6,610 matches
-
gînd”: de ex. un aforism poate cuceri o lume, deși Întreaga lui frumusețe interioară abia dacă poate fi cuprinsă În cuvinte. * „Noaptea s-a făcut pentru ca să-și judece omul faptele pe care le face ziua.” (Cilibi Moise) Nu acordăm atîta recunoștință cîtă ar trebui „viselor” din timpul somnului, care ne scapă de asprimea mustrărilor de conștiință pe care ar fi trebuit să le avem În timpul zilei!... * „Îți trebuie un sfert de ceas pentru a deveni un sfînt.” (J. Renard) Însă, „revelația
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
În acest paradox: Înșelăm „iubirea” cînd, În loc s-o spiritualizăm, o abatem de la menirea ei umană de a ne asigura, În primul rînd, o bucurie sufletească și o facem să aspire doar la satisfacții de ordin trupesc. * „Cea mai mare recunoștință pe care o poți dori de la unii oameni e să nu-ți fie recunoscători.” (N. Iorga) Ne onorează, desigur, acea recunoștință care dovedește că cel pe care l-am ajutat a știut să se folosească Într-un mod demn de
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
primul rînd, o bucurie sufletească și o facem să aspire doar la satisfacții de ordin trupesc. * „Cea mai mare recunoștință pe care o poți dori de la unii oameni e să nu-ți fie recunoscători.” (N. Iorga) Ne onorează, desigur, acea recunoștință care dovedește că cel pe care l-am ajutat a știut să se folosească Într-un mod demn de ajutorul primit. * „Voiești să cunoști lucrurile?, privește-le de aproape. Vrei să-ți placă?, privește-le de departe.” (I.L. Caragiale) „Interesul
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
plus de vinovăție. * Care este secretul reușitei În legăturile cu oamenii?: „Pune În toate lucrurile oarecare taină...lăsîndu-i pe toți În presupuneri și neliniște” (B. Gracian). Un alt sfat pe care ni-l dă Gracian pornește de la faptul cunoscut că „recunoștința” e uitucă, pe cînd „speranța” are memorie bună: „Mai Îndatorat Îți este cel ce așteaptă ceva de la tine, decît cel ce Îți datorează recunoștința. Cine și-a astîmpărat setea, Întoarce spatele fîntînii din care a băut, iar portocala stoarsă ajunge
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
B. Gracian). Un alt sfat pe care ni-l dă Gracian pornește de la faptul cunoscut că „recunoștința” e uitucă, pe cînd „speranța” are memorie bună: „Mai Îndatorat Îți este cel ce așteaptă ceva de la tine, decît cel ce Îți datorează recunoștința. Cine și-a astîmpărat setea, Întoarce spatele fîntînii din care a băut, iar portocala stoarsă ajunge, de pe o tipsie de aur, În lada de gunoi. CÎnd dependența s-a dus, se duce repede și buna purtare și cu ea se
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Binefacerea atinge perfecțiunea atunci cînd se ascunde atît de bine, Încît cel obligat nu se simte inferior binefăcătorului” (H. de Balzac). Într-un mod similar, Tacit observa: „Binefacerile sînt agreabile atîta timp cît credem că le putem răsplăti: dincolo de aceasta, recunoștința cedează locul urii”. * „Între a face rău și a face bine nu este altă deosebire, decît În pacea sau neliniștea conștiinței; truda este aceeași.” (H. de Balzac) Totuși, efortul este În raport cu nivelul „binelui” sau al „răului” realizat (nu este, de
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
de a retrăi În pace cu tine Însuți. * „Singura spovedanie sinceră este cea pe care o facem indirect - vorbind despre ceilalți.” (Emil Cioran) Adevăratul „caracter” se probează prin puterea recunoașterii meritelor altora. De această capacitate se leagă, apoi, cea a recunoștinței. * „Nu există pentru om decît o singură nenorocire adevărată: nenorocirea de a se găsi vinovat și de-a avea ceva să-și reproșeze.” (La Bruyère) Însă Îngrijorarea lui La Bruyère nu trebuie s-o considerăm ca fiind stringentă, de vreme ce sînt
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
anumit gen de cerințe, de exigențe față de sine Însuși. Este știut că un nivel ridicat al acestora pretinde o responsabilizare a trăirilor sufletești, fapt care echivalează cu o apropiere a lor de valorile de „adevăr”, de „bine” și de „frumos”. Recunoștință - nerecunoștință, ingratitudine „Totdeauna cel care a fost salvat e nerecunoscător din fire.” (Menander) Credem totuși că generalizarea este forțată, deși se poate observa că este destul de cuprinzătoare categoria celor care, din orgoliu, nu recunosc binele care li s-a făcut
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
alții. Nu se gîndesc la faptul că făcînd, la rîndul lor, un bine altora, aceștia s-ar simți și ei Îndatorați să-l facă, și În felul acesta nimeni n-ar fi În avantaj sau În dezavantaj, unii față de alții. * „Recunoștința este Înainte de toate o datorie către tine.” (N. Iorga) De fapt, „recunoștința” este expresia măsurii În care te respecți În forul tău interior, deoarece poți, de exemplu, să-ți exprimi Îndatorarea pentru ajutorul de moment al cuiva, deși știi că
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
bine altora, aceștia s-ar simți și ei Îndatorați să-l facă, și În felul acesta nimeni n-ar fi În avantaj sau În dezavantaj, unii față de alții. * „Recunoștința este Înainte de toate o datorie către tine.” (N. Iorga) De fapt, „recunoștința” este expresia măsurii În care te respecți În forul tău interior, deoarece poți, de exemplu, să-ți exprimi Îndatorarea pentru ajutorul de moment al cuiva, deși știi că acesta nu-ți Împărtășește de obicei opiniile, ba chiar Îți este un
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
binefacerea” care ți s-a făcut la un moment dat, cu cît este mai mare, cu atît Îți Înfrînge orgoliul de a te vedea dependent de cel care ți-a făcut-o: „Necesitatea de a fi recunoscători ne cam tulbură recunoștința. Răpește oarecum recunoștinței bucuria. SÎntem Înclinați să devenim susceptibili față de cel ce ne obligă să-i fim recunoscători, prin faptul că Întrebuințează În avantajul lui starea de constrîngere În care ne aflăm” (Th. Mann). Sentimentul libertății umane Libertatea este piatra
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
s-a făcut la un moment dat, cu cît este mai mare, cu atît Îți Înfrînge orgoliul de a te vedea dependent de cel care ți-a făcut-o: „Necesitatea de a fi recunoscători ne cam tulbură recunoștința. Răpește oarecum recunoștinței bucuria. SÎntem Înclinați să devenim susceptibili față de cel ce ne obligă să-i fim recunoscători, prin faptul că Întrebuințează În avantajul lui starea de constrîngere În care ne aflăm” (Th. Mann). Sentimentul libertății umane Libertatea este piatra de Încercare a
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
W. Emerson) În ultimă instanță, sufletul nostru are nevoie de sufletul celuilalt, adică de omenie: „Ești om cît admiri și În măsura În care admiri” (Mihai Ralea). * „Ești Însuți ce păstrezi În suflet din oamenii pe care i-ai cunoscut.” (N. Iorga) Adică recunoștința față de Împlinirile pe care le-ai realizat prin alții: „Regăsesc mereu - spune Gog - bucăți și fragmente care provin din afară: i-aș putea pune fiecăruia eticheta originii mele. Aceasta Îmi vine de la mama, aceasta de la primul meu prieten, aceasta de la
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
memoria lui A a semnificației următorului enunț produs de B cu câteva momente mai Înainte, care permite interpretarea cuvântului urât doar ca verb ... a lucrurilor bune pe care am reușit s'le fac. Și care stârnesc nu numai bucurie și recunoștință ci și ura celor care ar fi vrut la rândul lor să le facă și n-au reușit. Orice om are de ales la un moment dat În viața lui, pică-ntr-o răscruce: ori admiră, iubește și invidiază colegial
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
urât? A: oare de ce? da. B: ... L din cauza: lucrurilor pe care pesemne c-am reușit să le fac. A: a lucrurilor bune. B: ... a lucrurilor bune pe care am reușit s’le fac. și care stârnesc nu numai bucurie și recunoștință ci și ura celor care ar fi vrut la rândul lor să le facă și n-au reușit. orice om are de ales. la un moment dat În viața lui pică-ntr-o răscruce: ori admiră, iubește și invidiază collegial
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
se ofilește de moarte, potrivit Sfintei Scripturi, care zice: „Ai nume, că trăiești, dar de fapt ești un om mort!”. Prin rugăciune, sufletul se înalță la Dumnezeu, intră în dialog cu El și își exprimă sentimentele sale de iubire și recunoștință, își dezvăluie lipsurile, nevoile și stările proprii, recunoscânduL pe Ocrotitorul Suprem și Dătătorul a „toată darea cea bună și tot darul cel desăvârșit de sus..., pogorându-se de la Părintele luminilor, la Care nu este schimbare sau umbră sau mutare”. Rugăciunea
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
toți”, „pentru ca noi înșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm”. Crearea lumii și a omului nu a fost decât un act al iubirii lui Dumnezeu, căruia omul trebuie să-I răspundă prin recunoștință și ascultare deplină. Nici o podoabă nu îmbracă mai strălucit și nu înalță mai mult inimile decât virtutea iubirii. Nici o faptă nu aduce mai multă bucurie și mulțumire sufletului, decât faptele iubirii. Iubirea stă la baza a tot ce este frumos
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
și psalmistul: „Binecuvintează, suflete al meu pe Domnul și nu uita toate bunătățile Lui. Pe Cel ce te iartă de fărădelegi, pe Cel ce te vindecă de toate bolile tale, pe Cel ce te încununează cu milă și cu îndurări.” Recunoștința și mulțumirea pentru binefacerile primite trebuie să împodobească sufletul adevăratului creștin. Cel ce în sufletul său este pătruns adânc de credință și dragoste față de Dumnezeu, de iubire față de aproapele, nu poate rămâne străin la binefacerile primite și să nu
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
mulțumirea pentru binefacerile primite trebuie să împodobească sufletul adevăratului creștin. Cel ce în sufletul său este pătruns adânc de credință și dragoste față de Dumnezeu, de iubire față de aproapele, nu poate rămâne străin la binefacerile primite și să nu arate recunoștință față de Dumnezeu. Din învățătura Sfintei noastre Biserici și din viața creștină pe care o ducem, știm că toate câte avem sunt de la Dumnezeu, care, în marea Sa bunătate, a revărsat asupra noastră daruri bogate și îndestulătoare. De aceea, pentru orice
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
viața creștină pe care o ducem, știm că toate câte avem sunt de la Dumnezeu, care, în marea Sa bunătate, a revărsat asupra noastră daruri bogate și îndestulătoare. De aceea, pentru orice creștin, rugăciunea este o datorie sfântă de mulțumire și recunoștință față de Tatăl Ceresc. Astfel vom spori și mai mult legătura dintre noi și El și ne va învrednici cu daruri tot mai multe și mai bogate. Sf. Ioan Gură de Aur mărturisește acest adevăr prin cuvintele: „Dumnezeu cere recunoștința noastră
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
și recunoștință față de Tatăl Ceresc. Astfel vom spori și mai mult legătura dintre noi și El și ne va învrednici cu daruri tot mai multe și mai bogate. Sf. Ioan Gură de Aur mărturisește acest adevăr prin cuvintele: „Dumnezeu cere recunoștința noastră, nu fiindcă are El trebuință de ea, ci pentru a ne face vrednici de daruri mai mari din partea Lui. Cine mulțumește, acela câștigă mila Domnului cu înzecit prisos, cu tot mai spornică dobândă.” Pentru Fericitul Ieronim, „mulțumirea și recunoștința
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
recunoștința noastră, nu fiindcă are El trebuință de ea, ci pentru a ne face vrednici de daruri mai mari din partea Lui. Cine mulțumește, acela câștigă mila Domnului cu înzecit prisos, cu tot mai spornică dobândă.” Pentru Fericitul Ieronim, „mulțumirea și recunoștința sunt virtuți specific creștine, obligații de onoare, de dreptate și de iubire, sentimente naturale, firești ale omului, sădite în sufletul omului de către Dumnezeu, încă de la creație”. Sf. Ap. Pavel se întreabă: „Și ce ai pe care să nu-l fi
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
de sus, de la Părintele luminilor...”. Noi, creștinii, totdeauna să mulțumim Domnului cu rugăciune din inimă curată și să zicem cu psalmistul: „ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie”. Cu atât mai mult, cu cât întâlnim această recunoștință și la făpturile necuvântătoare: „Boul își recunoaște stăpânul și asinul ieslea domnului său, dar Israel nu Mă recunoaște și poporul nu pricepe.”. Din viața Sf. Gherman cunoaștem, de asemenea, scena duioasă de recunoștință a unui leu căruia cuviosul părinte îi
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
atât mai mult, cu cât întâlnim această recunoștință și la făpturile necuvântătoare: „Boul își recunoaște stăpânul și asinul ieslea domnului său, dar Israel nu Mă recunoaște și poporul nu pricepe.”. Din viața Sf. Gherman cunoaștem, de asemenea, scena duioasă de recunoștință a unui leu căruia cuviosul părinte îi scosese o țepușă din laba piciorului. După moartea sfântului, animalul fioros al deșertului i-a rămas recunoscător până la sfârșit, murind de durere deasupra mormântului binefăcătorului său. Ce minunat exemplu de recunoștință! în istoria
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
duioasă de recunoștință a unui leu căruia cuviosul părinte îi scosese o țepușă din laba piciorului. După moartea sfântului, animalul fioros al deșertului i-a rămas recunoscător până la sfârșit, murind de durere deasupra mormântului binefăcătorului său. Ce minunat exemplu de recunoștință! în istoria Bisericii sunt relatate foarte multe împrejurări când animalele arată reunoștință față de cei de la care au primit ajutor. Dumnezeu nu-și părăsește niciodată creația Sa. Părintelui Ceresc îi datorăm tot ceea ce avem, și mai ales îi datorăm existența noastră
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]