6,973 matches
-
numai pentru cine n-ar ști s-o vadă pe tânăra femeie „învăluită parcă toată într-un nor de lumină”. E o luminozitate suprafirească, de parcă îndrăgostitul l-ar fi văzut pe însuși Dumnezeu. De aceea, nu e de mirare că raiul îi apare lui Valeriu Cristea ca loc unde se adună oamenii care în viață s-au iubit. Așadar, iubirea este cel mai prejos „bagaj” pe care omul îl poate lua cu sine în paradis. Acolo se desăvârșește o stare de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cu un trecător ori să ți se încălzească sufletul la amintirea unei prietenii. O mică afecțiune de o clipă se întipărește și ea. Atingerea unei coapse îngăduitoare e suficientă pentru ca femeia să fie introdusă, cum spune autorul, în echipa pentru rai. O fetiță care are grijă de frățiorul ei este cooptată și ea. „Bagajele” sunt de tot felul, de la cele mai modeste la cele mai cuprinzătoare. „Un pumn de castane, scrie Valeriu Cristea, trebuie să ajungă, neapărat, cu mine în paradis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ceva rău, după modelul următor: încăperea unde, în copilărie, i se dădeau, zadarnic, lecții de pian, îl umplea pe elev de „un fel de neliniște”, dar se și simțea legat de ea. Așadar: „Am s-o iau (...) cu mine în rai...” (21). Amestecul s-a produs și în împrejurări cu potențial de existență mult mai mare. Pe Doina a cunoscut-o fiindcă, în urma exmatriculării din facultate și a întârzierii absolvirii cu doi ani, a fost repartizat în satul unde avea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
încăperea aceea în care nu m-am învrednicit, cred, să rămân (doamna examinatoare s-o fi lămurit repede ce e cu mine) mai mult de un sfert de ceas. Am s-o iau, ca pe o cutie, cu mine în rai, dacă o fi să ajung acolo. * Parcă toată lumea se vorbise, pe când eram mic, să scoată din mine un artist. În curtea imensă a unei școli aflate în spatele unei vechi biserici, cu ziduri neînchipuit de groase (nici până în ziua de azi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
însuflețirea i s-a stins, de abia își mai poate ține ochii deschiși... Stop! Asta e tot, dar puținul acesta înseamnă enorm pentru mine acum, în mai 1996, când scriu aceste rânduri și când am în minte ideea romanului despre rai, despre raiul pe care omul și-l face, ca să spun astfel, cu mâna lui, pe cheltuiala lui, din avuția sa de amintiri neprețuite, luate, transportate cu el în lumea de apoi, dar nu ca amintiri, ci ca realități, ca realități
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
s-a stins, de abia își mai poate ține ochii deschiși... Stop! Asta e tot, dar puținul acesta înseamnă enorm pentru mine acum, în mai 1996, când scriu aceste rânduri și când am în minte ideea romanului despre rai, despre raiul pe care omul și-l face, ca să spun astfel, cu mâna lui, pe cheltuiala lui, din avuția sa de amintiri neprețuite, luate, transportate cu el în lumea de apoi, dar nu ca amintiri, ci ca realități, ca realități decupate, bucăți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
28 ianuarie 1881, la câteva luni după terminarea romanului Frații Karamazov, s-ar fi descoperit un diamant: al doilea volum al Fraților Karamazov, rămas nescris, dar pe care romancierul îl avea deja - după cum o confirmă mai mulți contemporani - „în cap”. * Raiul e ca un fagure de miere pe care, asemenea albinelor strânse ciopor, se adună la un loc toți oamenii care de-a lungul vieții lor pământești și-au arătat unii altora o dragoste cât de mică. Vom fi orânduiți acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
albinelor strânse ciopor, se adună la un loc toți oamenii care de-a lungul vieții lor pământești și-au arătat unii altora o dragoste cât de mică. Vom fi orânduiți acolo tot pe „colective”, dar nu de muncă, ca în „raiul” socialist, ci de iubire. Munca noastră aceasta va și fi: să ne iubim cu o nesfârșită iubire. * Cel mai dostoievskian personaj din Evanghelii mi se pare a fi tâlharul cel bun, a cărui complexitate rezultă chiar din oximoronul prin care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
primim cele cuvenite după faptele noastre; Acesta însă n-a făcut nici un rău. / Și zicea lui Iisus: pomenește-mă, Doamne, când vei veni în împărăția Ta. / Și Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc ție, astăzi vei fi cu Mine în rai”. Mântuire fulgerătoare, obținută tocmai pentru că nici nu îndrăznea să cugete la ea, în ceasul al doisprezecelea (niciodată nu e prea târziu), de către păcătosul aflat pe marginea prăpastiei (iadului). Și ce împărtășește este răsplătit, nu numai paradisul (imediat), ci și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
prăpastiei (iadului). Și ce împărtășește este răsplătit, nu numai paradisul (imediat), ci și cu câteva din cele mai frumoase cuvinte evanghelice, cu o magnifică replică cristică: „Și Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc ție, astăzi vei fi cu Mine în rai”. Rareori în soarta unui om a intervenit o asemenea splendidă răsturnare. * În stilul său atât de caracteristic, de familiarizare a profundului, de laicizare a sacrului, N. Steinhardt scrie (în Monahul de la Rohia..., p. 9): „Iisus a jucat cinstit, într-atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ei de cățea. I. Olteanu La Berlin, în 1922, recitând această poezie la rugămintea lui Maxim Gorki (care va fixa memorialistic momentul), Esenin rostise ultimele două versuri ale ei cu ochii în lacrimi. Berdiaev mărturisea că nu va merge în rai decât cu pisica lui în brațe. Nu ne putem închipui raiul lui Serghei Esenin decât ca un pătul strălucitor, de aur, în care cățeaua tocmai a născut și își dezmiardă în eternitate cei șapte căței roșcați, dar în care mujicul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
poezie la rugămintea lui Maxim Gorki (care va fixa memorialistic momentul), Esenin rostise ultimele două versuri ale ei cu ochii în lacrimi. Berdiaev mărturisea că nu va merge în rai decât cu pisica lui în brațe. Nu ne putem închipui raiul lui Serghei Esenin decât ca un pătul strălucitor, de aur, în care cățeaua tocmai a născut și își dezmiardă în eternitate cei șapte căței roșcați, dar în care mujicul cel rău nu va intra niciodată altfel decât metamorfozat în mujicul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
drept curaj suprem. Din această falsă perspectivă Baraba ar fi superior lui Iisus. Ceea ce e absurd. Totul despre utopia comunistă, despre eroarea ei fundamentală - în aceste cuvinte ale lui Vladimir Soloviov: „Sarcina omului pe pământ nu e de a realiza raiul, ci de a evita iadul”. * S-a zis că e o prostie să vrei să mori cinstit și sărac. Sigur o prostie mi se pare să vrei să mori bogat. Mai mare prostie nici că se poate! Căci la ce-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
personajelor mici, aparent insignifiante. * Printre subiectivități tăioase, exacerbate de libertatea de exprimare, propria-mi (cum altfel) subiectivitate; mai temperată totuși de posibilitatea pe care o am de a privi din mai multe puncte de vedere deodată. * Romanul genial. Romanul despre rai. Al cărui autor, firește, sunt eu. Un roman în cea mai mare parte nu numai deja scris, ci și publicat. Nu trebuie decât să-i dau cititorului cheia pentru ca romanul să înceapă să existe, închegându-se de la sine. Protagonistul moare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nu numai deja scris, ci și publicat. Nu trebuie decât să-i dau cititorului cheia pentru ca romanul să înceapă să existe, închegându-se de la sine. Protagonistul moare, a murit - și ca într-un basm, ca în Ivan Turbincă ajunge în rai. Nimerit într-un loc străin se simte la început stingher, dar, în curând, observă că este recunoscut, bine cunoscut aici (de pisica Țiți și de câinele Astra, din vremea copilăriei sale clujene, de rața din povestirea Rața de Varlam Șalamov
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pavat nu cu intenții bune, ca iadul, ci cu trăiri și ființe bune, că el constituie chiar totalitatea acestor trăiri și oastea acestor ființe ridicate la cer, posibilitatea de a trăi veșnic în cele mai luminoase momente și spații lumești. Raiul ar fi prelungirea și însumarea crâmpeielor de rai din timpul vieții, amfora reconstituită din cioburi; raiul ar fi asemenea unei locuințe frumoase, dar în care trebuie să te muți cu „mobila” ta: sau: o construcție ridicată exclusiv din prefabricate (pământești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cu trăiri și ființe bune, că el constituie chiar totalitatea acestor trăiri și oastea acestor ființe ridicate la cer, posibilitatea de a trăi veșnic în cele mai luminoase momente și spații lumești. Raiul ar fi prelungirea și însumarea crâmpeielor de rai din timpul vieții, amfora reconstituită din cioburi; raiul ar fi asemenea unei locuințe frumoase, dar în care trebuie să te muți cu „mobila” ta: sau: o construcție ridicată exclusiv din prefabricate (pământești). Dacă Dumnezeu ne va dărui altul mai bun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
chiar totalitatea acestor trăiri și oastea acestor ființe ridicate la cer, posibilitatea de a trăi veșnic în cele mai luminoase momente și spații lumești. Raiul ar fi prelungirea și însumarea crâmpeielor de rai din timpul vieții, amfora reconstituită din cioburi; raiul ar fi asemenea unei locuințe frumoase, dar în care trebuie să te muți cu „mobila” ta: sau: o construcție ridicată exclusiv din prefabricate (pământești). Dacă Dumnezeu ne va dărui altul mai bun, cu atât mai bine. Deocamdată însă, nu-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
unei locuințe frumoase, dar în care trebuie să te muți cu „mobila” ta: sau: o construcție ridicată exclusiv din prefabricate (pământești). Dacă Dumnezeu ne va dărui altul mai bun, cu atât mai bine. Deocamdată însă, nu-mi pot imagina un rai mai bun! Și cum ce-i în mână nu-i minciună... Orice cititor, cu condiția de a fi un cunoscător relativ bun al operei lui V.Cr., poate deveni coautorul, editorul romanului genial, reproducând pasajele potrivite. La început, desigur, nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și tot felul de fluturi și insecte, care mai de care cu zumzetul lor. Parcă pluteam pe un pământ curat și sfânt, ce-l scăldau raze de soare în iubirea lui Dumnezeu. Prin razele calde trimitea căldură fericirii. Este Răi. Raiul iubirii. Raiul Milei lui Dumnezeu pe care-l împarte tuturor oamenilor care-l doresc și-l caută cu adevarat. Mă tot gândeam acolo, așteptând avionul: Dumnezeu ne iubește pe toți și ne roagă să ne iubim și noi. E uimitor
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
felul de fluturi și insecte, care mai de care cu zumzetul lor. Parcă pluteam pe un pământ curat și sfânt, ce-l scăldau raze de soare în iubirea lui Dumnezeu. Prin razele calde trimitea căldură fericirii. Este Răi. Raiul iubirii. Raiul Milei lui Dumnezeu pe care-l împarte tuturor oamenilor care-l doresc și-l caută cu adevarat. Mă tot gândeam acolo, așteptând avionul: Dumnezeu ne iubește pe toți și ne roagă să ne iubim și noi. E uimitor cum poate
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
te poftește afară din Sfanțul Mormânt. Dar numai să vă vedeți acolo, ca Domnul are El grijă și nu păgubiți cu nimic. Dimpotrivă, dacă ați înțelege cât aveți de câștigat, ați da totul ca să ajungeți acolo. Parcă vi se arătă Raiul și parcă Domnul ne-ar spune: „Mergi și fă ce ți-am spus! Păzește poruncile și vei intra în Rai!” Chiar de nu vor putea ajunge toți la Sfintele Locuri, în Rai se poate ajunge. Numai să vrem noi. Atâtea
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
mai bine și în lux, vom uita de Dumnezeu și de aproapele. Dar daca esti modest, cugeți și la Dumnezeu și la moarte. Nu luăm nimic cu noi când murim. Doar faptele și milostenia ne însoțesc și ne deschid ușile Raiului ceresc. Ce n-am da să intrăm în Rai? Totul am da, am da totul. Acolo-i veșnicia, dragii mei! îl vezi pe Mielul lui Dumnezeu. Te bucuri cu El. Vezi Mama Cerească. Multe vezi și ești fericit o veșnicie
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
înțelepciunea de care avem nevoie ca să ne putem mântui cu toții. Să știți, dragii mei frați și surori intru Domnul, că de aici, de pe acest pământ unde ne petrecem clipă de clipă viața, ne putem pregăti mântuirea. De aici pornește Raiul. Atenție mare! Căutați-L! Când cauți cu adevarat, găsești. Dumnezeu te ajută dacă vrei. La câțiva metri în dreapta Sfanțului Mormânt este o peșteră. Coborî treptele și găsești acolo jos locul unde s-a aflat Crucea Mântuitorului. Acolo este altarul Sfintei
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
nu te mai saturi de privit, ochii vizitatorului nu se mai satura și nici nu obosesc. E ceva care te învăluie într-un balsam de bună dispoziție, de binefacere, de sănătate, de bucurie lăuntrica, de fericire. Parcă ești la ușă Raiului. Totu-i sfânt, totu-i curat. Parcă este o altă lume, de... îngeri. învăluiți în bucuria bunei dispoziții batem la poartă mănăstirii și așteptăm să ni se deschidă. În câteva minute vine un călugăr, un bătrânel, ne deschide poartă și
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]