8,296 matches
-
dădu parcă seama că era pe punctul să spună cum sânt oamenii, lucru care n-o mai încînta, sau n-avea chef, sau spusesem eu în ceea ce citise și ar fi însemnat să mă rezume, ceea ce iarăși i-ar fi stricat plăcerea pe care o resimțise... "Ajunge, zisei, văzând cum întinde mâna spre celălalt manuscris, e ora unsprezece, o minții, era abia zece, ai citit destul... Avem două invitații: una aici, la gazdele noastre, și alta jos, la frații Berea... Unde
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Matildei îi e frică s-o mai pedepsească, e și mai rea după ce o pedepsește. I se face ordine în odaie, peste o oră umple odaia cu hârtii rupte, pătează totul cu cerneală, mese, cearceafuri, până și pereții... Rupe creioanele, strică stilourile (un stilou ține la ea o singură zi!)... "Dar ce e cu ea, e agitată? De ce nu cheamă un medic?", zisei nedumerit. "Nu e agitată deloc, au chemat și un pediatru care a examinat-o și le-a spus
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
însă chiar de la început, dar n-o descoperii decât a doua zi dimineața, când vrui să-mi întorc ceasul: avea arcul rupt, remontorul mergea în gol. Dacă Tasia nu m-ar fi prevenit ași fi putut crede că s-a stricat de la sine. Mă gândii mult cum să procedez, să aflu dacă o făcuse din greșeală, din răutate, adică cu intenție, sau din obiceiul pe care îl căpătase. Putea să nege. Dormea încă și o contemplai îndelung, turburat de trăsăturile chipului
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dar cerneala din lemn nu se mai putea scoate. "Ai făcut-o cu intenție, îi spusei. Dacă nu-ți place să stai la mine, atunci de ce ai mai venit?" Intră tot atunci doamna Cucu și îmi spuse că fetița a stricat arzătorul de la sobă. Mă răsucii și văzui consternat cioburi de șamotă împrăștiate pe covor. Doamna Cucu îmi dăduse o mică sobă care mergea cu gaze (să suplinesc caloriferele când erau reci), flăcările se urcau printr-un soi de fluiere cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
moment destui bani pentru un birou mai spațios... Hai, iart-o acuma, ca văd că îi pare rău, continuă ea să mă piseze, deși nu se vedea deloc că Silviei i-ar fi părut rău. Așa sânt copiii, e preferabil să strice decât să fie molateci, nepoțelul nostru stă ca un bleg ceasuri întregi acolo unde îl pui, și ce bucuroși ar fi părinții să-l vadă că sparge și el o farfurie sau un pahar... Și acuma, la trei ani, face
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu e lipsită de riscuri. "Da, zisei pe gânduri, preocupat și eu de manuscrisele mele, de ce nu? Se prea poate! Se întîmplă și chestii de-astea! Dar se întîmplă și să nu se poată!" "Ta-taaa, ci ceasul ți l-am stricat, ci ca să văd cum te superi pe mine. Ci de când te știu, nu te-am văzut niciodată ci supărat..." "Ar fi trebuit să-ți dau vreo două ci la fund, o imitai. Puțin a lipsit!" "Ci de ce nu mi-ai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a croit!", zise cu simplitate. "Da?! Vrei să spui că ești soi rău?" "Ci ce e soi?" "Cel care nu învață nimic și face numai rele, chiar dacă îl pedepsești. N-are rușine!'' Ci nu înțeleg!" "Să zicem că mi-ai stricat ceasul ca să mă vezi cum mă supăr, știind că n-o să pățești nimic. Asta s-ar numi o mică perversitate infantilă, care dacă ar persista ar fi un semn că n-o să le fie prea agreabil celor care or să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
recepții cine știe ce încălcări nescrise de protocol și că asta nu era o glumă pentru bărbatul ei. Se calmă și începu să-mi spună că încă de la început a trebuit să accepte un lucru... În sfârșit a înțeles... nu putea să strice acel "colț roșu" din cabinetul lui, unde stătea pe o măsuță specială fotografia fostei soții, care murise de cancer cu mulți ani în urmă. Bun, i-a zis, și dacă aduce și ea fotografia fostului ei soț care a murit
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sus se întunecă, lăsând jos parcă prizonieră lumina care acoperise toată ziua muntele. "E sus de tot, zise Suzy contemplând bivolul geologic care ne uluise și care într-adevăr continua să urce, putem să mai schiem... vezi, zise, așa se strică vremea aici sus, nici nu bagi de seamă, dar nu trebuie să te sperii, așa fac ei pe grozavii, norii-ăștia..." Avea dreptate, nimeni nu se grăbea să prindă telescaunele, iar de sus schiorii continuau să vie în vârtej ca și când
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Care furtună? Ați pățit ceva?" "N-am pățit dar puteam să pățim. S-au oprit telescaunele și ne-a prins vijelia în vale, în fundul pîrtiei." "Dragă, noi am crezut că ați luat-o înainte, fiindcă în momentul când s-a stricat vremea nu v-am mai văzut pe vârful cotei. Toată lumea a plecat când a apărut noru-ăla!" "Las-o moartă, dom' doctor, așa șef mai bine lipsă. Probabil că în momentele acelea îți spunea cineva o anecdotă și ai uitat că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
acolo, cu nevasta și ăi mici. Semnalează că a reperat ceva și vrea să știe dacă-i vor fi respectate drepturile. ― Astăzi toți au consilieri juridici. Câteodată îmi pare rău că nu mi-am ales meseria asta. ― Ce, să-ți strici imaginea? Și-apoi, aici nu prea sunt căutați, iar veniturile lor sunt mai mici ca ale talc. ― Ia mai zi o dată. Că mă simt mai bine. (Simpson scutură din cap și-și mută privirea pe un ecran.) Doamne! Un tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
cu zgomot lăsând să intre vântul, praful odată cu o umbră uriașă. Newt urlă și Tim sări de pe scaun. Mama lor smulse viziera căștii și o aruncă cât colo, fără să-i pese de instrumentele delicate pe care le-ar putea strica. În ochi i se citea teroarea, iar tendoanele gâtului se reliefau puternic. Trecu pe lângă copii și apucă microfonul din tabloul de bord urlând: ― Mayday! Mayday! Aici Alpha Kilo doi patru nouă și chem Controlul din Hardley. Repet. Aici Alpha Kil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
fost pregătit, verificat și operațional, și-au reluat controlul. Iar cei care terminau înaintea altora își ajutau camarazii apropiați. Apone se plimba printre oamenii lui, supervizând pregătirile, știind că era inutil. Își zicea totuși că "o prevedere în plus nu strică", și căuta butonul sau cârligul omis. Intr-o situație delicată, regretele ar fi zadarnice. Mișcați-vă, leprelor! Îmbarcarea. Mai iute, mai iute. Sau poate vi se pare că n-ați dormit destul? Câte doi sau trei, se îndreptau spre navetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
teleochitoarelor. Sergentul șef era gata să-i autorizeze să se radă în cap și să se bată cu capul gol când or ști să tragă repede și bine. ― Bun. Unitate A, verificarea sistemelor secundare și a alimentărilor individuale. Dacă se strică după împrăștiere, riscați să vă lăsați oasele pe-acolo. Și dacă un omuleț verde nu vă ucide înainte, o să mă ocup personal de asta. Executarea. Două minute. (Privi în stânga.) Și cineva să-l trezească pe Hicks. Se auziră câteva râsete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
el. (Se apropie pentru a studia fața emaciată.) Ba da, este chiar o fetiță. Și este frumoasă. Ripley se întoarse pentru a fi sigură că nimeni nu era pe punctul de a se năpusti înăuntru. Sosirea unui nepoftit ar fi stricat tot ce realizaseră un pic de cacao cald și apă chioară. Nu avea nici un motiv de îngrijorare. Toate persoanele prezente în centrul de exploatare stăteau în jurul terminalului pentru a-l privi pe Hudson apăsând pe tastele consolei. Pe monitorul principal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
drepți. ― La ordin, caporale! Newt îi imită gestul și intonația: ― La ordin, caporale! Comtehul se uită în jos la ea și-i zâmbi, dar își reveni numaidecât. Constată cu ușurare că nimeni nu-i observase zâmbetul. Nu voia să-și strice reputația de cinic fără inimă. Hudson instală bombănind cel de-al doilea robot-santinelă pe afetul antirecul. Arma era scurtă și urâtă, lipsită de dispozitiv de ochire și de trăgaci. Vasquez o fixă, apoi o branșă legând-o de detectorul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
tunel. Ripley își umezi buzele și privi consolele. ― Suntem pregătiți să-i primim? Hicks dădu din umeri și reglă un potențiometru. ― Cu mijloacele noastre și dacă funcționează, cum să nu! Garanția constructorului n-o să ne folosească la nimic dacă se strică oarece când vom deschide focul. Unul din roboții-santinelă, de pildă. Sunt, practic, singurele noastre mijloace de apărare. ― Fii fără grijă, bătrâne, își vor face datoria. Hudson nu mai păruse atât de încrezător de când cu dezastrul din subsolul stației de epurare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ori mai mare. Și un om s-ar fi rugat probabil. Poate, își zise. Ființele sintetice au micile lor secrete. Se mai uită pentru ultima dată la tastatură și murmură: ― Acum, dacă nu comit erori și dacă nimic nu se strică... Apăsă pe tasta de funcționare. Mult deasupra lui, Sulaco deriva răbdător și tăcut în neant. Prin culoarele lui nu era nici o suflare. Nici o mașină nu bâzâia în marele compartiment de debarcare. Unele instrumente clipeau fără zgomot, menținând nava în orbita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
detector, timp în care Hicks ajunse la Hudson. ― Tu n-ai ochii cu tine. ― Ba, pe dracu', se avântă comtehul, aproape isteric. Știu cum să umblu cu chestiile astea, și nu mă înșeală niciodată, bătrâne. Sunt prea simple ca să se strice... (Se holba la defilarea cifrelor.) Șase metri. Cinci. Cum... Privirea lui se întâlni cu cea a lui Ripley, iar atunci pricepură amândoi. Își dădură capul pe spate și-și ridicară detectoarele în aceeași direcție. Cele două aparate scoaseră un bâzâit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
în discuție condițiile principale ale adaptării; putem chiar să presupunem că ele sunt cele mai primitive dintre situațiile care au această proprietate. Unul dintre cele mai sigure mijloace de a declanșa o reacție emoțională în scopuri experimentale este de a strica scaunul pe care subiectul este rugat să se așeze, iar răspunsurile subiecților ni le putem imagina. Emoția are o configurație complexă în care distingem: * modificări organice vegetative ; * manifestări comportamentale ( gesturi, mimica etc. ); * trăiri subiective. Studiul experimental se realizează analitic și
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
plină de încântare: - Hei, ce faci tu într-un loc ca ăsta? Nu era prea greu să bănuiești că băiatul fusese ferit de temperaturile extreme ale vremii. Așa că Gosseyn fu de părere că o mică explicație nu avea ce să strice. Spuse deci: - Cum, din cauza luptelor care continuă,... acolo - făcu vag un semn cu mâna în direcția navei Dzan aflată la distanță de ani-lumină - vom sta aici o vreme, cred că e cazul să-ți spun că ceea ce vezi este anotimpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
capacul cu grijă. Din interior, a scos un sul înalt, rulat strâns. „Bine, măi, mafoame, ne-ai chemat aici ca să ne-arăți un plan de bloc? Avea și bunică-meu unul de-ăsta, îl ținea-n congelator, să nu se strice. Cică gheața omoară bacteriile.“ „Robane, nu încetezi să mă uimești: ai perspicacitatea unui melc! Ia zi, Maria, unde l-ai găsit pe istețul ăsta, în frigiderul familiei?“ „Hai, nu te mai prosti, desfă odată hârtia!“ Mihnea a tras o măsuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de țară-oraș, cu întinderi nesfârșite și granițe spulberate, îmi aparținea, lipită de suflet ca tuberculoza de plămânii unui bolnav. Memoria n-o lăsa să moară, dar nici n-o mai putea învia. Fiecare om, fiecare an trecut, fiecare gând o stricase în felul lui, îi schimbase sensul, direcția și înfățișarea, dereglând străzi, cartiere, amintiri, vieți întregi și combinându-le după o logică imposibilă. Acum nu mai recunoșteai nimic. Te trezeai dimineața și mai găseai ceva modificat, mutat din loc, adăugat: un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
scoteau din niște tuburi subțiri, lunguiețe, umplute c-un fel de cremă soioasă de ghete. Mai schimbau o vorbă, mai învârteau bidineaua aia micuță prin eprubetă. După o oră, puteai să joci în Winnetou. Și dacă, prin absurd, ți se strica o piesă la bicicletă, puteai deja să-ți duci tărăboanța direct în pivniță (eu și-acuma o mai am acolo, dacă n-au furat-o între timp frații „Brothers“). Un lanț, cablul de la frână, niște pinioane; nimic. Poate le mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
n-ai cu ce să pleci: sunt vreo patru calculatoare cu totul, unul la decanat, două la secretare, unul la noi la catedră. Monitoarele arată ca un geamantan, iar două au încă țipla pe ele. Dacă se sparge sau se strică ceva, plătim cu toții, din buzunar. Așa că nimeni nu se bagă, fiecare își vede de treaba lui, nu-l interesează, preferă să nu umble.“ „ În fine. Fotografia pe care ți-am arătat-o în baie nu e cea de la muzeu.“ „Adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]