7,322 matches
-
lor național în regiunile în care sunt autohtoni și nu au avut configurații statale permanente de sine stătătoare de-a lungul timpului, ei au totuși simboluri naționale distincte, neoficiale, dar care le conferă o identitate proprie. Unii aromâni acordă acestor steaguri o mare însemnătate, în timp ce pentru alții sunt un joc sau chiar un motiv de autoderiziune. Steagul tradițional "național" al aromânilor constă într-un dreptunghi (uneori pătrat) cu fond alb în care este inserat un cerc tip "rozetă" cu opt linii
Steagul aromânilor () [Corola-website/Science/309664_a_310993]
-
sine stătătoare de-a lungul timpului, ei au totuși simboluri naționale distincte, neoficiale, dar care le conferă o identitate proprie. Unii aromâni acordă acestor steaguri o mare însemnătate, în timp ce pentru alții sunt un joc sau chiar un motiv de autoderiziune. Steagul tradițional "național" al aromânilor constă într-un dreptunghi (uneori pătrat) cu fond alb în care este inserat un cerc tip "rozetă" cu opt linii roșu-albastre care pornesc din centrul cercului, străpungând circumferința sa, și care se termină în mici cercuri
Steagul aromânilor () [Corola-website/Science/309664_a_310993]
-
cerc tip "rozetă" cu opt linii roșu-albastre care pornesc din centrul cercului, străpungând circumferința sa, și care se termină în mici cercuri tip "gămălie" în colțurile, respectiv la mijlocul laturilor dreptunghiului. Laturile dreptunghiului/pătratului sunt tivite cu roșu, respectiv albastru închis. Steagul, țesut de femeile aromâne, nu a avut niciodată vre-un caracter oficial, fiind în variantele lui (poziția culorilor și "gămăliilor")doar praporul unor mari familii din Macedonia, transmis prin tradiție, din generație în generație. Aceste flamuri nu erau arborate ca
Steagul aromânilor () [Corola-website/Science/309664_a_310993]
-
flamuri nu erau arborate ca drapele naționale în locuri publice, ci portate ca mărci ale familiilor la botezuri și nunți. La pompele funebre, se arătau înfășurate și legate cu panglici negre. Din puține detalii cunoscute privitoare la istoria concretă a steagurilor, se pare că cel cu cercul la mijloc a fost semnalizat pentru prima oară în jurul anilor 1860 printre aromânii "cipani" (denumiți și "țipani", "țopani" sau "Torvlahi") care populau un colț din nord-estul provinciei otomane Macedonia, teritoriu aflat azi sub jurisdicția
Steagul aromânilor () [Corola-website/Science/309664_a_310993]
-
care i-a încurajat să-și arboreze simbolurile etnice proprii. Se pare că drapelul a fost înălțat ca atare în 1906 când, în urma emiterii iradelei sultanului otoman Abdul Hamid, aromânii au fost recunoscuți ca milet, constituind așa-numitul "Ulah milet". Steagul a fost folosit și de delegația aromânilor din Grecia la Conferința de pace de la Paris în 1919 pentru a-și revendica drepturile culturale. Mai recent, în a doua jumătate a anilor 1990, o parte a aromânilor din diaspora a propus
Steagul aromânilor () [Corola-website/Science/309664_a_310993]
-
folosit și de delegația aromânilor din Grecia la Conferința de pace de la Paris în 1919 pentru a-și revendica drepturile culturale. Mai recent, în a doua jumătate a anilor 1990, o parte a aromânilor din diaspora a propus un nou steag aromân, constând în alăturarea oarecum artificială de simboluri considerate a fi relevante pentru presupusa origine a lor: steaua macedonienilor antici de la Vergina, uneori cu o cruce în colțul de stânga sus simbolizând religia lor creștin-ortodoxă, lupoaica romană, acvile bicefale și
Steagul aromânilor () [Corola-website/Science/309664_a_310993]
-
antici ai lui Filip și Alexandru cel Mare s-a răspândit printre unii aromâni, mai ales cei rezidând în mijlocul populaților slave majoritare în Balcani, simbolurile latinității sunt abandonate. Exceptând diferitele versiuni ale drapelelor aromâne sus menționate, a mai existat un steag aromân folosit oficial de efemerul Principatul de Pind, formațiune statală susținută de regimul mareșalului Antonescu, care a existat între 1941 și 1943 pe teritoriul Greciei ocupată de Italia fascistă. Drapelul avea crucea lui Sf. Andrei roșie pe fond verde, dar
Steagul aromânilor () [Corola-website/Science/309664_a_310993]
-
formațiune statală susținută de regimul mareșalului Antonescu, care a existat între 1941 și 1943 pe teritoriul Greciei ocupată de Italia fascistă. Drapelul avea crucea lui Sf. Andrei roșie pe fond verde, dar ulterior a apărut în seriile vexilologice un alt steag, care incorporează ca simboluri heraldice stema mică a României inclusiv culorile alb-negru ale dinastiei Hohezollern-Sigmaringen. El constă în cinci benzi suprapuse, trei dintre care sunt colorate în roșu-galben-albastru. Deși nici-un document anterior anului 1950 nu atestează acest drapel, și deși
Steagul aromânilor () [Corola-website/Science/309664_a_310993]
-
-lea în răzmerițe atunci ocazionate printre valahii aromâni de la sud de Dunăre": aceste legende se referă la lucrarea "Excursii în Rumelia și Morea" (Zürich, 1863, 2 Vol.) a principesei Dora D'Istria, deși pasajul cu așa-zișii "combatanții valahi cu steaguri purtând acronimul SPQR" (Senatus Populusque Romanus) nu figurează în lucrările acestei autoare.
Steagul aromânilor () [Corola-website/Science/309664_a_310993]
-
Dizia a 2-a infanterie motorizată SS a ordoant ca patrulele germane să traverseze Dunărea cu bărcile gonflabile, podurile de peste fluviu fiind distruse. Soldații germani au intrat în capitală fără să întâlnească rezistență. La ora 17:00, patrulele au înălțat steagul german pe legația Reichului. Cam peste două ore, primarul Belgradului a predat în mod oficial orașul în mâinile lui Klingenberg, care era însoțit de un reprezentant al Ministerului de Externe, eliberat după ce fusese arestat de iugoslavi la începutul conflictului. La
Invadarea Iugoslaviei () [Corola-website/Science/309726_a_311055]
-
aplicarea acestei reguli, arbitrul se bazează foarte mult pe un arbitru asistent, care de regulă stă în linie cu penultimul apărător din jumătatea lui de teren (tehnicile de poziționare exactă sunt și ele complexe). Un arbitru asistent semnalizează offside-ul ridicând steagul drept în sus fără a-l agita, și apoi, după confirmarea semnalizării de către central, ridicând steagul într-o manieră prin care arată locația în care a avut loc: Misiunea arbitrului asistent în ce privește offside-ul poate fi dificilă, deoarece trebuie să țină
Ofsaid (fotbal) () [Corola-website/Science/309986_a_311315]
-
în linie cu penultimul apărător din jumătatea lui de teren (tehnicile de poziționare exactă sunt și ele complexe). Un arbitru asistent semnalizează offside-ul ridicând steagul drept în sus fără a-l agita, și apoi, după confirmarea semnalizării de către central, ridicând steagul într-o manieră prin care arată locația în care a avut loc: Misiunea arbitrului asistent în ce privește offside-ul poate fi dificilă, deoarece trebuie să țină pasul cu atacurile și contraatacurile, să observe care jucători sunt sau nu în poziție de offside
Ofsaid (fotbal) () [Corola-website/Science/309986_a_311315]
-
tipul de păr insesizabil, păr la fel de lung pe tot corpul, o blană creată sau o cărare pe spate reprezintă defecte. Coada este o alungire grațioasă a șirei spinării; blana atinge lungimea cea mai mare in această zonă formănd un veritabil steag. Culoarea părului trebuie să fie la fel ca pentru teckelul cu păr neted. Nasul și unghiile la fel ca în cazul teckelului cu păr neted. Teckelii cu păr lung au de obicei mult păr de nuanțe diferite. Blana lor este
Teckel () [Corola-website/Science/310036_a_311365]
-
pune la dispoziție mingile pentru toate competițiile UEFA sau FIFA, a prezentat mingea finalei la data de 9 martie 2007, numită Adidas Finale Athens. Pe minge a fost imprimată sigla Ligii Campionilor și culorile albastru și alb, care reprezintă culorile steagului național al Greciei. Liverpool și Milan i-au avut în acel sezon ca cei mai buni marcatori pe Kaká, care a fost desemnat și golgheter cu 10 goluri înscrise, și Peter Crouch, care a înscris șase goluri. Milan a ales
Finala Ligii Campionilor 2007 () [Corola-website/Science/310147_a_311476]
-
curs de dezmembrare pe un șantier în apropiere de Rock Ferry, și a fost tras pe Everton Valley de către o echipă de cai, pentru a fi ridicat alături de noul Kop. Arborele gabier se află încă acolo, servind drept catarg pentru steag. Instalația de nocturnă a fost ridicată în 1957, la un cost de 12.000 de lire sterline. La 30 octombrie, au fost aprinse pentru prima dată pentru un meci cu Everton pentru a aniversa 75 de ani de la înființarea Asociației
Anfield () [Corola-website/Science/310159_a_311488]
-
în timpul mandatului său, stema localității unde s-a născut, în Hetton-le-Hole și stema lui Liverpool FC. Shankly Gates, tribut adus lui Bill Shankly, predecesorul lui Paisley între 1959 și 1974, se află la tribuna Anfield Road. Design-ul include un steag scoțian, un ciulin scoțian, insigna Liverpool și cuvintele "You'll Never Walk Alone". Stadionl Anfield este un stadion de categoria 4 în sistemul UEFA. Anfield a găzduit numeroase meciuri internaționale și a fost unul dintre stadioanele utilizate în timpul Euro 1996
Anfield () [Corola-website/Science/310159_a_311488]
-
revoluție. Chiar în ziua de 11 iunie 1848, în Ploiești se citeau circulara Ministerului din Lăuntru, semnată de Nicolae Golescu, și textul proclamației, orășenii trecând în masă de partea revoluției. La 15 iunie 1848, o deputație numeroasă de ploieșteni, cu steagul tricolor, însoțită de preoți și protopop, în frunte cu sfatul orășenesc, s-a prezentat Guvernului Provizoriu. La cuvântările entuziaste ale acestora a răspuns Constantin A. Rosetti care a spus, printre altele: „"Guvernul Provizoriu simte cea mai vie mulțumire că deputații
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
De asemenea, în 1999 Academia Română a montat o placă pe biserica Sf. Iosif de pe Kahlenberg ce comemorează contribuția soldaților români la depresurarea Vienei. Împreună cu acea cruce, drept amintire vienezilor, Șerban Cantacuzino a mai lăsat pe câmpul de bătălie și un steag de luptă. Acesta este realizat din mătase peste care a fost pictată în ulei icoana Mântuitorului stând pe tronul împărătesc, binecuvântând cu mâna dreaptă și ținând Evanghelia deschisă în mâna stângă. În dreapta lui Iisus se află înscris în românește „Vitejia
Participarea românilor la asediul Vienei (1683) () [Corola-website/Science/309154_a_310483]
-
pe tronul împărătesc, binecuvântând cu mâna dreaptă și ținând Evanghelia deschisă în mâna stângă. În dreapta lui Iisus se află înscris în românește „Vitejia dreaptă să biruească” și trei stele cu câte șase raze, dispuse una sub alta. Cealaltă față a steagului nu mai poate fi văzută astăzi deoarece pe ea a fost aplicat un suport de pânză. Steagul a ajuns la muzeul din Dresda de unde, în 1937, a fost readus în România și expus la Muzeul Militar din București. Actual se
Participarea românilor la asediul Vienei (1683) () [Corola-website/Science/309154_a_310483]
-
se află înscris în românește „Vitejia dreaptă să biruească” și trei stele cu câte șase raze, dispuse una sub alta. Cealaltă față a steagului nu mai poate fi văzută astăzi deoarece pe ea a fost aplicat un suport de pânză. Steagul a ajuns la muzeul din Dresda de unde, în 1937, a fost readus în România și expus la Muzeul Militar din București. Actual se află în colecțiile Muzeului Național de Istorie a României.
Participarea românilor la asediul Vienei (1683) () [Corola-website/Science/309154_a_310483]
-
Qaraqoyunlu (în traducere din azeră "Oaia neagră" după steagul tribului), sau Karakoyunlu ("Karakoiunlu"), a fost un stat turcomano-azer șiit medieval din Asia de Sud-Vest, care a axistat aproximativ între anii 1375 - 1468. În acest stat se vorbea în oghuza estică, cunoscută actual precum azeră. Suverani: În anul 1380, conducătorul
Statul Qaraqoyunlu () [Corola-website/Science/309211_a_310540]
-
fost amenajată o cămară. În casa cea mare a fost reconstituit un obicei de înmormântare tipic satelor bucovinene, cu patru personaje, respectiv decedatul și trei persoane aflate la priveghi. Casa este decorată ca pentru o înmormântare, cu oglindă acoperită, cu steag negru la ușă, toiag, cruce ș.a. Fierăria reprezintă un atelier în care fierarul prelucrează la cald fierul sau alte metale. În perioada medievală aici erau confecționate potcoave pentru animale (unele ateliere se numeau și potcovării), arme (săbii, spade), topoare, balamale
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
spaniolii și olandezii s-au alăturat francezilor iar Anglia era exclusă din Mediterana. Marinarii din flota engleză s-au răsculat ațâțați de ideile de egalitate predicate în Europa. În 1797 câteva echipaje i-au alungat pe ofițeri și au arborat steagul roșu. Înainte de toate Anglia urmărește supremația pe mare. Și o obține pentru că are o marină puternică și un corp de excelenți amirali: Hood, Jarvis, Nelson, care au dobândit cu toții, în războiul cu America, experiența luptelor navale. Parlamentele britanic și irlandez
George al III-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/310537_a_311866]
-
în iarna lui 1858, secretar al Consulatului Franței din Iași. El a provocat o tensiune diplomatică. La o reuniune a unioniștilor ieșeni de la Teatrul Național, s-a urcat pe scenă și, în aplauzele publicului, a ridicat două stegulețe încrucișate. Erau steagurile Moldovei și Munteniei. Împăratul Franței, Napoleon al III-lea, a exprimat prin ambasadorul său la Constantinopol, regretele sale. Eugen-Dimitrie Petit a fost fiul lui Paul Petit și al soției acestuia, Elena, născută Gheorghiu, profesoară de limba franceză, care au continuat
Eugen Petit () [Corola-website/Science/310633_a_311962]
-
care a obținut cinci cupe ale României și o ediție de campionat. Între 1971-1972 a fost transferat la Jiul Petroșani, echipa cu care a pierdut o finală de cupă României. "Dionisie Ursu" născut la Turda, și-a făcut ucenicia la Steagul Roșu Brașov, apoi la Progresul București, care era în divizia A. În 1961 a fost căpitanul echipei care a câștigat Cupă României. După meciul de cupă câștigat împotiva echipei UTA Arad, ziarul "Sportul popular" scria: „retragerea centrului atacant Ursu între
FC Arieșul 1907 Turda () [Corola-website/Science/310630_a_311959]