7,552 matches
-
mâna de la gură ș-a zâs:Să te-mpietrești. S-a-mpie- trit și el, și calu. S-a făcut stâncă dă piatră” (Scheiu de SusDâmbovița). Porunca magică utilizează timpul conjunctiv prezent ce materializează voința divină fără întârziere. Efectul vorbelor este egal resimțit cu sens imperativ de armăsarul feciorului, demonstrând o dată în plus trupul spiritual comun al perechii eroice. Ipostaza avimorfă a feminității sacre împietrește voinicii care au pătruns pe tărâmul ei prin cele 24 de melodii cântate de ea și prin gestul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sacru a fetei de măritat. La nivel morfo-sintactic sugestia este dată de perfectul compus al indicativului verbelor prin care se exprimă toate predicatele din fragmentul citat, mai puțin unul, aflat la conjunctiv prezent. Odată încheiată procesiunea, apariția fetei se va resimți nu în prezentul fulgurant, ci în viitorul sperat de comunitate și ieșirea din temporal este redată tocmai de timpul conjunctiv, care întrerupe contemplația uimită. Ce se întâmplă în hiatus-ul temporal dintre perfectul compus și conjun¬ctivul prezent ne-o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
evident regeneratoare, spălarea solului nu are o conotație distructivă, ci cathartică, luncile se curăță de semnele epuizării ciclice și reîncep germinația, ca metaforă a fertilității maxime în formă delicată, specific feminină. Fetele „aud” cum cresc florile nu prin intermediul simțurilor, ci resimt în mod mistic momentul recoltării magice, asemenea feciorului care percepe solitar glasul cerbului din munte. Ele sunt „singurele care cunosc și stăpânesc tainele vieții obscure, vegetale”, în timp ce feciorii sunt legați de dimensiunea exterioară a lumii. Sărăcirea luncilor prin culesul hiperbolizat
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
tri dumineci,/ Că mai frumoasă m’oiu face,/ Și mi-i rupe și m’ii pune/ Dinaninte ’n cununiță!”. Cunoscută și sub numele Mărită-mă mamă, Rudbeckia laciniata stă în basme în cosița Ilenei Cosânzeana și cântă cu inten¬sitate resimțită de șapte sau nouă împărății. Asemenea ei, fata poartă în coadă floarea emblemă, atât cosița, cât și ruja, ca mărci ale statutului nubil, fiind subliniate la nivel poetic: „Ruja-i arde în cosiță”. Prezența florii în părul fecioarei exprimă dorința
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
solicitant, specific ritualului inițiatic, în decursul căruia acțiunile semnificative sunt marcate prin valoarea atemporală a imperfectului: plecarea cu furca de tors, suportarea evenimentelor și însemnarea trupului. Toate celelalte acțiuni țin de ființa umană vulnerabilă care trebuie să sângereze și să resimtă afectiv mutațiile ontologice. Perfectul simplu prin care sunt redate reacțiile la scenariul inițiatic limitează gravitatea lor, printr-o înscriere în anterioritatea duratei. În basme, apropierea de ritualul primitiv este și mai evidentă: în urma metamorfozelor succesive fecioara nu mai are degetul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
toate cu supramarca pe care o constituie copiii mirifici, ca dovadă, cunoscută gradual (de la povestitor - transmisă receptorilor exteriori lumii mitice, de ajutoarele năzdrăvane, de comunitate și abia apoi de către împărat) a puterilor creatoare. Chiar și atunci când maternitatea fabuloasă nu este resimțită, dar survine în urma etapelor inițiatice, ea confirmă identitatea superioară a fetei înzestrate organic cu capacități creatoare excepționale. Acuza nedreaptă a încălcării castității sau a nerespectării promisiunii maritale devine astfel un episod ritual necesar pentru deschiderea seriei de încercări inițiatice. Numele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ipostazei sale: „Eu nu-s fată, nici nevastă,/ Ci io-s floare de pe mare,/ Rozmarin, miroasă tare,/ De m-o bate vântu-n dos,/ Umplu țara de miros./ De m-o bate vântu-n față/ Umpli țara de dulceață” (Lipova - Arad). Mireasma resimțită în toată țara redă amplitudinea funcției pe care o îndeplinește fecioara inițiată, dăruind universului cunoscut beatitudinea rodirii mirifice. Strigătul creației biruitoare asupra haosului pustiitor are aici o dimensiune olfactivă extremă, dulceața mirosului marcând atât apogeul inițierii nubile, cât și al
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lume prin distrugerea imaginii securizante a mamei, care, brusc, nu mai provoacă doar binele copilului. Rolul ei social s-a încheiat, e timpul să iasă și din scena rituală. Într-o variantă a basmului din Voia, Dâmbovița, actul distrugerii este resimțit nu numai la nivel parapsihologic, ci și organic, fiindcă produce un dezechilibru: „A dat foc la cuptori șî ei în hora când juca amândoi, ea i-a băgat bucata dă carne în foc. Șî o dată i-a venit miros din
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
luam” (UrmenișMaramureș). „Pielea de vulpe plină de viermi și hâdă, urâtă” este o metaforă pentru natura umană supusă degradării, iar gestul ultim din ritualul inițiatic confirmă faptul că flăcăul a eliminat orice morb al distrugerii din planul profan. Atunci când universul resimte epuizarea forțelor sale eroul trebuie să plece către sacru pentru a aduce de acolo elementul magic revitalizant. „Uriașa majoritate a încercărilor grele sunt axate pe trimiterea eroului în împărăția de peste nouă țări și nouă mări. Eroul trebuie să dovedească că
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
locul nu-i priește/ Și de dor se ofilește” (Partizani - Tulcea). Interdicția luminii pentru fecioară este ridicată de către solii fastuoși, căci etapa de regresiune în materie a ajuns în punctul final și consumarea energiilor telurice transpare în „zăcutul” fecioarei. „Ostașii” resimt natura specială a viitoarei alese și îi cunosc evoluția inițiatică, cu care empatizează. Un alt semn prevestitor al trecerii flăcăului la statutul marital este gestul vânzării calului. Colindele de tip III, 72, Cal amenințat cu vânzarea, descriu pregătirile de nuntă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
d)yembe din Gabon, care extrăgeau cu mâna goală șerpi dintre roci și îi aduceau în sat înfășurați pe mână. Infuzarea comu¬nității cu puterile sălbatice și cu puterea magică a legării este comună celor două mentalități arhaice, care au resimțit la nivel spiritual capacitatea de regenerare latentă a fiarelor și au făcut din „domesticirea” lor o modalitate de reiterare a lumii. Insăși prezența leului în spațiul românesc constituie o dovadă a capacității însemnate de memorare a datelor istorice în formă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Brașov și la Drumul Carului, unde ne aștepta biata Mămica, rămasă singură de zece ani. Scrisorile lor îmi sporeau dorul de casă, simțeam ca niciodată lipsa soției și copiilor, imposibilitatea de a-mi revedea locurile natale, după care tânjeam și resimțeam lipsa iernii, a zăpezii și a alunecării pe schiuri. Din minister primisem mai multe felicitări, dar mai ales o scrisoare de la directorul coordonator al spațiului sudamerican, care îmi aprecia munca depusă în ambasadă și mă întreba dacă aș fi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Eminescu tranșase deja problema în versul unic: E apus de zeitate și-asfințire de idei. Fără a fi un antioccidental (m-am bucurat de invitațiile lor la două burse literare germane), pot să spun că la noi clișeele occidentaloide se resimt cu asupra de măsură. Ce altceva vedem în România decât zgomotul publicitar al unor coterii care împing în față mediocrități pe post de genii culturale? Cei ce au ceva de spus cu adevărat nu se prea aud. Nu discut acum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
rău decât dicteu automat. Ești un "înverșunat" membru și apărător al generației 80 pe care ai conturat-o în cărți de interviuri, în texte teoretice, în provocarea unei întâlniri naționale la Pitești...! Cât de atașat ești de această generație? O resimți ca pe o direcție literară majoră, sau ca pe o cale afectivă, relaționând cu "congenerii"...? Ce înseamnă generația 80 în istoria literaturii române? E bine că ai pus înverșunat în ghilimele. Nu sunt atât de înverșunat cât să-mi pierd
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
chef. Și cred că așa este echitabil. Cred însă că cititorul de poezie există, de aia și scriu poezie. De ce nu te-ai mutat de la Botoșani la București? Se știe că Bucureștiul e un aspirator de talente, de speranțe... Cum resimți relația margine-centru în viața și în cariera ta literară? Am dorit în mai multe rânduri să mă mut la București. Prima dată în 1969. Am ajuns acolo cu un geamantan plin de tot felul de lucruri pregătite de către ai mei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pariu cu mine că pot învinge și de la Botoșani, unde luptam cu tot soiul de prejudecăți, de inși cărora nu le picam bine la rânză ori de câte ori, printre desele eșecuri, mai aveam câte un succes. Relația margine-centru acum nu o mai resimt deloc. Totul e o apă și un pământ, chiar dacă pe la centru mai sunt suficiente prejudecăți care țin provincia într-un soi de creuzete pentru a o sufoca. Însă aceasta nu se sufocă, dă replici din ce în ce mai puternice și dovedește adevărata consistență
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în provincie; dacă vrei să faci politică literară, mergi la București". Mai departe spuneam că e vorba și de un pic de lașitate, de o doză mare de comoditate...! Care e raportul tău cu tendința "de centralizare" a culturii? Simți, resimți această tendință? Poate sunt eu mai puțin sensibil sau conștient, dar niciodată, nici măcar mai la junețe, n-am fost cercetat de ideea, necum de obsesia, plasamentului central în folosul afirmării, poate și pentru că pe vremea aceea locuiam și începeam să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
scrisorile mele. Se pare că România nu are interes în a-și promova cultura și în special literatura. Tot ce se întâmplă aici e pe cont propriu. Care e raportul tău cu tendința "de centralizare" a culturii în Europa? Simți, resimți această tendință? Centralizarea culturii europene este o iluzie frumoasă. Fiecare își are interesele proprii dacă le are și numai de ei se ocupă. Eu personal nu resimt absolut nimic din această "tendință" și nici cei cu care am discutat nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Care e raportul tău cu tendința "de centralizare" a culturii în Europa? Simți, resimți această tendință? Centralizarea culturii europene este o iluzie frumoasă. Fiecare își are interesele proprii dacă le are și numai de ei se ocupă. Eu personal nu resimt absolut nimic din această "tendință" și nici cei cu care am discutat nu resimt nimic, ba mai mult nici nu știu despre ce este vorba. Cât de majore sunt culturile/ literaturile minore din Europa mare? Cum spune și cuvântul: absolut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
această tendință? Centralizarea culturii europene este o iluzie frumoasă. Fiecare își are interesele proprii dacă le are și numai de ei se ocupă. Eu personal nu resimt absolut nimic din această "tendință" și nici cei cu care am discutat nu resimt nimic, ba mai mult nici nu știu despre ce este vorba. Cât de majore sunt culturile/ literaturile minore din Europa mare? Cum spune și cuvântul: absolut "minore". Cât ai suferi tu, ca european, dacă ar dispărea culturi precum cea slovacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
decât cititorii... nu spun cui! Prima reevaluare, în ceea ce privește literatura ultimelor cinci decenii, ar fi a celor care o reevaluează... De ce nu te-ai mutat de la Iași la București? Se știe că Bucureștiul e un aspirator de talente, de speranțe... Cum resimți relația margine-centru în viața și în cariera ta literară? Am văzut lumina zilei la Iași, la Spitalul Sf. Spiridon, unde a venit mama, care avea pe atunci 37 de ani și se temea să nu aibă probleme în timpul nașterii. Era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
altă ordine/ dezordine, romantismul există de când lumea și ne va contamina cât va ține universul. Cum ar arăta lumea mileniului trei fără poezia lui Lucian Vasiliu? Ai călătorit în Franța, în Germania, în Belgia, în S. U. A., în China... Ai resimțit "șocul civilizațiilor" ca o accentuare a anonimatului în care trăiește scriitorul (universal) dintotdeauna sau ca o accedere spre universalitate...? Nu sunt un orgolios. Mă dăruiesc celorlalți. Pe unde am avut șansa călătoriei culturale, m-am simțit ca o ramură de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
la noi, mai ales prin genurile ei de actualitate: cronica literară, recenzia, critica de întâmpinare în sens larg. La noi, însă, ea a jucat (și joacă în continuare) un rol esențial. Pe de-o parte, datorită necesității pe care o resimte cultura noastră, a unei "locomotive" care să tragă literatura afară din fundăturile în care, câteodată, a băgat-o istoria, iar pe de alta, datorită importanței pe care o are identificarea și promovarea valorilor estetice, într-o literatură care a stat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de altfel, lupta ca pe o îmbrățișare plină de căldură. Sau poate că poezia e chiar rana din coapsă a lui Iacov? Sau e semnul greu de descifrat făcut de înger pe pielea coapsei lui Iacov? Sau e durerea surdă resimțită de acesta? Sau e gestul de a șchiopăta prin fața unei omeniri care se mișcă fără poticneli? Orice interpretare e bună dacă ajunge la concluzia că omul are ceva dumnezeiesc în el. În afara acestei ascendențe nu am fi decât viermișorii de pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
acestea trebuie adăugată activitatea unei fabrici de cărămidă, a atelierelor care produceau hârtie pentru țigări sau a celor ce asamblau lemnărie pentru trăsurile ieșenilor cu stare. A urmat, însă, căderea economică a Iașilor. În anii următori, orașul a început să resimtă tot mai mult transformarea vechii capitale într-un colț de provincie. Impulsionarea industriilor locale, racordarea la infrastructură, deveneau condiții sine-qua-non, pentru a împiedica prăbușirea deplină a economiei urbei moldave. Investițiile semnificative au întârziat. Ele țin de altă epocă. Una nouă
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]