesc lumina printre jaluzelele spitalului, soarele răsare totuși devreme acum, suntem în luna mai. 8 mai 1997. Nu știu ce urmează, nici când se va- ntâmpla ceea ce urmează. Nu am fost chiar singură de când au venit zorii. Cocoșii de pe lângă casele vechi din Matache au cântat mereu, de câte ori a trebuit
A scrie. A naste. Tudor. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
îl considerau un sfânt, dar nimeni nu reușise să-l vadă la chip, când mie, într-o zi, îndepărtându-mă fără nici un gând de mănăstire, cu singurul țel de a culege mure, făceam în fiecare an sirop de mure, îmi răsare în cale Visarion, nu i-am dat prea multă atenție, convins că va dispărea precum apăruse, pe neașteptate, el însă mi-a căzut în genunchi și a mormăit ceva, Iertare, părinte, iertare! Eu te-am omorât! i-am așezat fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Eu tac, îl las pe părinte să vorbească din colțul odăii și sutana lui neagră întunecă pereții și fâșia slabă a luminii de la becul din pridvor se lasă ștearsă între noi către mijlocul încăperii, apoi peste fereastra dinspre pădure va răsări în curând luna și părintele vorbește despre lucruri care nu mă privesc personal, dar au o tainică legătură cu mine însumi, La începutul războiului, povestește părintele, eram proaspăt absolvent de medicină, studiasem medicina la Zürich, la Zürich?! medicina?! principiul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de bine antrenată să doarmă pe marginea patului, încât se gândea că ar putea, în acest moment, să doarmă liniștită o noapte întreagă pe marginea unei prăpăstii. Ceva îi spunea că este foarte devreme. Ceva de genul orei cinci. Soarele răsărise și pe porțiunea unde draperiile nu se întâlneau se creea un fascicul acid de lumină puternică. Dar ea știa totuși că este prea devreme pentru a fi trează. Pescărușii, care nu se vedeau de dincolo de fereastra ei, zbierau ascuțit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ani și sunt în clasa a IV-a, la Colegiul Național „Mihai Eminescu” din Iași. Sunt o fată frumoasă; am părul scurt, drept și blond, iar ochii sunt de culoarea smaraldului, umbriți de gene subțiri că mărarul; sub năsucul mititel, răsare o gurița mică, dar care vorbește neîncetat. Eu sunt de statură mijlocie și recunosc că sunt cam grăsuță pentru vârsta mea. Sufletește, sunt o fată bună, iubitoare și harnică și încerc să îi ajut pe cei din jurul meu cât pot
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
inconfundabil al cartilajului nazal, după care totul s-a cufundat în întuneric și într-o lumină de un galben încins. Mi-am ridicat privirea spre lumina orbitoare și m-am simțit ridicat de jos. Duane Fisk și Jimmy Lennon au răsărit lângă mine și m-au luat de brațe. Am scuipat sânge și am îngăimat: — „Am învins.“ La care Lennon mi-a răspuns: — Nu în seara asta, băiete! Ai pierdut prin K.O. în runda a opta. Când mi-a picat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ele în separeuri intime. Priveliștea a două femei care se sărutau m-a făcut să mă holbez, apoi să-mi mut privirea și să caut barul. Era într-un cotlon de lângă peretele din stânga: o tejghea lungă, cu lumini colorate care răsăreau dintr-o scenă înfățișând plaja hawaiană Waikiki. Nu era nimeni în spatele barului și pe scaunele înalte nu ședea nici un client. M-am îndreptat spre fundul încăperii și mi-am dres glasul, pentru ca păsărelele îndrăgostite din separeuri să coboare din al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
fixat privirea în fișele mele. Lee asculta ce spune interlocutorul său. Miercuri, ziua în care Dalia ieșise din scenă, părea la câteva secole distanță și mă întrebam dacă Lee ar avea nevoie de o cură de dezintoxicare. Madeleine Sprague îmi răsări în minte pentru a mia oară de când îmi spusese: „Aș face-o cu tine dacă ai grijă să nu-mi apară numele în ziare“. Lee era la telefon de o grămadă de timp și nu intervenea deloc cu comentarii sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
sii îi pasă că nu el a omorât-o! Am trimis eu cercetași în celula morții pentru mai puțin de-atât! Dacă voi n-aveți de gând să faceți ceva, o să fac eu! Toți se zgâiau uimiți la el. Lee răsări în fața ecranului, clipind din cauza luminii albe și fierbinți, care-i ardea ochii. Se răsuci pe călcâie și sfâșie pânza pe care se derulau obscenitățile. Ecranul și trepiedul căzură la podea cu un zăngănit. Betty și Lorna continuau să facă sex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cunoșteau persoane care cunoșteau persoane care o cunoșteau pe exuberanta Dalia. Poftim de caută acul în carul cu fân! Începusem să fiu privit cu suspiciune de băieții care lucrau la birouri, așa că m-am întors în separeul meu. Mi-a răsărit în minte Madeleine. Am pus mâna pe telefon și am sunat-o. După al treilea țârâit îmi răspunse chiar ea: — Casa Sprague. — Eu sunt. Vrei să ne-ntâlnim? — Când? — Acum. Vin și te iau în patruzeci și cinci de minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
spre hogeacurile pline de drogați din cartierul negrilor. Îi arestam pe șoferii beți, dejucam întâlnirile lor amoroase aprinzând luminile roșii ale girofarului, dădeam amenzi cu carul și, în general, eram pe fază la orice chestie suspectă. Pe Hoover și Vermont răsăreau ca ciupercile după ploaie o mulțime de localuri drive-in, restaurante curățele unde puteai să mănânci în mașină și să asculți muzică la boxele agățate lângă ghișeu. Petreceam ore întregi în parcarea lor, ascultând be-bop pe postul de radio KGFJ, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu o mapă În mână Îi opri la intrare și Îi ținu În ploaie până semnară În registru, continuând să Îi privească cu suspiciune până când Își puseră cu toții costumele corespunzătoare din hârtie albă. Înăuntrul cortului un singur picior de om răsărea de sub marea de saci de gunoi de la genunchi În jos precum brațul Doamnei de la Lac. Singurul lucru care lipsea era Excalibur. Operatorul video de la Biroul de Identificări se Învârtea cu grijă În jurul rămășițelor filmându-le, În timp ce restul echipei colecta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În libertate, care ia băieței de fiecare dată când simte nevoia. Fiecare inspector pe care-l avem e prins până peste urechi, dar tu l-ai găsit pe Richard Erskine fără supraveghere din partea unui adult, iar presa crede că soarele răsare de la tine din fund. Așa că ăsta-i al tău. — Da, domnule. Stomacul lui Logan Începuse deja să se agite. — OK, zise Insch, sărind de pe birou. Apucă-te de asta. Eu mă duc să văd ce marionete am moștenit de la McPherson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
sting iarăși... nu reușesc să rămân în lumină de-a binelea, oricât îmi doresc asta... Și nu știi să te aprinzi din nou, dacă vine noaptea? Crezi că pot să mă aprind așa, din nimic?... a protestat flacăra. Așteptam să răsară soarele, dar văd că nu se mai îndeplinește asta de multă vreme. E o impresie relativă, i-am răspuns. Soarele răsare întotdeauna, îți spun eu sigur... De unde știi? N-am dovezi deloc încât să cred în răsăritul acesta infinit... Flacăra
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
din nou, dacă vine noaptea? Crezi că pot să mă aprind așa, din nimic?... a protestat flacăra. Așteptam să răsară soarele, dar văd că nu se mai îndeplinește asta de multă vreme. E o impresie relativă, i-am răspuns. Soarele răsare întotdeauna, îți spun eu sigur... De unde știi? N-am dovezi deloc încât să cred în răsăritul acesta infinit... Flacăra privea cu dezolare la imensitatea depărtărilor... acolo, însă, eu vedeam începutul răsăritului. N-ai nevoie de dovezi, i-am explicat, și
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
și nu trebuie să aștepți garanții de nicăieri. E de ajuns doar să ai convingerea că va fi așa. Și să știi că va fi așa sigur. Atunci, așa va fi... Însă noaptea apare chiar dacă eu am convingerea că va răsări și soarele. Lumina alternează cu întunericul, însă e doar o iluzie a acestei lumi amestecate, o condiție a descoperirii vieții universului și a aflării adevărului. Nu poți înțelege lumina infinită dacă nu înveți s-o separi de întuneric. Iar flacăra
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
încă neinventate, așteptând să apară, alunecau invizibile ca niște vorbe răzlețe, înșiruite pe lîngă pereți, pe trotuare, pe după gardurile vii, proaspăt înfrunzite, într-un oraș cu anotimpuri amestecate, unde în unele locuri ningea, în altele era soare strălucitor, în altele răsăreau flori, în altele era lună și seară sau dimineață și stele... poveștile coexistând printre nenumărate statui, decorații arhitecturale sau bănci și becuri, însă unde nu se afla nimeni... Am ajuns în mijlocul acelui oraș cu clinchete de legende și susur de
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
eu, fiind parte din acest arbore, mă trezesc inevitabil aproape de laguna argintie, fără să înțeleg de ce fire invizibile mă atrag mereu aici... Laguna este înconjurată de raze și prin apa iluzorie, vălurită, uneori transparentă, alteori densă ca un argint lichid, răsare surprinzător câte o coadă de sirenă, aruncând scântei pentru câteva clipe, sau chiar întârzie la suprafața apei, cu silueta lucitoare și ochii devenind o sursă intensă de incandescență. Cine sunt aceste sirene care apar și dispar, de ce se aseamănă atât
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
oriîncotro... fluxul esențial al luminii, al vieții, fiind chiar amestecul mereu mișcător al arcului colorat... al roții mișcării infinitului. DIALOGUL CU LUMINA... Astfel, zburând odată cu arcul culorilor, am început să discut cu lumina, despre infinit, despre... Ia te uită, a răsărit soarele... ce o fi această lumină care apare întotdeauna din zorii universului și aduce adevărata viață?... Este oare speranța, este începutul și infinitul, esența a ceea ce am fi? Este ceea ce devenim și am fost înainte de a ști că vom fi
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
a vreunei galaxii sau a vreunui soare din imensitatea oceanului universal... adevărul este comprimat la nivel de idee și semne, gândurile apar precum comori neștiute, ramuri ce cresc dincolo de noi, rădăcini și semințe ce încolțesc pentru a deveni arbori care răsar de prin paginile cărților. Așa cum muzica este simfonia sentimentelor, un mesaj al energiei pure, o prezență incontestabilă a sufletului, o îmbrățișare directă a vocii, amprenta eterică a structurii intens colorate a prezenței noastre, la fel și cărțile poartă comori, amprenta
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
în care imaginile trebuie să-i aparțină, se transferă într-o zonă lipsită de efort dar plină de divertisment. A citi implică o capacitate de a urma un drum cu perseverență și creativitate. A avea deja o lume interioară... Ideile răsar dintre pagini ca iarba din zăpadă... cine mai are răbdare să se lanseze în această activitate abstractă când aceste secole moderne oferă o exteriorizare a oricăror imagini și idei fără vreun prea mare efort din partea audienței?... Probabil cărțile vor rămâne
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
la corăbii. Pe Me-se-ket vor urca adepții; pe Ma-ne-djet, corabia sacră de aur care nu are nici vâsle, nici pânze, ci doar o cârmă enormă, se îmbarcă phar-haoui și preoții. Phar-haoui ia cârma și întoarce prova spre luna plină ce răsare din deșert. Pentru că Isis este viața care răsare din moarte și de aceea poartă pe cap discul Lunii, ce renaște în fiecare lună. Și întredeschide Poarta Aurită a lumii nevăzute, unde se odihnesc morții pe care tu i-ai îndrăgit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]