15,122 matches
-
abruptă, luptîndu-se pentru propria lui viață. E la cîțiva metri de gardul unității. Pe răcanul speriat Îl vor găsi spre dimineață, undeva la jumătatea povîrnișului. Mort, gerul l-a transformat Într-o statuie neînsuflețită de gheață, nu avea cum să reziste atîta vreme În viscol. O poveste Îngrozitor de stupidă, o moarte fără nici un rost! CÎnd Îți dai seama cît de... cît de simplu și de tîmpit se poate pierde o viață de om... În linii mari, cam așa se vor petrece
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și pretini... lichidarea inegalităților și asupririi sociale... calea progresului... construcția societății socialiste... consumul alimentar a crescut la 3.500 de calorii zilnic... creșterea producției agricole la hectar... industria românească realizează produse de Înaltă tehnicitate și complexitate... Nimeni nu poate să reziste fără propriul său trup mai mult de o jumătate de oră. După o jumătate de oră, Portocală primește cadou de la Gărăgău un bobîrnac peste ureche. Locotenenții și celelalte cadre militare au plecat rînd pe rînd, a mai rămas doar un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și Încerc numărul Dave Gahan, cîntînd cu aproximație, țopăind, pe o Dacie. It’s a lie, it’s a lie, lie... You treat me like a dog, get me down on my knees... Master and Servant... Mașina e șubredă, nu rezistă celor 86 de kilograme, așa că i se desface parbrizul, scoțînd un sunet sec, discret: poc! Apoi cade Încet, văzînd cu ochii. După care continuăm să fugim, rîzÎnd isteric, prin ceața care-și lasă gustul unui curaj inconștient și prost direcționat
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mai văzut CD-uri Într-o vitrină În Praga, cînd am fost cu Nico În excursie, În august. Și, deși toată lumea vrea să știe mai multe detalii despre cum a fost În afară (cineva folosește chiar expresia abroad), sînt prudent (rezistînd cu greu tentației să mă laud: stive de blugi, adidași cu clape velcro, pantofi cu plăcuță metalică În bot, bere nea gră etc.) și mă exprim laconic (făcînd mari eforturi, cu riscul de a părea un fandosit). Apoi o vreme
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
urmînd mai mult sau mai puțin același scenariu - nu În toate orașele se produc violențe, iar numărul victimelor este semnificativ mai mic ca În Timișoara, dar ele nu lipsesc. Cert e că toată țara fierbe, Ceaușescu nu mai poate să reziste. Deznodămîntul Revoluției se mută În capitală, la București. [Tudor are 18 ani. Locuiește În Timișoara. Pentru că are o dizabilitate, și-a amînat armata. A descoperit că are platfus. Descoperirea s-a produs mulțumită tatălui său, care e director la un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a dus direct la biroul județenei de cultură, unde s-a pus cu curul pe un scaun și a cerut să fie făcut șef. Cică a fost o luptă acolo, pe scaunul ăla de șef la cultură, așa că Paulică a rezistat eroic, nici măcar să se pișe nu s-a dus vreo două zile. PÎnă nu s-a făcut șef, nu s-a dat dus. Acum e liberal, cică. Bineînțeles că nu mai e șef la județeana de cultură. I-a rămas
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
interesat erotic de femei de cât fratele lui, Brian. Avusese câteva aventuri înainte și după căsătorie dar acestea au fost (după părerea mea) mai curând descărcări nervoase decât mari pasiuni. Relația lui cu Diane era singura dintre legăturile „ilicite“ care rezistase, din motive în care dorința erotică juca un rol minor. Stella, într-un anumit fel, îl năucea pe George, de parcă l-ar fi izbit cu ceva în cap. (Se cunoscuseră la Universitatea din Londra, unde fuseseră colegi. Poate că acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
rest - nu există spectru, a fost o imagine falsă, o scăpare. — O scăpare semnificativă, bănuiesc. — Ideea unei conexiuni interioare a virtuților e o pură superstiție, o iluzie reconfortantă, genul de lucruri în care credeam la douăzeci de ani. Așa ceva nu rezistă la o cercetare științifică. — O, nu, spuse părintele Bernard sau, mai curând, murmură. O, nu, nu. Le apăruse acum în față „Inelul din Ennistone“, punctul la care filozoful trebuia împiedicat cu orice chip să o pornească de-a curmezișul islazului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Aici luau sfârșit până și speculațiile. Era greu de crezut că mâna omenească le plasase cândva în acel loc, cu vreun scop. Stăteau acolo, în lumina palidă și umedă, ocupând un moment temporal, ude de ploaie, transcendând istoria, ignorând arta, rezistând înțelegerii, monștri de gândire impenetrabilă, încărcate de propria lor existență misterioasă, autoritară. Vântul sufla printre ierburile înalte de la poalele lor, iar dincolo și printre ele se puteau vedea dealurile domoale, pădurile și, ici, colo, câte o turlă cenușie de biserică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dovedise reală. Totuși, Pearl o împiedica pe Hattie s-o viziteze pe doamna McCaffrey. Se părea că erau, într-adevăr, „independente“. De fapt nu fuseseră și până acum? Numai că, atâta timp cât Hattie fusese un copil, „independența“ avusese alt înțeles. Hattie rezistase admirabil, de fapt și ea la fel, fără „societate“ în jur. Îi cunoscuseră pe câțiva dintre prietenii (nu foarte respectabili) ai lui Margot. În peregrinările lor prin Europa făcuseră o serie de cunoștințe, lipsite însă de permanență, fapt care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pot să înțeleg și e mai bine să nu încerc să înțeleg. Ah, dacă nu s-ar mai fi amestecat și George în toată treaba asta, și așa lucrurile stăteau destul de rău, și George a turnat gaz peste foc“. Tom rezistase impulsului de a-i trimite lui Hattie o lungă și incoerentă scrisoare de scuze. Mai bine să nu-i spună nici un cuvânt. Oare ce-o fi gândind Hattie, cât cunoștea din adevăr și cât de mult o să-i spună lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
simțea mintea foarte limpede și dorea cu disperare să se întoarcă la Pearl. Și atunci John Robert îi spusese cât de mult ține la ea. Privind-o pe Hattie, pe deasupra mesei, și după ciudata tensiune a conflictului lor, nu putuse rezista tentației de a schița un pas de apropiere între ei. Se gândise: „Trebuie să-i spun ceva acum, trebuie să-i spun cât mi-e de dragă, acum e momentul“. Hattie își exprimase, ba chiar în repetate rânduri, convingerea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
oprea întruna din lucru ca să se uite pe fereastră, așteptându-se s-o vadă venind în fugă, cu părul în vânt. O văzuse pe Hattie toată în lacrimi la plecare, covârșită de voința lui John Robert și incapabilă să-i reziste. Își imaginase (pe drept cuvânt) că până dimineața Hattie o să-și recapete stăpânirea de sine și o să redevină bătăioasă, rebelă, în stare să-și adune acea forță rece, rareori dată la iveală, dar pe care Pearl i-o cunoștea. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și hainele de pe mine și de a intra în mare, să mă răcoresc. Imensitatea mării mă vrăjește, plaja mă atrage, ca și înghețata, fructele, răcoritoarele ce le vezi la tot pasul. Salivez, oftez din greu. Incepe bătălia interioară, dar rezist și-mi reamintesc că eu am pornit în pelerinaj și nu la mare, la plajă. Si, încet-încet, bucuria și pacea interioară coboară din nou asupra mea, și de la ispitele puternice, violente chiar, trec la o admirare senină a tot ceea ce
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
amintești...? toate acele frământări, toate acele zbateri...? Numai că am rămas fideli unul altuia. Astfel eu m-am putut sprijini pe tine și tu te sprijineai pe mine. Am avut șansa să fim împreună, ne-am dăruit amândoi sarcinilor, am rezistat, nu ne-am dat bătuți. Și, puțin câte puțin, am văzut că toate se rezolvă. Copiii au devenit mari, s-au aranjat bine. De aceea, așază-te lângă mine și apoi privește, căci a sosit timpul recoltei și timpul aranjării
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
drum mai lăturalnic, sperând să scap puțin de mașini. Se anunță o zi la fel de caniculară ca cea de ieri. In orele de după prânz, căldura aceasta este capabilă să-ți înmoaie nu numai mușchii, dar și oasele. Este imposibil să-i reziști, te răpune cu aerul fierbinte pe care îl respiri ca și cum ar fi ieșit direct dintr-un cuptor, și care te pătrunde prin toți porii pielii, făcându-te să transpiri mereu și sa bei lichide, și tot însetat și cu gura
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
lent și mai greoi. Iar pe caniculă, nici șase litri de apă nu-ți sunt suficienți pentru o zi. Mă opresc la câteva case și strig la poartă, sau sun la citofon, dar nu răspunde nimeni. Imi zic că voi rezista până după amiază. Mai rău este cu apa: mai am câteva picături într-o sticlă de jumătate de litru. Dimineață, nu mi-am luat apă căci eram convins că voi găsi în aceste localități, fără să-mi dau seama că
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
am provizii în rucsac. De la Saint Just, urmez aceeași stradă D 918 până la Larceveau, unde intru pe șoseaua principală D 933, ce trece prin cătunul Gamarthe și apoi prin localitatea Saint Jean le Vieux, unde îmi întremez forțele pentru a rezista încă câțiva km. Seara ajung la Saint Jean Pied de Port, care îmi dă impresia unei Mecca a pelerinilor. Astăzi a fost drumul cel mai lung al pelerinajului meu de până acum. Nu găsesc o explicație, dar oricum, sunt atât
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
care structurează sentimentul de apartenență, a cărui importanță nu o mai putem nega. Stricto sensu, valorile estetice în jurul cărora se agregă cu înverșunare diversele triburi postmoderne. Astfel, evidența moralei universale, ca și moralismul conformist prin care se exprimă nu mai rezistă la loviturile violente de rezistență ale eticilor particulare. Această distincție (morală etici) se impune din momentul în care constatăm cât de desuetă și de amăgitoare este abundența bunelor intenții. Din momentul în care nu mai putem nega sau denega, totodată
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
nu înțelegea să răspundă cu proteste vane: rixas prorsus horreo, ci a bravat cu serenitate edictele inchizitoriale și ideile dogmatice 59. În acest sens trebuie să continuăm. Să continuăm să ironizăm doxa intelectuală, această jumătate de măsură a teoriei. Să rezistăm la ordine. Să refuzăm supunerea față de gândirea corectă intelectuală. În acest domeniu, să continuăm să defrișăm în jurul individualismului modern: acela al unui individ rațional care se domină și domină lumea, logică "economică", dacă despre asta este vorba, persoana pluralistă se
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
sensul lor cel mai simplu fac cultură: adaptarea la ceilalți din grup, la acest altul care este spațiul în care trăim, adaptarea la spiritul care, într-un mod invizibil, leagă toate acestea. Pe scurt, uzurile și cutumele. Iată date care rezistă tăvălugului Rațiunii reductoare și surplombante. Pentru un timp, normativismul abstract poate triumfa, putem intelectualiza ființa colectivă, îi putem da o rațiune și un scop îndepărtate. Acesta a fost cazul moralității moderne. Dar acest normativism se uzează destul de repede. Și, prin
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
motivele să fie mulțumit de el. Gură-bogată cum era, îmi închipui că avea puterea să-și convingă clienții să cumpere un material roșu chiar dacă intraseră în magazin cu intenția să cumpere unul verde. Avea un debit verbal căruia puțini îi rezistau. Și o argumentație pe măsură, demnă de un avocat. Tatei i-a ținut o conferință întreagă despre cât de improprii erau vremurile pentru vânzarea ceasurilor de argint, când oferta era mare datorită numărului sporit de indivizi care, ajunși la strâmtoare
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pentru toată lumea. Doar Ion Schipor avea o reprezentare a valorilor umanității despre care părea a fi convins, în ciuda tuturor neîncrederilor sale, că era imposibil să nu fie îmbrățișată de toată suflarea umanistă sau, în definitiv de ce nu, inginerească. Topoloveanu nu rezista prea mult la prelungirea stării conflictuale. Probabil intuia că lumea care îl înconjura nu-i prea ținea, în sinea ei, partea. Așa că de cele mai multe ori părăsea camera, cum altfel decât intempestiv? Amenințările sale însă rămâneau prezente în aerul închis din
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
atașată de toate flecuștețele din casă, de mileurile pe care le făcuse cu mâna ei, de veselă, de cele câteva tablouri în colțul cărora fixase, între geam și ramă, diferite ilustrate și fotografii. Ținea la glastrele vechi ale familiei, care rezistaseră timpului, ca și la cele pe care i le cumpărase Lucian. Liliana își înalță privirea spre Lucian și îl privește întrebător: la ce se gândește? Doar îl privește, dar nu-i pune nicio întrebare. Își mută privirea în altă parte
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Folosind scurtăturile, viața este trăită mai intens de către sportivi, în grupările militare de tip comando sunt selectați nu doar acei cu rezistență fizică, ci și acei care au umor! (dinamism, creativitate, spirit comun, mobilitate, loialitate). Se observă că umorul vechi rezistă sub o formă de argou modern în sistemul social sportiv, în analiza feed-back-ului, în relația între supraponderabilitate/obiceiuri alimentare, sedentarism și boli, factori de decizie responsabil, asemănările și diferențele între rezultate, sugestii asupra conținutului și acțiunilor din program. Sportul reprezintă
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]