8,304 matches
-
se arunce de gât șoptind, printre murmure care aduceau cu o melodie cunoscută, „Doamne, cât te iubesc!“, ca amețită, deși nu băuse cât să amețească, și tot ce a mai știut să facă a fost să stingă luminile, să-și smulgă hainele și să se vâre în pat goală, ușor înfiorată de răcoarea nopții, chemându-l alături, urmărindu-i mișcările nu atât de repezi pe cât ar fi vrut ea să fie, cu aceeași privire fierbinte și tot ce a mai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Îmbulzindu-se spre și dinspre Gara de Nord. Din nou formând o masă informă în stațiile de autobuz, tramvai, troleibuz. Despicând norișorii delicați de praf. Învelindu-se în lumina filtrată de arborii parcurilor. Înaintând printre frunze ruginii sau îngălbenite ce pluteau nesigure, smulse de adiere din copacii bulevardelor. Același fel de mulțime în oricare parte a orașului, preocupată, grăbită, frământată, vociferând, tropăind, trăind. Aceeași mulțime fără de care orașul n-ar fi fost așa cum este: imens, enervant, obositor, prăfos, aglomerat, acaparator, obsedant și drag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mari și mici, în sepia sau alb-negru, invitații la nunți ai căror miri vor fi având de mult nepoți și la botezurile unor prunci ce vor fi fost de acum părinți și ei, adrese, însemnări ordonate și caligrafiate pe foi smulse din caiete școlare, învelite cu atenție în coperți de vinilin și legate cu ață colorată, însemnări dezordonate pe hârtii îngălbenite de vreme, nici măcar întregi toate, alteori câte un singur nume sau câte un singur cuvânt cu înțelesul definitiv pecetluit, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
margine. Rămâneau la urmă nevolnicii și mult prea lacomii care au cutezat să se apropie și de el, cu toate că la un pas de el era un cerc roșu sângeriu, luminos și scânteietor, ce însemna interdicție. Călcând cercul și vrând să smulgă până și aerul interzis prin blestem, încercând în zadar să-l taie cu muchia palmei, scoțându-și de la brâuri cuțitele ruginite, înfigându-le în el și despicând carnea de os ori brațul de trup ori înjumătățind coastele, într-o mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
lună sau naiba știe când și să credem că lumea se sfârșește mâine! Și deci să facem tot ce ne trece prin cap, de parc-am fi pe o insulă și... Prea bine, să facem asta!“. Își coborâse privirile și smulgea inconștient fire sau puf din fusta groasă, cu o mișcare zvăcnită și nervoasă. „Foarte bine, să facem“, îi răspundea Vlad Dumitrescu și în aceeași clipă răsuna glasul catifelat și subțire al Liei, care se apropiase de Rodica Dumitrescu. „Dar, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
erau fierbinți. I-a mușcat buzele. „Stinge lumina“, i-a spus. „De ce?“ „Ți-am spus să nu pui astăzi nici un fel de întrebare. Stinge lumina, te rog.“ În câteva clipe i-a simțit aproape trupul gol și fierbinte. I-a smuls cămașa, rupându-i nasturii, i-a mușcat din nou buzele și umerii. „Știam eu, știam eu bine că așa o să fie“, a spus când s-a liniștit, destinsă, cu capul lipit de pieptul lui. „Acum am să mă îmbrac, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
I-am spus să plece. N-a vrut. M-a amenințat. Am fost în stare să mă împotrivesc, deși eram îngrozită. Și atunci a scos cureaua și m-a lovit, habar n-am de câte ori, s-a repezit și mi-a smuls capotul de pe mine, și a continuat să lovească, deși nu mă mai împotriveam, eram terorizată cu totul. Nu urăsc nimic pe lume mai mult decât violența. După ce s-a zbătut în mine vreo două minute, s-a întors cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dar în a treia au râs și ei și pe urmă Meme a venit cu o sticlă de votcă, a deschis-o, au înghețat când l-au văzut că începe să bea, dar n-au avut avut curajul să-i smulgă sticla de la gură, nu primiseră nici o indicație cum să acționeze într-o situație ca asta, pentru că nimeni nu era atât de nebun să-și închipuie o situație ca asta, ba și-au zis că poate e mai bine, se destinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
lui încă, dar legăturile cu el rupte sau prea firave și de dincolo de hotar, de pe un alt pământ, o atrăgeau forțe irezistibile, nici măcar legături, ele n-aveau să vină decât mai târziu, atunci nu erau decât forțe irezistibile care îi smulgeau picioarele încleștate și o făceau să meargă într-acolo. Asta însemna o aventură, sau mai mult. Și el știa și ea știa că el știe și că știind o poate opri, dar el n-a știut ce trebuia... Se zvârcolise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
părul. „Ți-am spus să încetezi cu vorba asta. Te implor. O, Doamne! De ce s-au întâmplat așa toate? Nu înțelegi că nu vreau să plâng și că fiecare vorbă d-asta de-a ta mă face să...“ S-a smuls din brațele lui, și-a aprins o altă țigară, și-a șters ochii, sprijinită de tăblia mesei. „Nu vreau. Nu vreau nici să plâng, nici să mă întorc, nici să sufăr, nici să... Nu te apropia de mine, te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
viață! Vreau să fiu fericită, vreau să fiu fericită, de câte mii de ori trebuie să-ți spun asta?! Tot ce faci, privirile, vorbele, gesturile, amintirile tale, până și prezența ta mă împiedică și trebuie să fac eforturi să mă smulg. E oribil. Vreau să scap de tine, înțelegi asta?“ Ajunsese să strige, hohotind de-a dreptul. Apoi s-a oprit brusc, și-a suflat nasul cu zgomot. „Înțelegi naibii odată pentru totdeauna?“ Dar el nu mai spunea nici o vorbă, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
bucată de hârtie pe care - în versiunea ei - el notase instrucțiuni secrete primite prin telefon. Tabitha a mers până într-acolo încât să susțină că Lawrence „avea o privire vinovată“ când ea l-a întrerupt și că încercase să-i smulgă cu forța bucata de hârtie din mână. Dar Tabitha s-a cramponat de ea cu o încăpățânare jalnică și a păstrat-o ulterior printre documentele ei personale. Mai târziu, când a formulat acea acuzație fantezistă împotriva lui Lawrence, ea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ridică și femeia din spatele ei spuse: — Stai jos, pentru Dumnezeu! Pe ecran, m-am întors și m-am uitat la ea, spunând: — Mamă, ce provocatoare ești! Shirley își dădu părul spre spate, stingherită. Mama mă apucă de mână și mă smulse de pe scaun. Am țipat, protestând. — Sst! făcu femeia din spatele nostru. — Ce faceți? spuse bunicul. — Plecăm, asta facem, spuse mama. Și o să veniți și voi dacă nu vreți să vă duceți pe jos până la Birmingham. — Dar nu s-a terminat filmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
păr negru care zâmbea pe ecran, cu un braț în jurul unui băiețel și care părea să se căznească atât de mult să intre pe sub pielea puștiului care stătea în poziție de drepți și privea în gol, încercând parcă să se smulgă de lângă „unchiul“ cu un zâmbet etern și mustață neagră stufoasă. Și scena era atât de captivantă, atât de exagerată și de nefirească. încât am uitat că trebuia s-o ascult pe femeie, până când ea aproape că terminase și atunci mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
creadă... — Ce să creadă? Edward coborî glasul și șopti: — Blestemul. — Blestem? Ce blestem? — Blestemul castelului Hacrio. — Bine. Te duc la Jason. Sunt sigur că îl va interesa cazul. — Mă bucur. Acum vorbea cu accent englezesc. Suna mult mai bine. Își smulse barba falsă și zâmbi. Sunt extrem de încântat de cunoștință, domnule Maple, spuse el. Richard, surprins, îi întinse mâna. Își strânseră mâinile. Sunt extrem de încântat de cunoștință, domnule...domnule Whiter. — Te rog, spune-mi Edward. Acum, hai, spune, unde e casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
s-a lăsat o tăcere stânjenitoare, până când Joan a cedat și a pus inevitabila întrebare: — La ce te gândești? — Mă gândeam la cronica mea. Cred că a citit-o deja. Mă întreb cum îl afectează. Joan se rostogoli pe spate, smulse un fir lung de iarbă și începu să-l mestece. Chiar crezi că oamenii se sinchisesc de ce spui tu despre ei? — În acest caz, am spus, continuând să privesc în zare, da, cred că da. Se adunau nori de furtună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
zvâcnind Trebuia să recunosc că nu ajungeam nicăieri în felul acesta. Și pe lângă asta, puteam oricând să revin ulterior dacă voiam să adaug detalii descriptive de mare finețe. Dacă nu intram în miezul problemei, elanul se va duce curând. Îi smulse bluza Nu, prea agresiv. Îi desfăcu bluza și i-o desprinse de pe ea precum precum precum coaja unei banane prea coapte Am aruncat pixul și m-am lăsat dezgustat pe speteaza scaunului. Ce se întâmpla cu mine în seara asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
laolaltă. După ce a murit... s-a terminat. — Dar v-ați mai văzut după ce a murit. Nu din motivul ăsta s-a întâmplat. Voiam să-i spun, aste era ciudat. Doream cu disperare să-i spun. Dar trebuia să mi se smulgă cu cleștele vorbele din gură și procesul abia începea. Nu voiam să fiu necooperant: nu voiam să par capricios de enigmatic. Pur și simplu așa a ieșit. Am spus: — Oamenii nu mor o singură dată. Fiona m-a privit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
îngălbenit, fiecare bilețel de care nu mai aveam nevoie și fiecare bucățică de hârtie. Nu m-am oprit decât când am dat peste un pachet nedesfăcut cu cărți de la Peacock Press: apoi cuprins de o curiozitate absurdă, aproape isterică, am smuls ambalajul și m-am uitat la cele trei volume. Voiam să văd ceva care să mă facă să râd. Era o broșură subțire intitulată Splendorile arhitecturale de la Craydon, care se lăuda, conform fluturașului, „cu trei ilustrații în alb-negru“. Console! Console
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
două de kilograme nu reprezentau o garanție pentru rezistență sporită la o noapte de chef (deși, dacă stau să mă gândesc bine acum, au reprezentat o garanție destul de bună pentru a fi angajată la o revistă de modăă. M-am smuls plină de curaj de pe canapeaua de suferință pe care zăceam de vreo săptămână și am depus mari eforturi să nu vomit. Readaptarea la America - la mâncare, la modul de viață, la dușul divin - nu fusese prea dificilă, dar chestia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
lucru pentru a mă analiza, la fel un bărbat absolut superb, deși era evident homosexual și nu-l interesa decât Îmbrăcămintea mea. Chiar În momentul În care am intrat În spațiul rezervat asistentelor, aflat Înaintea biroului Mirandei, Emily mi-a smuls servieta din mână și a dosit-o iute sub biroul ei. Mi-a trebuit o singură secundă ca să pricep mesajul din spatele gestului, și anume Cară chestia asta cu tine și Îți pierzi toată credibilitatea. Apoi m-am pomenit chiar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
impresionată de tine și dorește să lucrezi pentru ea. Nu-i așa că e minunat? Felicitări, draga mea. Cum te simți În calitate de nouă asistentă a Mirandei Priestly? Cred că ești de-a dreptul... Mi se Învârteau creierii. Am Încercat să mă smulg de pe canapea să-mi mai torn o ceașcă de cafea, sau niște apă, sau orice În stare să mă limpezească la cap și să facă În așa fel Încât vorbele ei să sune din nou a engleză, dar nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ce ar spune Miranda dacă ar ști că port trening În biroul ei. Fii calmă, fii sigură pe tine, m-am autoinstruit eu. Doar nu te poate dezmembra prin telefon. — Da? am auzit vocea care, de la mare depărtare, m-a smuls din gândurile mele de autoâmbărbătare. Era Caroline, care, la cei doar zece ani ai ei, reușea deja să imite perfect maniera abruptă de a răspunde la telefon a mamei. Cassidy măcar avea politețea de a răspunde cu „Alo“. — Bună, scumpo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Când am ajuns Înapoi În birou mă treceau deja toate apele. — Am adus toate ziarele și am ridicat și revistele, În caz că le vrea. Mai e o singură problemă: nu cred că pot să port adidașii ăștia, nu? Emily și-a smuls căștile din urechi și le-a azvârlit pe birou. — Nu, bineînțeles că nu poți purta așa ceva. A ridicat telefonul, a format patru cifre și a cerut: — Jeffy, adu-mi o pereche de pantofi Jimmy Choo, mărimea... S-a uitat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Choos cu toc, cu breteluțe din păr de cămilă care porneau În toate direcțiile și cu catarame dispuse delicat În mijloc, sandale care valorau probabil În jur de vreo opt sute de dolari. La naiba! Trebuia să le Încalț. Mi-am smuls din picioare adidașii și șosete Îmbibate de transpirație și am azvârlit totul sub biroul meu. Piciorul drept a intrat ușor, dar nu reușeam sub nici o formă să deschid cu unghiile mele scurte catarama de la cea stângă, până când - gata! am reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]