7,127 matches
-
aiureli despre cei nu știu câți regi ai orașului București. Când ne-au simțit cu vigilența mai anesteziată, s-au repezit!... În lumina subnutrită a flăcăruiei ce a aprins-o imediat terchea- berchea, necunoscuta se zvârcolea cu șoldul străpuns, ca de o săgeată, de dantura incompletă a deșiratului. Bestia în raglan îi strângea între fălci carnea șoldului, buzunarul, prin care lepădătura deslușise pâlpâirea cubului și însuși cubul de chilimbar. Muchiile ascuțite ale cubului îi însîngeraseră degeneratului mucoasa bucală. L-am izbit, fiecare cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
IF-ul îi spuse șoferului să mute fundul mașinii de-acolo, revenind exact în acel loc, din oră în oră și, la fiecare oră, așteptând câte trei minute. Săriră gardul de beton, supraînălțat cu brâu de metal și presărat cu săgeți să julească, în ascuțișurile lor, popoul nebunilor. Întâi Iarba Fiarelor. Apoi Regele Bolilor Nervoase. La urmă, Fisente. Spitalul avea 18 pavilioane (lunguiețe, turtite, solide), înșirate pe 4 rânduri, ca alinierea, pe un platou, a unui pluton de jandarmi și despărțite
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vadă bine pe Alison și să stea cu spatele la Susan. Ar trebui să încerci să te împrietenești cu Sofia. Atrage-o de partea ta. Expresia de pe fața lui Alison se putea traduce prin „mi-e frică să zbor cu avionul, iar Săgețile Roșii mi-au propus să merg cu ei și să mă arunc cu parașuta“. Nu sunt sigură c-ar merge, a răspuns ea cu timiditate. Nu voia s-o supere pe Julia, când femeia se arăta atât de interesată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
un spirit liber. O spun cu o oarecare invidie, pentru că eu nu am fost niciodată astfel și nici acum nu sunt. Convențiile n-o impresionau, iar prefăcătoria n-a caracterizat-o niciodată. Pe când era copil, era atrasă de arcul cu săgeți și ura vatra și ceaunul, spre disperarea Bătrânilor. Ăsta a fost norocul meu. însemna că ea procura mâncarea pentru amândoi. însemna că era la fel de bună pe câmp ca majoritatea bărbaților tineri. Prepelicarul era un cap de familie înnăscut. Cu sâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
siguranța și să folosească pușca. Avea deci la dispoziție doar câteva secunde, scurta „surpriză“ pe care o va trăi adversarul său când va vedea neobișnuitul obiect. Vultur-în-Zbor a aruncat osul cu o singură mișcare fluidă, ca și cum ar fi lansat o săgeată mare și incomodă. A nimerit pușca chiar în locul unde o strângea mâna inamicului său. Un țipăt de durere și arma a căzut pe podea. Tot așa și Osul, care s-a spart, cu rezultate care i-au înmărmurit și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
copac pe măsura frasinului și nici un leagăn care să se compare cu acesta. Ceața era azi rară, soarele cald și aerul vibra de bâzâitul albinelor, ce-și cedeau de treburile lor. Iată: un fluture scânteiază și fâlfâie din aripi printre săgețile de lumină ce străpung umbra. O zi elegiacă, grațioasă precum leagănul în plin balans, proaspătă și curată precum pâinea scoasă din cuptor, delicată ca dantela pe pielea unei femei palide, o zi pe măsura frumuseții femeilor de lângă leagăn. Vultur-în-Zbor s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
spuse Grimus, fluturându-și mâinile cu mișcări de pasăre. Așadar, în Camera Păsărilor Vultur-în-Zbor își puse pe cap podoaba cu pene pentru ceremonii, își pictă fața precum un șaman axona, își aruncă un arc pe umăr și o tolbă cu săgeți pe spate și luă un toiag ju-ju în mâna dreaptă. între timp Grimus își puse pe cap o podoabă diferită, al cărei colorit se potrivea exact cu penajul imensei păsări reprezentate în cel mai mare portret din încăpere. — Gata, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
vrei. Doar o singură descoperire. Vultur-în-Zbor nu-l putea refuza. Nu era mare lucru. Acum, că știa unde se află Trandafirul, Grimus nu-l mai putea opri. în fond, își spuse Vultur-în-Zbor, el era înarmat. Nu numai cu arc și săgeată, dar și cu o obligație puternică. Față de Virgil. Față de propriul său trecut distrugător. De data aceasta ionii săi puteau fi bine folosiți: dacă tot era un distrugător, atunci cel puțin să distrugă lucruri periculoase. Grimus se mutase într-un colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
atât de rezistente, atât de întunecate. Prinse perdeaua de la fereastră cu ambele mâini și trase cu toată puterea de țesătura aceea diafană. Clamele cedară ușor rămânând cu ea în mână. Maxilarele îi erau încordate, respirația sacadată, ochii altădată blânzi, scăpărau săgeți printre genele lungi și dese. Ținând-o cu ambele mâini și cu privirea ațintită în depărtare, undeva în adâncuri, trase de pânza întunecată vrând să o rupă în bucăți, să o distrugă, dar aceasta se încăpățâna să reziste. O adună
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
și o aruncă fără să-i urmărească, cu privirea, căderea în gol. Un val de aer rece îi cuprinse obrajii răsfirându-i părul desprins din clama ce-l ținea mereu captiv. Ochii se umeziră din cauza aerului care-i înțepa cu săgeți reci. Nu mai voia să plângă. Se întoarse și ieși din cameră lăsând fereastra deschisă. Își luă poșeta cu o mișcare bruscă de pe fotoliu în care meditase asupra cuvintelor din scrisoare, fără să se oprească din mers. Nici nu observase
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
nicio privire călătorilor din jur. Imaginile rulau prin geamul prăfuit al autobuzului vechi, dar Karina nu vedea nimic. Mintea ei se blocase la scrisoarea din poșetă. Inima îi făcea și mai grea misiunea, oprind-o din când în când cu săgeți dureroase. Respiră adânc, des, de mai multe ori. Doar așa reușea să o calmeze. Apropierea lui o făcea să bată ca nebuna fără să transmită un mesaj concret, descifrabil. Nu reușea să înțeleagă ce simte pentru el, dar era evident
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
e frumoasă. Evitase să se mai privească, să se analizeze în oglindă de când tristețea îi întuneca chipul. Nu suporta să-i vadă aroganța cu care îi trata pe toți din locul în care se instalase și-și arunca, fără reținere, săgețile dureroase. Acum însă cuvintele lui îi stârniră curiozitatea. Voia să descopere frumusețea despre care vorbea el, pe care reușise să o vadă deși ei îi era străină. Oglinda îi arătă un chip ofilit, o privire stinsă în ochii mari, întunecați
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ținea strâns sub bărbie. Se ghemui pe partea stângă continuând să-și înfigă unghiile cu putere în prosopul vinovat de stânjeneala pe care o trăia în acele momente. Inima îi zvâcnea dureros, iar din când în când era străpunsă de săgeți invizibile, dureroase. Erau acele momente în care abia mai putea respira. „- Oprește-te! Te rog, oprește-te! Vreau să te oprești! M-am săturat de tot ce-mi oferi. Vreau să se termine o dată pentru totdeauna. Nu vreau să te
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
că se duce până la baie și a dispărut ca o ciută sălbatică. Am așteptat-o Îndelung, aranjându-mi puțin pletele nepieptănate și căutând În mintea mea alte asocieri de cuvinte pentru a-mi distra partenera de conversație. Întârzia mult. Tărăgănat, cu săgeți cumplite-n picior, m-am dus să văd de ce nu mai vine. Am găsit-o dormind În patul ei, ca o pisică mare, Întinsă peste pilota răvășită. S-a trezit În orele târzii ale după-amiezii, aproape speriată. A intrat În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
uimire: "Ridicați semnele Urbei înspre-a cerului oștire Și strigați: Cu noi e Roma! " - Codri-adînci și-ntunecoși Clocotesc de lungul freamăt și de-a armelor sunare. Armia: "Cu noi e Roma" - Acvilele-i ard în soare. Van din Sarmisegetusa vin săgeți în roșii ploi, Scuturi se îndrept spre dânsa oprind grindina de-aramă, Zeii urlă - stânci se clatin, norii-n fâșii se distramă Și de fulgeri lungi șiroaie curg în munții rupți și goi. Din Apus vin zeii Romei. Pe o
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
stâlpi și-n globuri. Din eternă-ntunecime Ca sa lupte-acuma Joe pe Titani i-a liberat; Și tunând ei urcă cerul surpând scările de nouri, De sub scuturi de fier negru arcurile-ntind în bouri De se nărue văsduhul de-al săgeților vărsat. Negurile-n stâlpi se-nchiagă suind vârful lor în soare - Par un codru sur și vecinic. Lunci albastre lucitoare Se deschid ca loc de luptă în păduri de nori ș-argint; Printre stâlpii suri s-arată coifuri mândru așezate Pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
C-o strigare rece Joe fulgerul i-nfige-n coaste Și a zeilor Daciei cruntă și măreață oaste, Orbită aude glasul părintelui lor rănit Și-o întorc la fugă; - caii, carul rupt în nori răstoarnă. Din titanicele arcuri ploaie de săgeți se toarnă, Nimerind în spate goale pe fugarii cei divini; Și răpiți, urlând ei bolta o coboară - ș-o coloră Cu-a lor sânge care-n râuri ude, roșii, de-auroră, Împle-a norilor spărture cu mari lacuri de rubin
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Ademenirea-i blândă, putut-a sta-nprotivă Atâtor vorbe calde șoptite cu durere, Ce aerul îl împle c-un val de mîngîiere? Putut-a împotriva atâtora să stee Când e așa de dulce și nu-i decât femee? Știind că o săgeată din arcul cel cu gene E chiar durerea însăși a vieții pământene, Venin știind că este sărutul zânei Vineri, Venin mi-era suflarea și ochii tăi cei tineri Și nu voiam ca dânșii cu dulce vicleșug S-aprinză al meu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cea rărită Prin umbra moale de [pristol] Să mi s-arate liniștită A ta ivire, dona Sol, Să văz cum mâna ta îndoaie În arc o ramură de fag Și ca Diana cea bălaie Îți faci în codru mândru prag; Săgeți de aur pe-al tău umăr, Gonești vânatul tău în stol, Dar peste frunze făr-de număr Nu-mi lași o urmă, dona Sol. Chiar de luceafărul de seară Te tem, căci dulce arde el, Când treci frumoasă și ușoară În
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Decât nenșelat, de dânsul Nici să-l știu și să-i duc dorul... Mai scăpare-am cu viața Din al dragostei răsboiu Cu dulceața-i nesfârșită, De nu ne-am lupta în noi? {EminescuOpIV 523} Tolba dragostei de aur, Dar săgeata-i otrăvită. II Și la poala hainei tale E adânc de altă floare. Haine noi cari la îmblet Lin de trupu-ți se lipesc Și arată cu-a lor cute Boiul tău împărătesc. Și te mlădii cu mult farmec Intre creți
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
gloriei drum: E moartea stăpână pe stepe. {EminescuOpIV 547} Ce sgomot de bucium și arme, ce val! Când Ștefan se sue călare pe cal Răspunde Suceava din urmă; Și nimeni nu știe cum tu ai ajuns Să știi de ce munții săgeată-ai pătruns Și-a codrului cale se curmă. Răsună pământul de tropotul des, De-atîtea oștire de munte, de șes, Răspunde sunare din nouri; Cu sunet de bucium la munte și plaiu, C-o oaste întreagă călare pe cai, Cu steaguri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fața prelungă, pomeții ridicați, obrajii cu mici riduri bine mascate cu pudră, gura de la care Va „Împrumutase” colțul din stânga-sus mai ridicat decât omologul său din dreapta și, mai ales, ... ochii ei mari și luminoși, cu care Ochenoaia a aruncat adesea săgeți pline de amor și mulți bărbați au fost ținta lor, sulițe către dușmanii de rând, către fetele sale, care niciodată nu reușeau să o mulțumească și fulgere prevestitoare de trăsnete față de dușmanii mari care Încercau să-i micșoreze grădina, să
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Trecînd mai departe, am observat fleșa bisericii anglicane dominînd Plaza Iglesias. Girueta din vîrful ei era orientată către balconul unui apartament de lux dintr-un bloc profilat pe cerul Estrellei de Mar. Rombul argintiu tremura În adierea dimineții, ca o săgeată indicînd o anume fereastră de dormitor pe o ilustrată de vacanță. Mi-am parcat Renault-ul vizavi, m-am așezat strategic cu ziarul În față și am ridicat privirea către Apartamentos Mirador, un complex exclusivist construit pe cornișa superioară. Balcoane Încărcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
i se neliniști și începu să tresalte. Se cabră odată cu el, dar nu era ceea ce așteptase. O porni sforăind în galop, până când se- nălță și îl aruncă dintr-un salt, făcându-l să se despartă de hățuri. Plonjă ca o săgeată lansată din arc și căzu pe spate în desișul unor bețe și țepi de gherghin sălbatic. Îi vâjâia capul, dar nu simțea încă vreo durere în corp, ci o amorțire ușoară, care îi urca dinspre degete. Întoarse doar ochii și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de frumos, cu crupele mătăsoase și roba de un negru profund, care cobora în albastru. La un moment dat, o albină sau poate o viespe îi roi în jurul urechilor și i se proiectă drept în ochi, ca un vârf de săgeată. Omar însuși sări ca ars, dar calul abia schiță un freamăt al nărilor. Lăsă zburătoarea să îi alunece pe luciul pupilei, ca pe o pieliță de măslină, ca și cum era mort. Aștepta încordat și insecta prinse curaj, îi trecu spre buza
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]