12,551 matches
-
a readus Basarabia la patria-mamă. Orb, în schimb, a fost Stere privitor la esența comunistă a acestei revoluții. El spera într-o schimbare poporanistă în Rusia, pe urmele curentului narodnicist, pe care l-a dezvoltat într-o teorie personală, în remarcabilul studiu publicat în Viața românească, imediat după eșecul mișcării revoluționare din 1905: Social-democratism sau poporanism?176 În logica momentului istoric, exercițiul deducției lui Stere suna așa: dacă țarul Nicolae și-ar fi făcut intrarea triumfală în Berlin, revoluția din Rusia
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
aprinsă făclia legendei negre în bolșevism. Acum, sosise vremea revanșei istorice pregătite de bolșevism sub acoperirea "autohtonă" a "magnificilor" Moscovei, prada fiind foarte ușoară nu atât prin trădarea mizerabilă a lui Nicolae Ceaușescu a propriei linii politice, cât prin reușita remarcabilă a reeducării elitelor românești, începând cu "experimentul Pitești" și până la infuzia de rafinament cultural al urii de sine a românilor, ajunși să-și renege istoria, valorile în frunte cu Eminescu, cel care spusese premonițios în Împărat și Proletar: Ei brațul
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Sub români s-au pus peste Prut bazele învățământului superior, prin înființarea facultăților de Agronomie și Teologie. O școală de Arte Frumoase, o Pinacotecă și un Teatru Național, o Bibliotecă Centrală și un post de radiodifuziune completau acest patrimoniu spiritual remarcabil. La Chișinău s-a realizat, grație eforturilor lui Gala Galaction și Vasile Radu, a doua mare traducere a Bibliei din cultura noastră. / " Nu reparasem drumurile"? Altă acuză infamantă, din fericire fără suficient fundament. După 106 de "oblăduire" rusească, țarismul lăsase
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
și de Russell.21 O paralelă interesantă va schița Brian McGuiness. În Tractatus, ca și în Critica rațiunii pure, obiectivul urmărit este delimitarea domeniului cunoașterii noastre despre fapte și respingerea, pe această bază, a pretențiilor de cunoaștere ale metafizicii tradiționale. Remarcabilă este însă modalitatea prin care a fost realizat acest obiectiv în Tractatus. „Opera lui Wittgenstein - aici este avut în vedere Tractatus-ul - reprezintă o strălucită respingere a metafizicii cu propriile ei mijloace: un procedeu ce amintește de demonstrația lui Saccheri, care
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
problemă, de a ține seama de marea varietate a situațiilor în care sunt folosite acele expresii ale limbajului care intervin în formularea așa-numitelor „probleme filozofice“. În una din lecțiile sale din toamna anului 1946, Wittgenstein a făcut câteva observații remarcabile asupra obiectivului pe care îl urmărește în cercetările sale: „Ceea ce dau eu este morfologia folosirii unei expresii. Arăt că are genuri de folosire la care adesea nici nu visăm. În filozofie ne simțim constrânși să privim într-un anumit mod
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
este totuși să facă ceea ce este în stare să facă în această privință. Prin descrierile unor situații adesea imaginare care abundă în multe dintre însemnările lui Wittgenstein, cititorul devine mai conștient de impulsuri și înclinații spontane ale gândirii sale. Însușirea remarcabilă a acestor descrieri este că ele sunt în măsură să arate că asemenea impulsuri și înclinații nu sunt câtuși de puțin necesități ale gândirii și nici cel puțin mișcări privilegiate ale acesteia. Îndemnându ne să luăm în considerare și să
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Ă] Este unul dintre lucrurile cele mai serioase deoarece prăbușirea axiomei V pare să submineze nu numai propriile mele fundamente ale aritmeticii, ci și singurele fundamente posibile ale aritmeticii ca atare. [Ă] Descoperirea dumneavoastră este, în orice caz, una foarte remarcabilă și va duce probabil la un mare progres în logică, cât ar fi ea de nedorit la prima vedere.“9 Nimic nu poate pune mai bine în evidență modul în care resimțeau oamenii care îl serveau eminența acestui domeniu de
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
1945 pentru manuscrisul care va fi publicat după moartea lui cu titlul Cercetări filozofice, Wittgenstein face o referire la „întunecimea acestor vremuri“. El nu oferă nici o indicație privitoare la ceea ce are în vedere vorbind de „întunecime“ într-o epocă de remarcabil progres științific și tehnic. Unul dintre răspunsurile posibile este că ceea ce viza Wittgenstein era ascensiunea „spiritului raționalist“, un spirit propulsat în primul rând de prestigiul crescând al gândirii științifice. În ce ar consta substanța acestui spirit putem înțelege mai bine
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
că traseele pe care obținem clarificări conceptuale sunt cu totul diferite de cele ale cercetării științifice. Din această perspectivă putem citi și rânduri, la prima vedere enigmatice, ale autorului Cercetărilor filozofice, cum sunt acestea: „Aici ne lovim de un fenomen remarcabil și caracteristic în cercetări filozofice: dificultatea - aș putea spune - nu este de a găsi soluția, ci de a recunoaște drept soluție ceva ce arată ca și cum ar fi o treaptă premergătoare a ei. Am spus deja totul. - Nu ceva ce derivă
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
după teoria Philippide Ivănescu, sau cu slăbirea științei lingvistice, după opinia lui Coșeriu. Ca atare, epoca-salt înseamnă dispariția unei limbi și nașterea alteia și, prin aceasta, nașterea unui popor nou, fiindcă glotogeneza coincide cu etnogeneza. Și limbile literare cunosc epoci-salt, remarcabile în spațiul european îndeosebi în cazul formării limbilor literare moderne, prin transformarea radicală a vechilor limbi literare. Fără îndoială, acest aspect a fost avut în vedere de George S t e i n e r cînd arăta că, în anumite
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
idee, fiindcă ideea este trăită, este o idee cu participare sentimentală, trecută în imagine și, prin aceasta, asumată. Lumea de idei a filozofiei se adaugă cosmosului extinzîndu-i limitele cu alte galaxii, lumea de imagini a poeziei intensifică fenomenele galactice, făcîndu-le remarcabile pentru întregul cosmos, se exprimă plastic G. Ibrăileanu 352. Ca atare, simpla punere în versuri (oricît de reușite) a filozofiei este o poezie slabă, precum și simpla reacție sentimentală prezentată drept operă de filozo-fie "trăită" este o filozofie slabă, un simulacru
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
exporturi din grupa produselor manufacturate nebazate pe resurse (cele cu o tehnologie înaltă, medie și scăzută), fiind devansată doar de Irlanda și SUA în cadrul grupei de produse manufacturate bazate pe resurse. Structura exporturilor Chinei 34 s-a schimbat de asemenea remarcabil. Astfel, ponderea exporturilor de produse de bază și produse manufacturate bazate pe resurse a scăzut de la 49% în 1985 până la 12% în 2000. Procentul deținut de exporturile care încorporează o tehnologie ridicată s-a majorat în aceeași perioadă de la numai
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
regăsește proporțional într-un ritm mediu anual de creștere a PIB/loc superior. 78 oc 0 0 10000 20000 30000 40000 Figura 2.4. Legătura dintre PIB/loc și exporturile/loc pentru 42 de țări din Asia în anul 2000 Remarcabil este și aici cazul Chinei, țara în care corelația comerț exterior-creștere economică a atins cele mai înalte niveluri, acestea materializându-se într-o competitivitate dinamică sporită, soldată cu o creștere a cotei de piață a acesteia de la numai 2% în
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
de Îmbunătățirea proceselor de realizare a produselor, este net superioară. În fapt, aceasta constituie chiar esența filozofiei KAIZEN: calitatea proceselor de producție este premisa și cheia obținerii unui nivel calitativ de excepție pentru produsele fabricate. Eficiența strategiei, probată prin rezultatele remarcabile Înregistrate În ultima perioadă planul calității ridicate a produselor rezidă tocmai În exploatarea sinergiei metodelor de Îmbunătățire. Analiza economică a calității Obiective și metode. Analiza costurilor calității. Eficiența economică a creșterii calității Pierderile datorate noncalității reprezintă un aspect fundamental al
Managementul calitatii proiectelor by Cretu Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/1696_a_2955]
-
Italia. În limba română termenul a pătruns din franceză și circulă sub două forme -grup și grupăambele desemnând aproximativ același lucru: ansamblu de oameni care au o sarcină sau un scop comun. Definirea conceptului de grup Întâmpină o rezistență epistemologică remarcabilă. Astfel, dacă pentru indivizi mai funcționează prejudecata că "grupul ar fi un intermediar Între individ și societate", pentru unele organizații și instituții "grupul poate constitui un ghem de griji, o sursă de dificultăți ce limitează posibilitatea de manipulare a individului
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
și Enescu, și Eminescu, dar și câte un Mircea Eliade, Eugen Ionescu sau Cioran și atâția alții care se numesc, înainte de asta, România..." (Amfiteatru, 1966, nr. 11). Pe scurt, poetul Libertății de a trage cu pușca a fost o voce remarcabilă. Marin Sorescu, Leonid Dimov, Emil Brumaru și alții l-au urmărit de aproape. NICHITA STĂNESCU UN GLADIATOR TANDRU Creator de prim rang, bântuit de mirajul cuvântului memorabil, răsturnător de noime și deschis cântului universal, pășind printre turnuri și abise și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
care unifică părțile? Între atâtea modulații antinomice, nota de freamăt neistovit, de perpetuă căutare, de ne-stare existențială, e singura sa permanență. Un liant în acțiune... Cuvinte și necuvinte Cărțile începutului, Sensul iubirii (1960) și O viziune a sentimentelor (1964), remarcabile, cantonau aparent în senzorial, izbitoare fiind elanurile erotogene, miracolul de a exista, tendința de a se mișca în concretul alunecos. Era o poezie-cadru, aliaj de biografie psihologică, de inițiere într-un câmp cosmologic; spectacol, totodată, în care "câmpul întins pe
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
însă că T.S. Eliot (invocat în Un menhir în aer), "fără să fie mag vrăjește"; fără a fi un "descoperitor de formulări inedite", fascinează; și iată-l "inventator" sui-generis "prin invazia de terminologie politică și sociologică imediat sesizabilă". Cu totul remarcabil ca practicant al "poeziei de idei", Eliot a fost un precursor prestigios al "poeziei-eseu..." E limpede; pe Ion Barbu l-a explorat minuțios; nu numai în Joc secund, dar și în rafinatele lui glose estetice; n-a ignorat avatarurile avangardei
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ori paradoxale (Cartea de recitire și Respirări 1972, respectiv 1982) nu se constituie bineînțeles într-un organon estetic, dat fiind că în atenția radiară a autorului intră câte ceva din toate: sentimentul patriei și ethnos (motive de realizări poetice cu totul remarcabile), mituri și ethos, timp, psihologie și arte, schițe de portret, fragmente de jurnal, transpoziții "în chip de vers" din O samă de cuvinte ori din Istoria Ieroglifică. Felurite glose, mai toate dând utilizare paradoxului, rostirii în contrasens, toate purtând sigiliul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Cantemir și Neculce exultă; concomitent, întâmpină cu afecțiune pe Ienăchiță Văcărescu, pe Cârlova și Bolintineau, iar lui Anton Pann îi rezervă o "temenea". Pe Eminescu îl știe pe de rost, iar Sadoveanu, "în unduitoarele sale naturi vii", e un poet remarcabil. Pe marginea volumului Plumb exclamă scurt: "Bacovia cel mare!" Prin 1965, în momentul publicării Elegiilor, în opțiunile stănesciene interveneau mutații, semnificativă în acest sens fiind o propoziție din Antimetafizica: Nu ne mai plăcea nici Blaga, nici Arghezi, ci doar întrucâtva
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
despre ideea de "tu" ori plângând un Luptător căzând; altă dată iată-l meditând După luptă. Câteva repere, altele decât "lupta", proliferează: ochii, muzica, iarna, piatra, copacul și celelalte. Zeci de texte au același titlu: Cântec. Un poem cu totul remarcabil, Mutarea în lup, este motiv de solidarizare cu "sfânta maică Putna"; cu Țara: "Mă mut în lup / sfântă maică Putna (...) // De durere de singurătate / de grija pentru țară". Plin de Ciudă pentru prea puținele sentimente (după ce dăduse O viziune a
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
mimând stilul altora, unii s-au grăbit să-i plaseze volumele următoare sub semnul jocului facil. Poetul a putut părea un Pierrot balcanic, un mim, un amator de funambulesc sau un Păcală modern gata să ia înțelesurile de-a-ndoaselea; însă de la remarcabilele Poeme din 1965, continuând (anul următor) cu Moartea ceasului, ulterior cu Tinerețea lui Don Quijote (1968), cu Suflete, bun la toate (1972) și celelalte, el schimbă câteva măști. Impresia de divertisment continuu e falsă. Mecanismele logicii curente, raporturile consacrate dintre lucruri
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
un spectacol... / Dar mai întâi, fiindcă era peste măsură de istovit, / S-a dus să moară puțin". În pofida acestui biografism hazliu, parodic, "divinul brit" (cum îl numise Eminescu) nu-și pierde aureola. În versiunea franceză a lui Alain Bosquet (1979), remarcabilul poem a fost inclus în antologia Les Cent plus beaux poèmes du monde. Clătinarea chipurilor consacrate continua (în 1966) în Moartea ceasului (titlu à la Salvador Dali). Biblicului Adam suferind de singurătate, Dumnezeu "i-a confecționat-o pe Eva"; apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
devot fervent în prelungirea lui Voiculescu și Crainic. Limbajul pletoric, improvizațiile cu mult déjà vu, un schematism fără frână trădează oboseala. Dacă Imnele, în ansamblu, sunt producții de industrie, Infernul discutabil și Vămile pustiei recomandă distinct un creator cu disponibilități remarcabile. Poemele cuibului familial, risipite în toate volumele imnografului, fac impresie. Întregul Ioan Alexandru se decantează într-un autoportret ca următorul un fel de altorelief memorabil: Albina-i mai străveche pe pământ Și mai destoinică și milenară Eu am venit stângaciul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
părinților, însă în țara lor "se ajunge întotdeauna târziu". Clare, sentimentele exclud declarativismul grandilocvent; nici alămuri și nici tobe patriotarde. "O țară e făcută și din păsări / Cum o biserică e făcută / Și din viața de apoi". O cu totul remarcabilă poezie, Țară, text antologic, se cuvine reprodus integral: În tine nu mi-e dor de nimeni, Pământ apus în somn Prin verzi orbite, Și sunt străină dacă trec hotarul Pletelor tale obosite, Eu numai limba ta O știu vorbi în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]