7,913 matches
-
matematicii și științei, nu înseamnă că nu poate constitui obiectul de studiu al unei bune filosofii a matematicii. Concluzia cercetării autorului acestei lucrări este sintetizată în speranța de a răspunde la problema aplicabilității de pe o poziție empiristă combinată cu un realism structural din filosofia științei. (Dar, cum se știe, și realismul structural se confruntă cu dificultăți, pe care autorul le cunoaște). Însă perspectiva îi pare promițătoare prin performanța de a ajunge la un răspuns la problema amintită. Lucrarea are un scenariu
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
de studiu al unei bune filosofii a matematicii. Concluzia cercetării autorului acestei lucrări este sintetizată în speranța de a răspunde la problema aplicabilității de pe o poziție empiristă combinată cu un realism structural din filosofia științei. (Dar, cum se știe, și realismul structural se confruntă cu dificultăți, pe care autorul le cunoaște). Însă perspectiva îi pare promițătoare prin performanța de a ajunge la un răspuns la problema amintită. Lucrarea are un scenariu clar și coerent și acest lucru se vede în articularea
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
propozițiile matematicii. Am încercat să arăt că putem găsi un răspuns la această problemă dacă ne îndreptăm atenția înspre filosofia științei. Astfel, esența răspunsului meu la problema aplicabilității a constat în combinarea unei poziții empiriste în filosofia matematicii cu un realism structural în filosofia științei. Capitolul 1 Statutul special al matematicii În Critica rațiunii pure, Kant atrage atenția asupra a două probleme la care trebuie să răspundă orice viziune filosofică satisfăcătoare asupra matematicii: una privește statutul cunoștințelor matematice, iar alta privește
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
ca un fapt dat și care nu pare a ridica nici o problemă importantă pentru a fi nevoie să fie explicat. Nici în filosofia științei lucrurile nu stau altfel. Și aici disputa pare a se purta între susținătorii unei forme de realism (viz. realismul structural) care pleacă de la relația dintre teoriile matematico-științifice și lume și antirealiști. Realismul structural apare în urma propunerii lui Worrall de a lua ceea ce e mai bun din cele două lumi: realismul și antirealismul. Ce este considerat a fi
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
fapt dat și care nu pare a ridica nici o problemă importantă pentru a fi nevoie să fie explicat. Nici în filosofia științei lucrurile nu stau altfel. Și aici disputa pare a se purta între susținătorii unei forme de realism (viz. realismul structural) care pleacă de la relația dintre teoriile matematico-științifice și lume și antirealiști. Realismul structural apare în urma propunerii lui Worrall de a lua ceea ce e mai bun din cele două lumi: realismul și antirealismul. Ce este considerat a fi "ce e
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
fi nevoie să fie explicat. Nici în filosofia științei lucrurile nu stau altfel. Și aici disputa pare a se purta între susținătorii unei forme de realism (viz. realismul structural) care pleacă de la relația dintre teoriile matematico-științifice și lume și antirealiști. Realismul structural apare în urma propunerii lui Worrall de a lua ceea ce e mai bun din cele două lumi: realismul și antirealismul. Ce este considerat a fi "ce e mai bun" în cazul realismului este argumentul lipsei miracolelor. Conform acestui argument, realismul
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
se purta între susținătorii unei forme de realism (viz. realismul structural) care pleacă de la relația dintre teoriile matematico-științifice și lume și antirealiști. Realismul structural apare în urma propunerii lui Worrall de a lua ceea ce e mai bun din cele două lumi: realismul și antirealismul. Ce este considerat a fi "ce e mai bun" în cazul realismului este argumentul lipsei miracolelor. Conform acestui argument, realismul este cea mai bună explicație disponibilă pentru succesul empiric al teoriilor actuale. Pentru ca acest argument să țină, trebuie
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
relația dintre teoriile matematico-științifice și lume și antirealiști. Realismul structural apare în urma propunerii lui Worrall de a lua ceea ce e mai bun din cele două lumi: realismul și antirealismul. Ce este considerat a fi "ce e mai bun" în cazul realismului este argumentul lipsei miracolelor. Conform acestui argument, realismul este cea mai bună explicație disponibilă pentru succesul empiric al teoriilor actuale. Pentru ca acest argument să țină, trebuie să existe o continuitate ontologică la nivel teoretic în cadrul schimbărilor teoretice care sunt evidențiate
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
Realismul structural apare în urma propunerii lui Worrall de a lua ceea ce e mai bun din cele două lumi: realismul și antirealismul. Ce este considerat a fi "ce e mai bun" în cazul realismului este argumentul lipsei miracolelor. Conform acestui argument, realismul este cea mai bună explicație disponibilă pentru succesul empiric al teoriilor actuale. Pentru ca acest argument să țină, trebuie să existe o continuitate ontologică la nivel teoretic în cadrul schimbărilor teoretice care sunt evidențiate de o privire mai atentă la istoria științei
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
să existe o continuitate ontologică la nivel teoretic în cadrul schimbărilor teoretice care sunt evidențiate de o privire mai atentă la istoria științei. Dar dezvoltarea științei nu este una cumulativă la nivel ontologic și astfel argumentul realistului cade. Acest argument împotriva realismului bazat pe istoria științei este cunoscut ca meta-inducția pesimistă și reprezintă după Worrall "ce e mai bun" în cazul antirealismului. În acest context, Worrall vine cu următoarea idee: în trecerea de la o teorie la alta nu avem de-a face
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
pentru concluzia că entitățile matematice există, plecându-se de la un alt miracol: faptul că matematica este aplicabilă. În filosofia științei, principala strategie a realistului este cea de a pleca de la succesul empiric al teoriilor actuale și de a argumenta că realismul este cea mai bună explicație disponibilă pentru acest succes. Strategia platonistului pare a fi, în acest context, cea de a-l forța pe realistul științific 98 să introducă în domeniul de entități a căror existență încearcă s-o justifice și
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
contextul discuției din secțiunile anterioare. Noi nu aflăm, din răspunsul lui Field, de ce putem aplica matematica în știință cu atâta succes, ci de ce, din faptul că o putem aplica, nu trebuie să conchidem că este adevărată. Capitolul 5 Empirism și realism Întreg capitolul precedent a fost dedicat problemei aplicabilității matematicii. Am văzut că exista două feluri de a ajunge la această problemă apelând la rolul factorului estetic în matematică și indicând faptul că matematica are un obiect de studiu propriu și
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
sunt propozițiile matematicii. Vom încerca să arătăm că putem găsi un răspuns la această problemă dacă ne îndreptăm atenția înspre filosofia științei. Astfel, esența răspunsului nostru la problema aplicabilității constă în combinarea unei poziții empiriste în filosofia matematicii cu un realism structural în filosofia științei. 5.1. Realismul structural 5.1.1. Inferența la cea mai bună explicație Cel mai puternic și cel mai cunoscut argument pentru realismul științific este argumentul "lipsei miracolelor" care mai este prezentat și sub forma unei
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
că putem găsi un răspuns la această problemă dacă ne îndreptăm atenția înspre filosofia științei. Astfel, esența răspunsului nostru la problema aplicabilității constă în combinarea unei poziții empiriste în filosofia matematicii cu un realism structural în filosofia științei. 5.1. Realismul structural 5.1.1. Inferența la cea mai bună explicație Cel mai puternic și cel mai cunoscut argument pentru realismul științific este argumentul "lipsei miracolelor" care mai este prezentat și sub forma unei "inferențe la cea mai bună explicație". În
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
problema aplicabilității constă în combinarea unei poziții empiriste în filosofia matematicii cu un realism structural în filosofia științei. 5.1. Realismul structural 5.1.1. Inferența la cea mai bună explicație Cel mai puternic și cel mai cunoscut argument pentru realismul științific este argumentul "lipsei miracolelor" care mai este prezentat și sub forma unei "inferențe la cea mai bună explicație". În acest argument se pleacă de la succesul empiric al teoriilor actuale și se argumentează că realismul este cea mai bună explicație
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
cel mai cunoscut argument pentru realismul științific este argumentul "lipsei miracolelor" care mai este prezentat și sub forma unei "inferențe la cea mai bună explicație". În acest argument se pleacă de la succesul empiric al teoriilor actuale și se argumentează că realismul este cea mai bună explicație disponibilă pentru acest succes. În mare, se procedează astfel: (i) Este scos în evidență succesul predictiv și explicativ al teoriilor științifice actuale. (ii) Ni se cere o explicație a acestui succes, fără de care n-am
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
explicativ al teoriilor științifice actuale. (ii) Ni se cere o explicație a acestui succes, fără de care n-am putea spune decât că este un miracol. (iii) Se aplică inferența la cea mai buna explicație și se alege dintre toate alternativele realismul: "Realismul este singura filosofie care nu face din succesul științei un miracol" (Putnam, citat în K. Stanford 2000: 266). După cum se vede, punctul de plecare al acestui argument este unul destul de modest evidența empirică a succesului teoriilor noastre științifice dar
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
al teoriilor științifice actuale. (ii) Ni se cere o explicație a acestui succes, fără de care n-am putea spune decât că este un miracol. (iii) Se aplică inferența la cea mai buna explicație și se alege dintre toate alternativele realismul: "Realismul este singura filosofie care nu face din succesul științei un miracol" (Putnam, citat în K. Stanford 2000: 266). După cum se vede, punctul de plecare al acestui argument este unul destul de modest evidența empirică a succesului teoriilor noastre științifice dar concluzia
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
fi reprezentat de meta-inducția pesimistă. Laudan ne atrage atenția asupra lipsei de continuitate ontologică ce apare de-a lungul schimbărilor teoretice, care este evidențiată de o privire mai atenta la istoria științei. Această lipsă de continuitate ontologică este incompatibilă cu realismul științific. Dacă dezvoltarea științei ar fi fost una cumulativă la nivel ontologic, realistul ar fi putut să arunce liniștit în discuție argumentul lipsei miracolelor spulberând orice poziție alternativa. Cum, însă, această dezvoltare nu este una cumulativă, intuiția care stătea la
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
dacă teoriile actuale sunt aproximativ adevărate atunci cele trecute nu sunt astfel; dar aceste teorii au avut totuși succes predictiv; astfel, între succesul unei teorii și aproximarea adevărului nu există nici o legătură. Ce rămâne este să afirmăm împreună cu Worrall că "Realismul științific cu siguranță nu poate fi inferat în nici un sens interesant din succesul științei" (Worrall 1989:102). (b) Un alt motiv ar fi acela că inferența la cea mai bună explicație este o strategie inferențială contextuală (T. Day și H.
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
sunt astfel de inferențe poate varia de la o situație epistemică la alta; (ii) deoarece tipul de inferență garantat poate varia în funcție de tipul și gradul de cunoaștere "background" relevant (T. Day și H. Kincaid 1994: 282). Dacă avem în vedere disputa realism / antirealism, factorii contextuali relevanți pentru evaluarea inferenței la cea mai bună explicație sunt, după Day și Kincade, cunoașterea "background", evidența internă vs. evidența externă și scopurile. Aceste dispute asupra realismului sunt adesea confuze deoarece ambele tabere ignoră factorii contextuali și
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
și H. Kincaid 1994: 282). Dacă avem în vedere disputa realism / antirealism, factorii contextuali relevanți pentru evaluarea inferenței la cea mai bună explicație sunt, după Day și Kincade, cunoașterea "background", evidența internă vs. evidența externă și scopurile. Aceste dispute asupra realismului sunt adesea confuze deoarece ambele tabere ignoră factorii contextuali și asumpțiile care sunt esențiale pentru IBE" (T. Day și H. Kincaid 1994: 290). Inferența la cea mai bună explicație nu are nici o forță, de exemplu, dacă este folosită de realist
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
putea folosi de inferența la cea mai bună explicație, realistul trebuie, în primul rând să arate că teoriile antirealiste ale științei eșuează, iar în al doilea rând să dea o explicație clară a situației în care succesul științei argumentează pentru realism, asta deoarece, după cum am văzut la punctul (a) de mai sus, au existat teorii care au avut succes predictiv dar care sunt false din perspectiva teoriilor actuale (ibidem, 292). Este clar acum de ce încercarea de a trece de la adevărurile observaționale
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
obiecte atâta timp cât are cardinalul potrivit (Newman 1928: 144-145). Astfel, în afara cardinalității, toate proprietățile lumii pot fi cunoscute a priori ca o consecința logică a existenței unei mulțimi de obiecte cu o anumita cardinalitate. Acum ne vine foarte ușor să colapsăm realismul structural russellian într-o poziție empiristă (Demopoulos și Friedman 1985: 631) deoarece, dacă enunțurile despre lume sunt logic adevărate, atunci sunt implicate de orice propoziție și deci, în particular, sunt implicate de enunțuri despre percepție. Dar asta e exact ce
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
obținem următorul răspuns: le putem cunoaște prin intermediul proprietăților lor structurale. Proprietățile neobservabile ale lumii sunt reprezentate în propoziția Ramsey ca fiind relații logice între variabilele de ordin superior legate, i.e. sunt proprietăți formale. Această cale de a ajunge la poziția realismului structural nu numai că nu rezolvă problemele pe care le-am găsit la Russell, dar mai adaugă și altele. Obiecția adusă de Newman poziției lui Russell reapare aici, deoarece "a reduce o teorie la propoziția ei Ramsey înseamnă a o
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]