6,686 matches
-
octombrie 1916 a fost detașat în România, ca șef al Misiunii Militare Franceze. Pe toată durata misiunii în România generalul Berthelot a asigurat și rolul de consilier militar al regelui Ferdinand, comandantul de căpetenie al Armatei României. În semn de recunoștință pentru meritele sale deosebite, generalul H. M. Berthelot a fost decorat cu cele mai înalte distincții ale statului român , a fost declarat cetățean de onoare al României și a fost ales membru de onoare al Academiei Române. După război a îndeplinit diferite
Henri Mathias Berthelot () [Corola-website/Science/302714_a_304043]
-
locuință. În 1926 a fost ales membru de onoare al Academiei Române. Generalul a decedat pe 28 ianuarie 1931, iar pe 6 februarie 1931 s-a citit testamentul generalului Henri-Mathias Berthelot, care, spre "a mulțumi nației românești pentru toate mărturiile de recunoștință și de dragoste ce mi-au fost aratate", a lăsat Academiei Române domeniul din comuna "Fărcădinu de Jos" (în prezent redenumită General Berthelot, județul Hunedoara), sumele de la banca „Marmorosch-Blank” sau în sucursalele ei din România, pentru a fi folosite la întreținerea
Henri Mathias Berthelot () [Corola-website/Science/302714_a_304043]
-
instituțional întreaga națiune. Principesa Moștenitoare și soțul alteței sale, Radu, au primit în data de 22 martie 2015, titlul de Cetățean de onoare al județului Cluj, într-o ceremonie desfășurată la Universitatea "Babeș-Bolyai", distincția fiindu-le acordată în semn de recunoștință "pentru tot ce a făcut familia regală pentru Ardeal și pentru Cluj". La ceremonie au participat aproximativ 1000 de persoane, printre invitații de marcă numărându-se Altețele Lor Imperiale și Regale Arhiducesa Maria Magdalena a Austriei, fiica Principesei Ileana a
Margareta, Principesă a României () [Corola-website/Science/303303_a_304632]
-
al României , precum și reprezentanți ai autorităților locale, ai înaltului cler, ai mediul academic, diplomatic, consular și de afaceri. Consiliul Județean Cluj a acordat titlul de Cetățean de Onoare al județului Cluj principesei Moștenitoare, Custode al Coroanei României, în semn de recunoștință pentru „"activitatea neîntreruptă, de peste 25 de ani, în slujba promovării intereselor europene și euroatlantice ale României precum și pentru implicarea activă a Alteței Sale în viața publică a județului Cluj prin susținerea necondiționată a mediului social, științific, academic, muzical și cultural
Margareta, Principesă a României () [Corola-website/Science/303303_a_304632]
-
Transilvan”, care activează și în acest moment în cadrul întreprinderii de transport urban Cluj. Tot în anul 1992 a avut loc întâlnirea cu D-na Florentina Satmari, una din cele mai mari realizatoare de emisiuni din televiziunea publică, față de care are recunoștință, pentru faptul că l-a descoperit și l-a îndrumat. Debutul în televiziune a fost la o emisiune de Crăciun, urmând festivalul “Cerbul de Aur” unde a început adevărată ascensiune în carieră. După prestația de la Festivalul “Cerbul de Aur”, a
Aurel Tămaș () [Corola-website/Science/302419_a_303748]
-
întregul său entuziasm în cartea sa "Călătorii" scrisă în arabă și publicată la București în 1900, în traducere românească. În biserică au fost aduse în iunie 1641, moaștele Sfintei Parascheva, trimise de patriarhia și sinodul de la Constantinopol în semn de recunoștință pentru acțiunile și donațiile generoase ale domnitorului Vasile Lupu. Racla cu cinstitele moaște a fost transportată cu o corabie pe Marea Neagră, fiind însoțită de trei mitropoliți greci; Ioanichie al Heracleei, Partenie al Adrianopolului și Teofan al Paleopatrei. Ajungând la Galați
Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi din Iași () [Corola-website/Science/302425_a_303754]
-
financiare. Începând de la vârsta de nouă ani, Richelieu este trimis la Colegiul Navara din Paris pentru a studia filozofia. După terminarea studiilor era interesat de carieră militară, căutând să urmeze carieră tatălui său. Regele Henric al III-lea își exprimă recunoștință pentru meritele lui Richelieu în războiul religiilor, dăruind familiei lui o parohie (dioceza) în Luçon. Familia și-a însușit majoritatea veniturilor parohiei pentru necesitățile proprii, fapt care a fost criticat de clerici. Ca să-și asigure mai departe veniturile din parohie
Cardinalul Richelieu () [Corola-website/Science/302931_a_304260]
-
După 23 de ani de căsătorie și patru sarcini pierdute, regina Ana a născut un fiu la 5 septembrie 1638, viitorul rege Ludovic al XIV-lea. Nașterea lui Ludovic a fost privită ca un miracol divin și, pentru a arăta recunoștință față de mult-așteptat naștere a unui moștenitor, părinții săi l-au numit Louis-Dieudonné ("darul lui Dumnezeu") iar Franța a fost închinată de tatăl său, Ludovic al XIII-lea, Fecioarei Maria, care făcuse posibil miracolul. Cuplul a avut doi fii: Ludovic al
Ludovic al XIII-lea al Franței () [Corola-website/Science/302924_a_304253]
-
ar fi fost aproape întotdeauna însărcinată, ar fi intrat în lupte ea însăși. Mama Mariei Tereza, împărăteasa Elisabeta Cristina, a murit în 1750. Patru ani mai târziu a murit guvernanta Mariei Tereza, Marie Karoline von Fuchs-Mollard. Împărăteasa și-a arătat recunoștința față de contesa Fuchs îngropînd-o în cripta imperială, alături de membrii familiei imperiale. La scurt timp dupa ce a dat naștere copiilor mai mici, Maria Tereza s-a confruntat cu sarcina de a-i căsători pe cei mari. Ea a condus negocieri
Maria Terezia a Austriei () [Corola-website/Science/298926_a_300255]
-
pe lume la 5 septembrie 1638 la Castelul Saint-Germain-en-Laye. Nașterea sa a fost considerată, de aceea, un adevărat miracol, motiv pentru care el a primit și numele de botez "Dieudonné" (în franceză „darul lui Dumnezeu”), iar Franța, în semn de recunoștință, a fost închinată de tatăl său, regele Ludovic al XIII-lea, Fecioarei Maria, care făcuse posibil miracolul. Ludovic este fructul unei uniuni dinastice: bunicii paterni au fost Henric al IV-lea și Maria de Médicis, care erau franco-navari și florentini
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]
-
săi, de la gradele cele mai mari până la cele mai mici, demonstrându-și propria abilitate ca soldat. Deseori și-a condus singur trupele în luptă, de exemplu în timpul războiului cu olandezii, în care s-a dovedit un strateg capabil. A câștigat recunoștința soldaților săi ca organizator și administrator, întemeind spitalul de la "Hôtel des Invalides" din Paris pentru soldații mutilați și pensionați. Îl preocupa într-o foarte mare măsură bunăstarea trupelor sale. Era interesat în mod real de problemele militare, fiind, în mod
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]
-
repede la Étretat, el a fost urmărit până acolo de acuzațiile presei germane de a-și fi trădat patria, printr-o atitudine adulatoare față de Napoleon al III-lea. Compozitorul a crezut de cuviință să se dezvinovățească față de „prietenii germani” invocând recunoștința pe care o purta Franței. Bătălia de la Sedan a pus capăt la 2 septembrie 1870 celui de-al Doilea Imperiu. Pe data de 4 septembrie s-a proclamat republica. Offenbach a luat calea exilului, ajungând de la Bordeaux la Milano, cu
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
ar acuza Sfântul Scaun cu mare asprime. Totodată l-a rugat, ca recompensă și încurajare, să-i promoveze pe episcopul Iuliu Hossu din Biserica Greco-Catolică și pe Márton Áron din Biserica Romano-Catolică, drept cardinali. Papa i-a exprimat episcopului Schubert recunoștință, mulțumiri și omagii pentru fidelitatea în credința catolică și multă mângâiere pentru a putea suporta boala și oboseala. Plecând din audiență, socotea că și-a îndeplinit datoria și misiunea încredințată și poate spune cu dreptul Simion: „"Acum slobozește-l, Doamne
Joseph Schubert () [Corola-website/Science/304608_a_305937]
-
Scaun a făcut public faptul că PS Ioan Duma fusese hirotonit ca episcop în secret. La data de 29 mai 2003, în prezența episcopilor Petru Gherghel și Anton Coșa, a fost inaugurat în satul Valea Mare un monument intitulat Altarul recunoștinței", dedicat cinstirii memoriei Episcopului Ioan Duma, OFMConv., și a eroilor comunei. Monumentul este înalt de peste 10 metri, este placat în totalitate cu marmură (donată de deputatul PD Adrian Videanu) și are forma unui crucifix într-o carte deschisă, pe una
Ioan Duma () [Corola-website/Science/304610_a_305939]
-
22 septembrie 1901 a fost ales președinte al ASTREI din Sibiu. În 22 septembrie 1904 demisionează din motive de sănătate, fiind proclamat președinte de onoare pe viață. A patronat toată viața Societatea academică „Petru Maior” din Budapesta. În semn de recunoștință, în 4 noiembrie 1906 la sediul Societății a fost dezvelit un bust realizat de sculptorul Liuba din Măidan. În ultima parte a vieții, Academia Română l-a înștiințat că dorește să-l primească în rândurile sale. A refuzat, știind că, bolnav
Alexandru Mocioni () [Corola-website/Science/303607_a_304936]
-
Bisericii Piariștilor, pe atunci "Biserica Iezuiților", care avea alături colegiul iezuit, pe locul căruia a fost construită Universitatea Francisc Iosif din Cluj, actualmente Universitatea Babeș-Bolyai. Monumentul a fost ridicat la cererea guvernatorului Anton Kornis în anul 1744, ca semn de recunoștință pentru ocrotirea adusă Clujului în perioada ultimei mari epidemii de ciumă între anii 1738-1742. De aceea poartă și numele de „Statuia Ciumei” (ca și statuile similare din alte țări, de pildă numeroasele „Pestsäulen” din spațiul sud-germanic). Statuia a fost realizată
Statuia Fecioarei Maria din Cluj () [Corola-website/Science/303626_a_304955]
-
fontă aurită. Inscripțiia, în limba germană, de pe soclu era: în traducerea lui Ilieșiu: Această statuie a fost distrusă la 26 octombrie 1918, în contextul tulburărilor determinate de prăbușirea frontului austro-ungar, ulterior pe soclul ei fiind instalat un ceas. Monumentul arată recunoștința bănățenilor pentru Delavrancea, care a militat pentru unirea Transilvaniei cu România. Monument istoric (LMI TM-III-m-B-06301), bustul, din bronz, a fost realizat în 1933 de Cornel Medrea și este amplasat în mijlocul unui rondou, în partea de vest a parcului. Jurist și
Parcul Central „Anton Scudier” () [Corola-website/Science/303812_a_305141]
-
a vagoanelor și primul ajutor, alte filiale de Cruce Roșie de pe traseul trenului spre Călărași i-au luat exemplul, prinzând curaj să ofere tot sprijinul sărmanilor călători. După această eroică și dreptcreștinească faptă, Viorica Agarici a primit emoționante manifestări de recunoștință dar și reproșuri, gesturi reprobabile, mai puțin cavalerești din partea unor cetățeni ai urbei Roman. Cu amărăciune în suflet, începând cu anul 1943 renunță la șefia filialei Roman a Societății Naționale de Cruce Roșie, slujire pe care a onorat-o timp
Viorica Agarici () [Corola-website/Science/304144_a_305473]
-
invaliditate, sau au suferit de sindromul de amnezie post-traumatică (persoane care au suferit mari traume psihice și fizice prelungite în timp intră, ca o reacție de apărare într-o amnezie cronică, totală sau parțială) sau, s-au rezumat la exprimarea recunoștinței față de binefăcători în mod personal și direct, etc. Cf : "Numărul total de laureați:" 21 758 În lista de mai jos, România figurează cu 54 de „Drepți între popoare”, în realitate, aproape 70, considerând titlurile colective, acordate în câteva cazuri, pe
Drept între popoare () [Corola-website/Science/304148_a_305477]
-
nicio legătură. Odată, când datoram Fiscului o grămadă de bani și nu îi puteam strânge, Heinlein mi i-a împrumutat. Am numai gânduri bune pentru el și pentru soția lui; chiar le-am dedicat și o carte, ca semn de recunoștință. Robert Heinlein e un tip bine, cu o prestanță impresionantă, foarte milităroasă. De când îi vezi tunsoarea poți spune că are un trecut militar. Știe că sunt un ciudat ratat dar ne ajută în continuare pe mine și pe soția mea
Philip K. Dick () [Corola-website/Science/304149_a_305478]
-
au fost sărbători bianuale ținute în Grecia antică în templul din Eleusis dedicate zeiței Demetra și fiicei ei Persefona din recunoștință pentru darul agriculturii. Conform legendei, eleusinii erau protejați de Demetra fiindcă se arătaseră primitori față de ea când luase înfățișarea unei bătrâne sărmane, atunci când o căuta pe fiica ei Persefona. Asemeni misterelor orfice, alături de care probabil s-a dezvoltat în mod
Misterele din Eleusis () [Corola-website/Science/304202_a_305531]
-
remarcat că președintele nu a fost sprijinit de armată decât în silă și în al 12-lea ceas. Generalii, pentru a-l sprijini pe președinte, au fost supuși la presiuni mari, sau, oportuiniști, au cedat pentru că s-au așteptat la recunoștința lui Elțin după victoria în confruntarea cu parlamentarii. Un exemplu este cel al generalului Pavel Graciov, care și-a demonstrat loialitatea în timpul crizei. Graciov a devenit o personlitate politică de prim rang, în ciuda numeroaselor acuzații de corupție, care veneau din
Criza constituțională rusă din 1993 () [Corola-website/Science/304295_a_305624]
-
prietenul și primul biograf al lui Leeuwenhoek, Gerard von Loon, "„încât în aceste contemplații și în altele el a petrecut nu mai puțin de două ceasuri, iar la plecare i-a strâns mâna lui Leeuwenhoek și l-a asigurat de recunoștință lui pentru că i-a permis să vadă niște creaturi atât de mici”". În 1680, Leeuwenhoek a fost ales în unanimitate membru al Societății Regale din Anglia, lucru care i-a făcut o plăcere deosebită. Tot atunci, a devenit și membru
Antoni van Leeuwenhoek () [Corola-website/Science/304322_a_305651]
-
eliberării din Egipt. În același fel, semnificația naturală a Sărbătorii Corturilor - sărbătoare de toamnă - a dispărut aproape complet. Numai Sărbătoarea Săptămânilor sau a Primițiilor recoltei (Pentecoste = 50 de zile după Paști) a păstrat semnificația originară de sărbătoare de mulțumire, de recunoștință pentru recoltă. O trăsătură importantă a calendarului sărbătorilor evreiești este importanța dată numărului de „7”. Sabatul era și este celebrat o dată la fiecare șapte zile; luna nouă a celei de-a șaptea luni era celebrată cu solemnitatea cea mai mare
Sărbători evreiești () [Corola-website/Science/304416_a_305745]
-
scrierile lui Thomas Hobbes, John Locke, Rene Descartes, Isaac Newton, influența majoră asupra concepțiilor filosofice a lui Cantemir este exercitată de Jean Baptiste van Helmont. Cantemir îi dedică acestuia și o lucrare, "Laus Van-Helmont" în care își exprimă admirația și recunoștința față de medicul și alchimistul olandez. Privit prin prisma lui Helmont se poate face o primă descriere a ideilor filosofice ale lui Cantemir: tendința spre empirism, misticism și o dezaprobarea a scolasticii. Lucrarea "Divanul lumii cu înțeleptul" "(Giudețul sufletului cu trupul
Istoria filozofiei românești () [Corola-website/Science/304438_a_305767]