8,278 matches
-
și tradițional. Ești capabil?“. M-am abținut să-l Întreb: „Dacă vreți un spectacol tradițional, de ce ați apelat la mine?!“. Dar am răspuns: „Ok, voi Încerca să fiu atât de tradițional cât pot eu. Dar dacă-mi cereți să prezint realist o poveste În care diavolul apare acasă la Faust și semnează pactul, e o imposibilitate. Evident că realitatea are mai multe niveluri și dacă la asta vă referiți, atunci lăsați-mă să vă arăt cum Înțeleg eu Faust!“. Deși cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Faust tremură, căci ezită să semneze. Am văzut În această ezitare influența binelui, a Îngerului păzitor, și l-am făcut să apară pe scenă sub forma unei balerine În costum de Înger cu aripi albe. Dacă Mefisto e acceptat ca „realist“ În cabinetul lui Faust, de ce n-ar fi și un Înger?! Îngerul bun Îl atinge pe Faust și, delicat, Îi ia pana din mâna tremurândă, pentru a-l Împiedica să semneze. Din partea opusă, un Înger cu aripi negre apare și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
lui Varlam (după numele antieroului filmului, Varlam Aravidze n.n.) este într-atât de absurdă încât ea poate fi redată pe ecran numai cu ajutorul celor mai expresive mijloace ale absurdului însuși, ale grotescului, suprarealismului, fantasticului. Și nu cu cele ale filmului realist”. Există, desigur, în Căința și secvențe sau episoade întregi pur realiste, constituind, nu o dată, unele dintre cele mai zguduitoare momente ale filmului: femeile ce stau la coadă în fața închisorii, în speranța de a obține informații despre soarta celor arestați, sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
atât de absurdă încât ea poate fi redată pe ecran numai cu ajutorul celor mai expresive mijloace ale absurdului însuși, ale grotescului, suprarealismului, fantasticului. Și nu cu cele ale filmului realist”. Există, desigur, în Căința și secvențe sau episoade întregi pur realiste, constituind, nu o dată, unele dintre cele mai zguduitoare momente ale filmului: femeile ce stau la coadă în fața închisorii, în speranța de a obține informații despre soarta celor arestați, sau rătăcirea celor două Barateli, mama și fiica, în labirintul depozitului de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cu frații lui”. Secvențele adunării spontane, din instinct, a ucenicilor la un loc, în „încăperea de sus”, ca a oilor rămase fără stăpân și păstor într-un țarc, ale stăruinței în rugăciuni (înfricoșate) țin de o relatare cu mult mai realistă. Căci despărțirea de Hristos a fost, cu siguranță, o tragedie pentru ucenici, încă neîmbrăcați „cu putere de sus”, încă niște bieți oameni, temători, somnoroși, gata oricând să (se) renege. Peste zece zile, de Cincizecime (Rusalii) apostolii se vor „îmbrăca cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
să ne lepădăm de ea. Dar neglijează nuanțele, lucrurile evazive, insesizabile. „Rațiunea, zice Sf. Augustin, e o forță care duce la unitate.” Inteligența, dimpotrivă, merge la detalii, la semne, la înțelesuri. Nu la „sensuri”, ci la înțelesuri. Nu e nici realist, nici rezonabil (și nici rațional) a nu le lua în seamă. Rațiunea trebuie controlată de inteligență și de suflet. Altminteri, duce la „raționalizare” (care uneori e o soluție, dar nu oricând) și la sistematizare, care sunt superficiale și forțate. Duce
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
numiții despoți luminați. Dar a trecut vremea lor. Despoții veacului nostru numai luminați n-au fost, iar admiratorii lor, infatuați și oportuniști, uluiesc prin imbecilitate. Priviți evenimentele ce se desfășoară accelerat și spectaculos sub ochii noștri. Și-ar fi imaginat „realiștii” așa ceva? Pe noi, „naivii”, adică pe noi, lucizii, evenimentele acestea nu ne miră. Nu le mai speram, dar nu ne miră. Cum apare azi celebra întrebare a lui Stalin, așa de gustată de lumea unui Averell Harriman : „Câte divizii are
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ar fi de un pur efect comic din vremea filmului mut, dacă n-ar fi fost cadavrele celor trei tineri. Explicația pozitivistă a fenomenului e desigur posibilă, plauzibilă și adevărată, dar în fond rămâne irelevantă. E adevărată, dar nu destul de realistă. Un realist profund nu se mulțumește cu explicații prin A+B. Nu le respinge, bineînțeles : explicația pozitivistă, cauzalistă, este ineludabilă, obligatorie, riguroasă, strictă. Dar cine se mulțumește cu atât, în anumită ordine de evenimente și fenomene, nu ajunge la esența
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Un realist profund merge mai departe cu analiza, cu raționamentul, cu imaginația, cu intuiția. El trebuie să opereze cu luciditate maximă. Nu există luciditate pentru cine nu suportă lumina orbitoare. Pentru cine nu mai vede nimic la această lumină. Explicația realistă a puciului eșuat din august 1991, precum și a întregului proces istoric de trei sferturi de secol care a dus la el, e de natură eshatologică. E sfârșitul unui ciclu de categoria Gog și Magog. Nu glumesc deloc și nu fac
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Izbânzile lui de după război nu mai fac parte din materia cărții și nu sunt decât un epilog polemic pus la urmă de autor, probabil, cum insinuam, după 6 iulie 1928. Ca soitariu, Pirgu e o forță. El e însuflețitorul părții „realiste” a Crailor, călăuzul psihopomp în zonele ei interlope, tartorul „jivinelor strejinopți” ale orașului, pravățul vieții bucureștene, al „călătoriei în viața care se viețuiește, nu în aceea care se visează”, cum spune naratorul într-un loc. Aceasta e partea cea tare
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
în aceea care se visează”, cum spune naratorul într-un loc. Aceasta e partea cea tare a cărții, cea pe care se întemeiază și din care ̀ și trage seva partea idealizată a hagialâcurilor imaginare străpunse de melancolie. Trivialitatea părții realiste dominată de Pirgu nu face numai un contrast izbitor cu cealaltă, a visului romantic, alcătuind cu ea o alternanță duală, ci îi împrumută acesteia ceva din propria ei rezistență. Realismul ei nu e totuși lipsit de o anumită transfigurare, cu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
în fiecare zi pe cei care au lucrat aici. Acum, s-a sfârșit calvarul. Am observat de mult prezența unei fantome în apartamentul nostru. Când trăia René, știam precis că fantoma nu era decât Christine - o dată am avut un vis realist, și nu unul din adânc - am intrat în bucătăria noastră și acolo era ea, aplecată deasupra mașinii de gătit, simțindu-se ca la ea acasă. Era bine dispusă, mă cunoștea, deși în realitate nu vorbiserăm niciodată, o văzusem o singură
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
căruia mi-am impregnat și idealizat viața. Da, există în mine un element de realism feroce care, traversând terenul neutru al judecăților mele în suspensie, sufletul meu, în anumite momente, își înfundă capul în primul rând. Când sunt de umoare realistă, iau cunoștință în mod crud și sinistru de faptul că n-ar putea corespunde la nimic, acest «acces la imortalitate» și la fericirea supremă în onoarea căreia, urmând instinctul cosmic al lui Goethe, instinctul creștin al lui Dostoievski, și deasupra
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
imortalitate» și la fericirea supremă în onoarea căreia, urmând instinctul cosmic al lui Goethe, instinctul creștin al lui Dostoievski, și deasupra tuturor tradiția secretă a marilor Mistere, îmi petrec timpul bombănind și gesticulând. Când sunt într-o astfel de umoare realistă, recunosc cu o sobră resemnare animală că este, făcând toate contururile, destul de posibil ca sufletul să se piardă pentru totdeauna de aceeași moarte ca și corpul. Această umoare realistă, în care spiritul meu se înfundă ca un fir de plumb
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
timpul bombănind și gesticulând. Când sunt într-o astfel de umoare realistă, recunosc cu o sobră resemnare animală că este, făcând toate contururile, destul de posibil ca sufletul să se piardă pentru totdeauna de aceeași moarte ca și corpul. Această umoare realistă, în care spiritul meu se înfundă ca un fir de plumb, traversând fiecare zonă neutră a unei îndoieli în suspensie, există totuși ceva pe care ea n-ar putea nici măcar o clipă s-o clintească, nici s-o tulbure, și
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de cartea pentru copii a Selmei Lagerlöf Călătoria minunată a lui Nils Holgersson, precum și de literatura franceză, în special de geniul purificator al lui Rabelais, care i-a dat cheia prin care spiritul grotesc poetic se împletește fericit cu stilul realist și multe tonuri universale. Sigur că literatura nu poate supraviețui decât înnoindu-se printr-un muzical „da capo”, plin de inventivitate... Despre drama sa personală, măiestrit expusă în romanul Coșmarul, „drama nașterii unui copil idiot”, scriitorul a povestit cu lux
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
în care natura însăși își desfășoară magnificul ei șuvoi de creații dintre cele mai fascinante posibil. Aprilie M-am gândit din nou la întrebările lui Socrate, puse ca niște condiții la scrierea unei cărți, amintind de canoanele tiranice ale literaturii realiste. Trebuie subliniat că: iubirea, necesitatea și adevărul poetic trebuie să existe - într-un fel inconștient, neprogramat, nici de individ și nici de colectivul societății. În plus, gramatica trebuie și ea respectată, în mod relativ, ca Pantheon în care fiecare cuvânt
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Codul Civil, care hotărâse că În materie de inviolabilitate a proprietății există o concepție: aceea a unei eventuale legi privitoare la exploatarea minieră. Prin urmare nici un obiect și nici o datină nu fuseseră Încălcate În nici un fel. Raportul nu era tocmai realist atunci când afirma că legea din 1895 nu ținuse seama de interesul țării, fiindcă ea dădea, fără cea mai mică prevedere, minele În prada lăcomiei străinilor, dacă ținem cont că proiectul de lege din 1899 făcea exact același lucru, cu o
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
îngândurat, fotografia și reconstitui copiii după un catalog foarte exact și meticulos realizat de Victor în stilul, aș spune "cazon". Câțiva au câștigat, alături de nume, o cruce. Numai lângă Panaitescu, Victor scrie, ferm: Ce mai știi despre el, trăiește?". Victor, realist, nici nu cere să-i răspund. * Cred că mi-a trimis mie scrisoarea pentru că își amintește de prietenia strânsă și îndelungată care ne-a legat pe Panaitescu și pe mine. Da, prietenul meu trăiește și este un om care nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
că este o prejudecată să disprețuim melodrama. Viața este melodramatică, nu avem cum s-o potrivim criteriilor estetice de care vieții nu-i pasă. Vieții nu-i pasă nici de visurile noastre. Viața nu visează, nu-i deloc suprarealistă, nici realistă nu-i. E așa cum este, nu se prezintă la nici o judecată. Viața nici nebună nu-i, nici teafără. Nici măcar normală nu este viața. Încap în viață și visurile, și realitatea. * Pe când pregăteam bacalaureatul, am citit o povestire pe care, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
glorioase a Imperiului Britanic. Romanul era genul preferat al clasei de mijloc, devenită consumeristă, snoabă și avidă de senzațional ieftin, într-o vreme a contradicțiilor sociale, a crizei morale și a amestecului de mândrie națională, speranță, îndoială și pesimism. Precizia realistă a detaliilor era căutată, pentru evadări imaginare și analogii cu prezentul, fie și în episoadele din revistele în fascicole, chiar dacă ea se grefa, încă, pe idealizări romantice. Lumea desenată realist, în proză, lumea așa cum este sau așa cum a fost, constituia
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
a amestecului de mândrie națională, speranță, îndoială și pesimism. Precizia realistă a detaliilor era căutată, pentru evadări imaginare și analogii cu prezentul, fie și în episoadele din revistele în fascicole, chiar dacă ea se grefa, încă, pe idealizări romantice. Lumea desenată realist, în proză, lumea așa cum este sau așa cum a fost, constituia contraponderea multiplelor aparențe artistice, întreținute în literatura anterioară 6. Stevenson nu a făcut decât să-și valorifice experiența, să-și materializeze fantasmele marine și să se conformeze paradigmei estetice a
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
și tăinuitori de comori și vor crea, o dată pentru totdeauna, imaginea lor romanțată. Doar desenele unor ilustratori contemporani ai mării (Geoff Hunt, John Michael Groves, Roy Cross) au mai reușit, la aproape un secol distanță, să readucă un suflu mai realist imaginarului cu pirați, corsari și corăbii, prin acuratețea unui desen apropiat de stampa istorică. Recapitulând, amintesc din nou că lucrările lui Exquemelin și Johnson au fost sursele imaginare principale pentru literatura de gen din toate timpurile. Cordingly menționează existența a
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
cu avansări și reculuri inclusiv la capitolul mării, cultura română trebuia, începând cu a doua jumătate a secolului al XIX lea, să-și construiască o legitimitate universală în primul rând cu genurile și temele clasice : cu poezia lirică, cu romanul realist, cu nuvela de observație socială și psihologică, cu teatrul satiric și de caractere. Literatura de aventuri pe mare, literatura cu pirați și corăbii nu s-au numărat printre ele, și asta n-a fost nea părat ceva negativ, când altele
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
din pricina aceleiași politici mioape și autosupra-prețuirii militare. Abia în 1944 au încercat să organizeze mai temeinic pe prizonierii ruși, sub conducerea generalului Vlassov , dar această formulă trebuia adoptată cel mai târziu la începutul anului 1942 și coroborată cu măsuri politice realiste. Nici în ceea ce privește țările aliate, politica germană n-a fost mai fericit inspirată. În România au trădat de la început Mișcarea Legionară, pentru un general ambițios, înconjurat de anti germani și, ceea ce e mai grav, de anti-naționaliști notorii, iar aceștia au sabotat
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]