7,166 matches
-
picta. Trebuie să pictez. Dar se uită la ea ca și cum n-ar fi văzut-o, și părea că-și vorbește lui însuși. Se așternu pe lucru. La jumătatea zidurilor construi un podeț, obținând astfel ceva care semăna cu o cămăruță suspendată, foarte strâmtă, dar înaltă și adâncă. Spre seară totul era gata. Cu ajutorul scaunului, Jonas se prinse cu mâinile de marginea podețului și, pentru a pune la încercare rezistența întregii construcții, trase de câteva ori cu putere de ea. Apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
oaspeți, și toți se bucurară că-l văd din nou atât de prietenos. Seara, după ce casa se mai goli puțin, Jonas luă o lampă cu gaz, un scaun, un taburet și o ramă. Le urcă pe toate în cămăruța lui suspendată, sub privirea uimită a celor trei femei și a copiilor. - De acum înainte, zise el din ungherul lui înalt, voi lucra fără să mai stingheresc pe nimeni. Louise îl întrebă dacă era sigur că va putea să picteze acolo. - Bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
întotdeauna și deși pictase întotdeauna ca și cum l-ar fi știut. Trebuia să dezlege, în sfârșit, acea taină, care nu era numai taina artei, știa bine. Iată, de ce nu aprindea lampa. Acum Jonas se urca în fiecare zi în cămăruța lui suspendată. Vizitatorii se împuținară, căci Louise, ocupată cu gospodăria, nu avea timp de vorbă. Jonas cobora la vremea mesei, după care urca iar în ungherul lui. Rămânea aici ziua întreagă, nemișcat în întuneric. Noaptea cobora și se culca lângă nevastă-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
în amintire. Pe trupul meu flămând renasc palmele tale, Văpăi de dor atâta vreme surghiunite, Dragostea-și cerne peste noi albe petale, Buze arzând șoptesc tăceri indefinite. Nici ieri, nici mâine nu există în iubire, Pe firul timpului stau clipe suspendate... Ne deșteptăm în zori zâmbind a împlinire. Ninsorile de altădată sunt uitate! Liniște neliniștită într-un amurg de gând Am rătăcit un vis, Aud stele plângând... Mi-e sufletul proscris. Tăcute rime dorm Sub măști de carnaval Cu zâmbet slut
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
nu știu ce se petrece și să-mi văd calm mai departe de gîndurile mele, de planurile pe care le pun la cale de atîta timp? Se aude un zdrăngănit declanșat de pîrghia care ridică clopotul, șuvoiul de apă eliberat din rezervorul suspendat se sparge în cascade în ovalul de porțean, cîrnăciorii maronii se dezintegrează în vîrtejul de apă și spume. Abia acum se simte domnul Președinte puțin mai ușurat, nu se mai aude decît țîrîitul jetului care face umplerea, în cîteva secunde
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
reia Monte Cristo deschizînd larg o fereastră, important e să luăm o hotărîre cît mai rapid, ca să nu dea de bănuit. — Domnul Președinte a venit? se aude din nou vocea lui Picioruș de Ghips, urmată de zgomotul mecanismului din rezervorul suspendat și de huruitul apei în vasul veceului. — Prezent, spune domnul Președinte, sîntem în formulă completă, adaugă, ridicînd tonul ca să se facă auzit cum trebuie. — Deci le putem da la cap nenorociților? își face în sfîrșit Picioruș de Ghips apariția din
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
în poziția ilustrată în figura 4.11. Dacă este necesar, sprijiniți-vă cu o mână de un scaun sau de un perete pentru echilibru. Coapsa din față trebuie să fie paralelă cu solul, tibia perpendiculară, iar genunchiul din spate trebuie suspendat chiar deasupra solului. Întindeți brațele de o parte și de alta pentru echilibru, arcuiți-vă coloana puțin spre spate și legănați-vă ușor în sus și în jos de cinci sau șase ori. Apoi repetați cu piciorul drept în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
fi știut mai bine, o lume diferită se întrepătrundea în lumea ei prin acele stele care vibrau și-și schimbau culorile, iar ea aluneca dintr-una într-alta, fără să pătrundă sau să înțeleagă vreuna cu adevărat. Și lumea trăia, suspendată, în spate. Sună telefonul și răspunse. Oftă. Era obosită, sau poate resemnată și ar fi vrut atât de multe, o lume mai bună, sau una exclusiv pentru ea. Era ora 9, văzuse ceasul de la mână. Cu sau fără o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
bubui peste-o ureche și tuși încurcat. Se scutură de ciorchinii de sare ai valurilor precedente. Apoi își ridică capul aproape mirat: - Auzi, tu, fată, ce-ți spun eu aicea? Fată dragă, tu mă auzi? 146 DANIEL BĂNULESCU Și rămaseră suspendați chiar deasupra măduvei spinării aparținând unui tânăr fără prea multă măduvă a spinării, dar înfrînat, nesărat, cuviincios. Din acel punct, Spectrul le derulă, cu amănunțime, întreaga viață anterioară a băiatului și o putură cerceta, cu mișcare iuțită, pe cea următoare
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cearceaf cu bancnote trimise, c-o mașină, acasă, în "Calomfirescu". Celălalt mușuroi de bani, produs mai către dimineață, îl înveli într-un cupon de stofă, îl piti pe terasa unuia dintre blocurile la parterul cărora făcuse onoarea de operase. Balot suspendat, c-o frânghie, deasupra troliului liftului, urmând a fi recuperat și degustat, peste o săptămână, două, când lucrurile se vor mai limpezi. Pe 10 aprilie, Doru era deja instalat într-unul dintre domiciliile profesoarei de romînă-engleză. Anume în cel de-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
drept moderată. Nici nu progresasem prea mult. Nici nu dădusem înapoi îngrijorător de mult. - Aici? întrebă, în aceeași dimineață, pe palier, un bărbat înalt și albit timpuriu, adresîndu-i-se unui borțos care, după ce biruise cu osteneală treptele până la etajul meu, ținea suspendat, la capătul unui fir din păr de cal, un pendul de alamă, deasupra unei hărți ferfenițite și mânjită cu valuri succesive de grăsime, începînd de prin 1683. - Habar n-am, răspunse borțosul, trăgând cu ochiul către pendulul ce atârna bleg
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Pentru că niciodată nu-i răspundeau. 356 DANIEL BĂNULESCU Rămase încremenită. Se roti lent, cu zgomot de mecanism de orologiu, plasat într-un turn medieval. Trei ture și jumătate. În sensul acelor de ceasornic. Fu oprită din nou în aceeași poziție suspendată. Un glob de pâclă roș-albăstruie (luminat din interior), coborî de-a lungul reliefului draperiei, desfăcîndu-și circumferința într-o formă lungă și subțire, într-un soi de fular. Iar când ajunse de se instală în fotoliul de la rădăcina perdelei, eșarfa de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
care vedeau pentru a doua oară minunea despre care se vorbea atâta. După cele trei bătăi de gong, luminile se stinseră pe rând, cu pauze mari. Sufletele tuturor se Împleteau deasupra capetelor, Într-o emoție comună, a așteptării nerăbdătoare. Reflectoarele suspendate aruncau pretutindeni jeturi de lumini, care dansau Într-o feerie multicoloră. Se făcu Întuneric. Și o liniște desăvârșită, În care aproape că nimeni nu Îndrăznea să mai respire. Cortina se trase ușor. Reflectorul cel mare, aflat undeva, În spatele publicului, proiectă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
adevărată mumie. Îi cumpăra trandafiri. Ea se gudura pe lângă el ca o cățelușă În călduri, vorbind agitată și râzând zgomotos, cu toată gura. Cu toți dinții ei perfecți... de un alb perlat. Când m-a văzut, a rămas un moment suspendată de cerul foarte Înalt (cu siguranță mi-a surprins În privire orgoliul de mascul rănit). Și-a tras cu bruschețe mumia de mână, Împrăștiind pe jos trandafirii superbi, proaspăt achiziționați, pe care, mândră cum o știam, nici că i-a
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
sub ploaia de cumplite lovituri venite dintr-o dată. Masa a tremurat o clipă, Înfiorată și, după primele izbituri, a Îngenunchiat cu adânci suspine, ca o ciută lovită Între coarne, apoi a căzut neputincioasă, sfârșită. Doar una dintre ușițele de la dulapul suspendat a ripostat, lovindu-mă, În timpul căderii, la arcadă. Locul cu pricina mă ustură Îngrozitor, iar sângele Îmi șiroiește peste pleoapă. Cu o furie crescută, izbind necruțător În stânga și-n dreapta, am transformat totul În așchii, surcele și mii de cioburi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Crăciun al unei reviste: „26 de rețete pentru un Crăciun magic, fără stres!“ Răsfoiesc suplimentul cu neîncredere crescândă. Cum ar putea ceva care te scapă de stres să presupună caramelizarea unei hașme? Ne târâm În continuare spre vest, parcurgem șoseaua suspendată și trecem pe lângă casele roz-cărămizii care defilează ca o dantură știrbă kilometru după kilometru. Pe când trăiam Într-o astfel de casă, Crăciunul era Încă o treabă destul de simplă. Însemna un brad, un curcan dolofan, portocale Într-o plasă portocalie, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
fierbinte, Tu, înger blând cu ochii plini d-eres, Căci al tău zâmbet îmi aduce-aminte C-un înger ești ce fu din cer trimes, Ca să mângâi junia mea bogată Cu-a ta zâmbire dulce și curată. S-apropia, în aer suspendată, Și brațul ei grumazu-mi cuprindea, Priveam în sus la fața-i luminată, La gura-i mică, care surâdea - Din ochi albaștri raza-ntunecată, Plină de-amor în ochiul meu cădea, Talia ei subțire-n colan strânsă Tremura scump de brațul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mele, Ca să vă-nșel privirea am născocit eu timpul. El vă arată iadul, imperiul, Olimpul Și cu mândrie poartă a veciniciei mască Când mama, lui e-o clipă, care când sta să-l nască Il și ucide. Totuși, în clipa suspendată, Dacă, din noapte-eternă o ființă se arată El vede cer și stele, oceanul, universul; El nu-mi zărește ochii, el nu-mi aude mersul Ce-l sperie - trecutul - gigant cu visuri sumbre. Viitorul gol, nimica și umbra unei umbre. A
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sportiv zăceau Împrăștiate pe toată podeaua, iar un șal de dantelă care Îi aparținuse mamei noastre atîrna peste oglinda măsuței de toaletă. Chiuveta din baie era plină de articole pentru bărbierit, aerosoli și cutii cu vitamine măturate de pe rafturile dulăpiorului suspendat. În cadă erau numai cioburi, printre care se scurgea un fir de gel de duș albastru. Pe polița căminului din camera de zi, am recunoscut o fotografie cu mine și Frank copii În Riyadh, stînd Împreună cu mama În fața casei noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Renault-ul vizavi, m-am așezat strategic cu ziarul În față și am ridicat privirea către Apartamentos Mirador, un complex exclusivist construit pe cornișa superioară. Balcoane Încărcate de ferigi și inflorescențe transformau fațada de culoare crem Într-o serie de grădini suspendate. Tende masive protejau camerele cu tavanul jos, depunînd, precum straturile geologice, Înveliș peste Înveliș de izolare și taină, etaj după etaj pînă la cer. O dubă a unui atelier de decorațiuni interioare era parcată În fața intrării și cîțiva lucrători Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
îl chemase ea cea dintâi într-un fel de salon foarte spațios și scăldat în soare de la prima oră a dimineții. Totul arăta ca un zar de sticlă cuibărit sub acoperiș. Era în centrul orașului, între bornele fluorescente ale reclamelor suspendate și între hoteluri de lux. Niciodată nu fusese întuneric deplin în sala aceea în care erau și bucătăria, și barul și, din pricina asta, aproape că nu dormise. Mai târziu, când o întrebase: „Aia e casa ta?“ i-o tăiase chiar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Matthew, cu aerul că furnizează o informație vitală. Ea va chema zânele să-i fie servitori lui Bottom. Intră unul câte unul și Mustardseed - Tabitha - vine ultima. Când toți ceilalți au intrat, ea cade din spatele unui mobil, unde a stat suspendată, ascunsă de corpul lui, astfel încât să dea impresia că apare ca prin minune. Frumoasă surpriză. Sally, ca un băiat isteț ce e, a avut ideea asta. Am decis ca numai Puck să zboare pe mobile, dar ar fi frumos dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
uitară în jur, îngrijorate. În cele din urmă, capul Tabithei se iți deasupra unuia dintre mobile. Și eu! strigă ea triumfătoare și dispăru o secundă. Săritura mă lăsă fără suflare, deși o așteptam. Nu-ți puteai da seama că era suspendată; saltul păru a fi cu adevărat spontan, iar ea ateriză la fel de ușor ca o picătură de apă. Spectatorii izbucniră în ropote de aplauze, iar Tabitha, roșie în obraji de mândrie, își ieși puțin din rol și schiță o reverență. —OK
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Doilea. În condiții ideale, întâlnirile aveau loc la el acasă, Ruth aducând cafea și ștrudel. Nu și astăzi. Lucrurile erau prea serioase, îi spuse lui Amir, ca să poată pleca devreme de la birou. Discuțiile de la sediul guvernului erau acum în totalitate suspendate, fiind menținută o prezență minimă de ambele părți. Nici una din tabere nu voia să fie acuzată de americani că s-a retras, așa că nu au îndrăznit să renunțe de tot. Dar nu se făceau progrese reale. Asta însemna că axa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pe care le-au introdus În viața mea de copil, cât mai ales stabilitatea esențială și plinătatea acelei vieți. Asist cu plăcere la suprema performanță a memoriei, măiestria cu care folosește niște armonii naturale atunci când adună În lăcașul ei tonalitățile suspendate și hoinare ale trecutului. Îmi place să-mi imaginez, pentru ca acele corzi discordante să-și Încheie menirea și să intre În consonanță, ceva la fel de trainic, privind retrospectiv, ca acea masă lungă pe care se servea la zilele de naștere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]