6,803 matches
-
persoană care era atât de dedicată slujbei, care se întorcea la birou după o cină relaxantă și de durată, te intriga deosebit de tare. Asta da, să fii pasionat de ceea ce faci. Pe drumul către Christopher Street, m-am gândit la sărutul nostru și-am simțit cum încep să mă înroșesc, din vârful degetelor de la picioare și până în creștet. Mă întâlneam cu Randall Cox. Mi-am pescuit mobilul din geantă, am sunat-o pe Bea și i-am dat raportul, din spatele palmei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cum îmi mersese în ziua respectivă. La sfârșitul primei săptămâni îmi trimisese și niște trandafiri la birou. Cu o săptămână în urmă, luasem din nou o masă spectaculoasă împreună - de data asta la Le Cirque - care fusese urmată de un sărut de noapte bună încă și mai spectaculos. Eram vrăjită. Găsisem deja nume pentru copiii noștri. Cu o seară înainte avusese loc cea de-a patra întâlnire. Sunasem la ușa apartamentului lui la 8:05, iar Randall - într-o cămașă descheiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mă puteam împiedica să nu mă întreb dacă erau curați - sau dacă nu și-i dăduse jos, de pe ea, în seara precedentă și nu-i băgase direct în geantă. — Să-i porți sănătoasă, păpușă! Candace mi-a mai trimis un sărut răsunător prin aer, după care a luat-o din loc, îndreptându-se spre rafturile din care s-a apucat să extragă mai multe duzini de cărți din colecția Grant, pe care le arunca în sacoșa enormă, inscripționată Chanel. — Îmi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
avea, încă, o șansă. După ce a câștigat bătălia notei de plată, Luke a insistat să mă conducă acasă, cu toate că asta însemna să se abată cu cel puțin zece străzi de la drumul lui. Când am ajuns la hogeagul meu, m-a sărut cu blândețe pe obraz. În vreme ce urcam treptele celor șapte etaje până la garsoniera mea, m-am trezit zâmbind (în mod normal, expresia mea e, mai curând, o grimasă îmbujorată). Odată intrată în casă, m-am schimbat în pijama, am pus pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
sursa râsetelor și al zgomotului de pahare ciocnite. — Dragii mei! Lucille Cox s-a ridicat și-a zburat către noi în secunda în care am pătruns în sufragerie, învăluindu-ne, pe amândoi, într-o îmbrățișare strânsă și plântându-ne câte-un sărut umed pe fiecare obraz. Lucille era cea mai bronzată și mai subțire femeie pe care o văzusem vreodată. Era îmbrăcată impecabil, iar ansamblul se finaliza cu un păr decolorat până la nuanța unei bezele. — Randall, dragul meu! Iar tu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mă simt atât de inconfortabil. Trăsesem de mâneca lui Luke și încercasem să-l conving să urce în garsonieră pentru încă un pahar de băutură. Nu vrusesem să încheiem discuția. Oare urcase? Oare se mai întâmplase și altceva în afara acelui sărut pe obraz? Mi-am stors creierii ca să-mi amintesc mai multe detalii... dar nu, mi-am adus aminte că urcasem singură pe scări, cu un rânjet idiot pe față. Nu se mai întâmplase nimic altceva. Eram sigură. Atunci de ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Luke s-a aplecat către mine și m-a sărutat ușor pe obraz. Eu am înghețat. Luke mirosea a muncă grea și a mosc. Bea se uita la noi din celălalt colț al camerei. Gândurile i se citeau pe chip. Sărut pe obraz. Gest de prietenie. Ăăă, pe aici, am spus eu, conducându-l pe Luke în lungul coridorului. Am deschis dulapul din baie și am scos afară niște prosoape curate. Luke rămăsese cu câțiva pași în urmă și-și trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Vivian, îngrijorarea lui Bea, absențele din ce în ce mai prelungite ale lui Randall. M-am întâlnit cu Mara într-o seară, să bem ceva, iar ea m-a întrebat dac-am început să iau sedative. Viața părea să fi devenit mută. De la acel sărut, nu mai vorbisem cu Luke - undeva, în adâncul creierului meu, gânduri despre el se ițeau tot timpul, însă eu nu reușisem încă să înțeleg ce însemnau sentimentele mele sau ce-ar fi trebuit să fac în legătură cu ele. Într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
primească o explicație sau l-ar fi atacat ea direct. Dar atunci, acea altă femeie nu s-ar fi sărutat cu un alt bărbat cu doar câteva săptămâni înainte. Acea altă femeie nu ar fi reluat, în mintea ei, acel sărut idiot, de mii de ori, de când el se petrecuse în realitate. Aveam acum încă un subiect la care să nu mă gândesc. Pe care să mi-l îndepărtez din creier, ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. Am continuat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
dar apoi s-a scuturat de starea de disconfort, s-a dus către microfon și l-a luat din mâna lui Vivian. Ea și-a pus palma pe brațul lui, bătând din gene și aplecându-se ca să-i aplice un sărut dublu, languros. — Mulțumesc, Vivian. Apreciez foarte tare că ați venit cu toții aici, în seara asta. A urmat o explozie de aplauze furtunoase, iar mie mi s-a umplut inima de mândrie. — Există o singură persoană căreia chiar trebuie să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Galeria din Szolnok a Marusiei Klein. Cred că e cel mai bun nud desenat de mine, a zis Szántó. Ți-l dăruiesc. Klaus s-a apropiat de mașină. Eu am rămas pe loc. Buzele mele erau Încă deformate parcă de sărutul lui. A deschis portiera dar n-a urcat. Se sprijinea de capota mașinii, ținându-și capul În palme. Atunci mi-am adus aminte de aparatul de fotografiat, i-am simțit brusc greutatea atârnându-mi de gât ca o piatră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de moluscă a lui Petru, a cărui singură grijă, banalizată și ea, era să-i promită orgasm după orgasm, cu o generozitate de contabil: meticuloasă, exactă, Îndârjită, mută, fără pic de tandrețe sau pasiune: o primă, sau indemnizație de fidelitate. „Sărutul” lui Klimt Îl lăsa rece și nici nu visa femei cu Înfățișarea Adelei Bloch-Bauer sau a Margaretei Stonborough-Wittgenstein. Unul dintre desenele lui Szántó o apropiau Însă surprinzător de portretul lui Danae pictat de Marele Vienez, și acest lucru părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
scufundase cu totul Într-un generos braț de fân ce trebuia dovedit acum, căci altă oprire atât de importantă stăpânul său nu mai avea În cursul zilei. Când Între cei doi părea să nu fi rămas loc decât pentru un sărut grăbit, Eleonora scoase din buzunarul cojocului ei de oaie un Snickers pe care Îl plimbă mai Întâi, provocator, sub mustața poștașului, ca pe o țigară de foi Partagas, apoi, cu o Încetineală ce nu avea nimic de-a face cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
până la glezne. S-au Întors În oraș târziu În noapte, cu ultimul autobuz. Au tăcut tot drumul. Ea a avut timp să și ațipească câteva minute cu capul pe umărul lui. S-au despărțit spunându-și la revedere, după un sărut grăbit, timid, ce restabilea o distanță anulată parcă din greșeală. Apoi a venit toamna. A urmat o iarnă obișnuită: lungă și posomorâtă. Odată cu primăvara, au venit, ca de fiecare an, și Paștele. Primi o telegramă cu următorul text: „Te fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Germania. Era lotul ultimilor sași visători din Transilvania. Klaus nu se omora cu cititul. Avea totuși un poet preferat: Franz Hodjak. Purta cu el mereu o carte de-a lui publicată În țară. Mi-a dat mie cartea odată cu un sărut fratern pe frunte Înainte de a ne despărți. Recita mereu versuri din cartea asta. Două poeme reveneau obsesiv: Cimitir săsesc și Vama Veche. Când am aflat de moartea lui Klaus În loc să plâng m-am pomenit recitând ore În șir poemele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vorba poetului, Totul. Totul! Nimic mai mult. 2. Evenimentul a trecut altfel neobservat, căci lumea era Încă frământată de soarta ochelarilor-minune, se zice, pe care mortul i-a purtat cu atâta naturalețe și har până aproape de veșnicie. Au dispărut odată cu sărutul neașteptat al unei sclifosite care Își târa prin zăpadă blugii ei albaștri tiviți cu țurțurei de gheață. Era frumoasă, nimic de zis, dar era Îmbrăcată cam aiurea. Cu furca, altfel spus. După ce că era șleampătă, părea și drogată. Cei care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
James Ellroy DULCELE SĂRUT AL DALIEI Traducere din limba engleză și note de Viorica Boitor Pentru Geneva Hilliker Ellroy 19151958 Mamă: După douăzeci și nouă de ani Îmi iau acest rămas-bun însângerat. Acum te pun deoparte, bețivul meu, cârmaciul meu, Întâiul meu îngrijitor pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
nevoie de ajutorul meu. În ajunul Anului Nou am mers pe Balboa Island, la concertul trupei lui Stan Kenton. Am dansat până în 1947, amețiți de șampanie, iar Kay a dat cu banul ca să vadă cine câștigă ultimul dans și primul sărut de la miezul nopții. Lee câștigă dansul și i-am urmărit învârtindu-se în ring pe melodia Perfidia, minunându-mă în sinea mea de felul în care îmi schimbaseră viața cei doi. Apoi a sosit miezul nopții, formația cânta cu foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
uitării. Într-o secundă eram gol și eu, iar în două secunde eram lângă fetița de bani gata. Ea murmură ceva de genul: — Nu-mi urî familia. Nu-s chiar așa de răi. Am redus-o la tăcere cu un sărut apăsat. Ea îmi răspunse la fel. Limbile și buzele noastre se jucară până când ne-am văzut nevoiți să luăm o pauză, ca să ne recăpătăm suflul. Mi-am plimbat degetele pe sânii ei. I-am cuprins cu mâinile făcute căuș și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și ea avea să Îl Îmbrățișeze pe eroul Întors acasă. Dar când clipa aceea sosi, dl James era de față, la fel ca și Joan Anderson, iar Minnie trebui să se mulțumească cu o strângere de mână și cu un sărut pe obraz. Grija față de dl James i-a apropiat, cu siguranță, În special după accidentele cerebrale, iar Burgess este Întotdeauna blând și atent cu ea și Îi spune că fac „o echipă bună“, dar nu s-a arătat câtuși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îi făcuse un costum de seară În douăzeci și patru de ore, la vreme pentru Soțul ideal de la Haymarket. Făcuse treabă bună și Jane spusese că arăta foarte chipeș În timp ce Îi Înfoia cravata albă și Îl conducea până la ușa locuinței, cu un sărut. Dar nu toți cei din staluri erau Îmbrăcați de seară - zări un bărbat cu un costum Norfolk cafeniu, care tocmai se așeza. Era George Bernard Shaw, care tocmai Începuse să facă cronică teatrală pentru Frank Harris În The Saturday Review
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fusese Îndreptată În principal Împotriva lui și a piesei lui. Dar ceea ce devenea tot mai evident, pe măsură ce se limpezea tabloul general, era că Alexander Îl trădase chemându-l să iasă la rampă, tot așa cum Iuda Îl trădase pe Iisus prin sărutul din Grădinile Ghetsimani. Imaginea actorului care Îi zâmbea făcându-i semn să iasă din Întunericul culiselor la lumina amețitoare a reflectoarelor Îi era la fel de vie ca și când s-ar fi Întâmplat ieri, doar că acum zâmbetul Îi părea vulpesc. Fusese pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
acelui gust. La sfârșit, din sala extaziată primirăm o ploaie de aplauze care ne acoperiră. Fusesem apreciați. După spectacol, Angi mă luă în brațe și făcu cu mine mai multe piruete. Și greși din pupici (din ploaia de pupici) un sărut pe gură. Poposi o clipă pe buze, parcă nevrând să accepte că a greșit. Când îmi dădu drumul, îmi sărută ambele mâini. Și atunci fu el cel ce mă evită toată noapte. Însă când mă duse acasă, deși tăcu, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
noptieră, mă prinse de mână și mi-o sărută. Atunci îi sării de gât și începui să plâng. Îmi șterse lacrimile una câte una și puse o sărutare pe fiecare loc stropit de suferință. Pauzei de după aceasta îi urmă un sărut pe care i-l dădui. Și buzele noastre calde se desfăcură doritoare, limbile se mângâiară suav și pasional. Și apoi trupurile noastre, ce simțiră dorința în cele mai fine fibre, dansară pe melodia sufletelor noastre. Și acea melodie era una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pur și simplu eram. Ne doream. Și exista acel impuls. Acel impuls. Acel impuls era viață, energie. Puritate. Viteză. Acel impuls era un I mare. În esența ființei mele (și a lui) pulsase ceva. Senzația era unică și intimă. Un sărut, urmat de altul, priviri peste clipiri, toate fără înregistrare cronologică, încât nu știam de începuse sau se terminase și începuse imediat iar. Și probabil că nu conta. Ce se întâmplase? Cum să fie spus? Ființa umană reacționează așa de ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]