6,881 matches
-
Ne bucurăm foarte mult că-ți place. Continuam să mă delectez cu această minunată licoare. Și mi-am adus aminte de neobositele lucrătoare, de efortul lor neîntrerupt, de sfârșitul lor dramatic. Când simt că le-a sosit ceasul, se retrag, tăcute și misterioase, spre starea de neființă, precum bătrânii eschimoși din ținutul zăpezilor veșnice, mergând noaptea în neștire prin imensitatea albă, spre împlinirea destinului lor, în întâmpinarea ursului polar. Albina, simbol al vredniciei la gradul superlativ absolut, despre care poetul "Cuvintelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
genunchi și a depus-o în brațele tatălui său pe bunica bolnavă. Dintr-un salt, realizat cu rapiditatea și agilitatea unei pantere, Țile a aterizat lângă tatăl său, luându-i din brațe povara la care ținea atât de mult. Macedonenii, tăcuți și dezorientați, stăteau aiuriți pe drumeagul de miriște, neștiind ce să facă și încotro s-o apuce. Moșule, uite-aici. Vezi țărușii ăștia? Aici o să-ți construiești casa în care vei sta, că altfel, la iarnă, dai ortu' popii, clar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
animal. A început metamorfoza regresivă, adică apariția omului-cârtiță; au apărut mutanții. Ca niște monstruoase cârtițe bipede apărute în urma unor mutații genetice moleculare pe linie ontogenetică, aceste ființe scurmau cu înverșunare în pântecele Bărăganului, pentru a-și construi adăposturi subterane temporare. Tăcute și încrâncenate, introvertite și necomunicative, erau preocupate doar de ideea fixă a scobitului în pământ, care le stăpânea corpul și mintea, rătăcite într-o pâclă densă și otrăvitoare. Era cel mai jalnic, înfiorător și cutremurător exemplu de involuție istorică, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cu hârlețe și lopeți. Erau din familiile de macedoneni: Ceafca, Bacu, Butu, Muși, Muca și Pifu. Printre cei doisprezece oameni veniți să ne ajute se aflau și prietenul lui Mircea, Țile, precum și Tiberius, băiatul domnului Muca, un flăcău bine legat, tăcut și deosebit de harnic, pe fața căruia se citeau discret primele semne ale bărbăției. Mă gândesc acum la cifra de doisprezece, care reprezenta numărul de oameni aduși de domnul Muca pe șantier. De ce 12? Și încă ceva foarte curios: cine sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
animal. A început metamorfoza regresivă, adică apariția omului-cârtiță; au apărut mutanții. Ca niște monstruoase cârtițe bipede apărute în urma unor mutații genetice moleculare pe linie ontogenetică, aceste ființe scurmau cu înverșunare în pântecele Bărăganului, pentru a-și construi adăposturi subterane temporare. Tăcute și încrâncenate, introvertite și necomunicative, erau preocupate doar de ideea fixă a scobitului în pământ, care le stăpânea corpul și mintea, rătăcite într-o pâclă densă și otrăvitoare. Era cel mai jalnic, înfiorător și cutremurător exemplu de involuție istorică, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
am ales sonetul ca modalitate de exprimare poetică. Așa că debutul editorial este anul 2005, atunci când a apărut primul meu volum, "Sonete 1", la Editura Arania. A.B.Cine v-au fost mentori? Din fericire, pe lângă mama mea, a cărei tenacitate tăcută am ridicat-o toată viața pe un piedestal de marmură cu irizații de cristal, celelalte influențe din viață, ca om și ca scriitor, s-au suprapus, scoțând în evidență personalități care, nu întotdeauna cu vorbe multe, mi-au marcat devenirea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Mărturiile despre cei doi principali actori din Suceava sunt oarecum contradictorii. Bogdanovici este descris ca fiind 'înalt, slab și palid, cu ochii arzând febril de o veșnică problematică', duplicitar și ușor naiv. Țurcanu este văzut ca fiind retras, mai degrabă tăcut și meditativ, cu gândul la familia sa, soție și copil, de care era foarte atașat. Trăsătura lor comună este comportamentul adoptat după pronunțarea sentințelor în procesul în care erau inculpați: Țurcanu, condamnat la 7 ani, s-a arătat brusc interesat
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
batjocoritoare. Spre sfârșitul lui 1951, Neculai Popa l-a întâlnit pe Cornel Pop în Zarca Gherlei, deși nu îi cunoștea traseul în demascări. Bănuia după îmbrăcăminte că face parte dintre oamenii lui Țurcanu, dar îl descrie ca pe un om tăcut și care căuta mereu singurătatea. Observase că Popa nu mânca și, într-o zi, i-a adus o bucată de halva, dar a fost refuzat de acesta, care nu suporta halvaua. Cornel Pop a plecat fără să scoată o vorbă
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
care își nota sârguincios detaliile descoperite pe panou despre chakra Sahasrara. Era absorbit de ceea ce făcea. Profitând de acalmia momentului - fiind ora trei după amiază, caniculă, iar fetele se îndepărtaseră puțin - am început să-l întreb despre el. Un tip tăcut, dar sociabil, Cătălin mia relatat în câteva cuvinte trista lui poveste. Găsit de copil într-o stație de tramvai din Iași, a fost crescut la o Casă de copii din Pașcani, iar la 18 ani a fost scos din evidențe
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
populară, doinele...” „Țăranul român este artist din instinct”, concluziona autorul și perora în continuare: „Trebuie să vezi pe țăran acasă la el, în fundul satelor depărtate, ascunse în văgăunile întunecate ale munților Carpați, unde legendele vechi mai plutesc încă în întunecimile tăcute ale pădurilor...” Iată și cum scrie D. Frunză la 7 august 1921 în Dreptatea, despre tineri care căutau fericirea în alte țări ale lumii: „Foaie verde de negară / Mult te iubesc, dragă Țară / Dar atât m-ai necăjit / Până ce m-
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Ceva și din creația: Dragoș Vitencu; „...Dar când se lasă noaptea, citești ca vracii-n stele Și simți cum vin spre tine iar vremuri dintr-acele Când codri nasc din sânge, așa cum la Cosmin... Atunci tu te cutremuri, iar eu tăcut mă-nchin”. (Din „Pădure tăiată”, Gazeta Bucovinei nr.2,1942 sau Calendar creștin, 1943, p.71, Cernăuți) * Junimea Junimea, revistă pentru literatură și artă, editată de Societatea Academică, apare la Cernăuți, ca urmare a strămutării din Botoșani a Junimii Moldovei
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
a tinerei fete la Edvard Munch, frângerea extenuată a femeii lui Christian Krohg sau tristețea severă și îndoliată la Ernst Josephson, cearcănele trandafirii ale bolnavei învelite în pled la Carl Larsson, nimic din trăsăturile interioare ale acestui convoi pictural al tăcutei tristeți scandinave nu pare evident în instantaneul acestei fotografii înnobilate de o prezență elegantă. Dar și paloarea sau cearcănele, și epuizarea ori îndolierea s-au resorbit în privirea pierdută, în gestul mâinii drepte care își așază degetul arătător de-a
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
instantaneul acestei fotografii înnobilate de o prezență elegantă. Dar și paloarea sau cearcănele, și epuizarea ori îndolierea s-au resorbit în privirea pierdută, în gestul mâinii drepte care își așază degetul arătător de-a lungul buzelor. Muțenie și absență, cum tăcut și rătăcit a murit în demență mentală. Conținutul acestei expresivități picturale se regăsește încă și mai pregnant în dezordinea puținelor manuscrise, pagini începute și neterminate, adnotări împrăștiate, în caligrafia nervoasă, contorsionată și de multe ori ilizibilă, în neputința progresivă de
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
o simplă modistă care să iasă cu oricine. — Hai, Cristi, că n-are sens ! îi întrerupe iritat Mamutu’. Un loc, atât. Un loc e tot ce eu cer, promit să stau la o distanță rezonabilă și să am prieteni mai tăcuți, iar Cristi îi sărută mâna domnișoarei în semn de despărțire. Un simplu loc ? Iar tânăra se întoarce și se urcă în trăsură. Cristi se duce și el, resemnat, spre prietenii lui, care îl așteptau la câțiva metri. — La Răcaru, domnule
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
se știa foarte bine că el era de fapt autorul unora dintre cele mai de succes comedii. Teatrul îi permitea lui Pribeagu să fie o persoană mai retrasă și să nu declanșeze conflicte din cauza originii lui evreiești, o lume mai tăcută și mai îngăduitoare față de agitația din jurul cân- tăreților, care erau de departe adevăratele vedete ale epocii. Cel „mic și-al dracului“ a renunțat apoi să mai publice și pe hârtie, fie în cărți, fie în presă, poezii sau articole umo-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
au despărțit definitiv de visătorul Ionel Fernic. Apoi lucrurile au revenit la normal, fiecare seară i-a împăr- țit pe cântăreți în localurile cu care aveau contracte, muzica a reînviat în orașul a cărui vară fusese prea liniștită, sumbră și tăcută. Și interpreți noi continuau să apară seară de seară, aducând cu ei stiluri noi, mai dinamice, mai pline de viață, concurând cot la cot cu maeștrii deja consacrați ai marilor scene. Dragul meu Fernic, Te-ai stins prea devreme din
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
o zice psalmistul, la cei morți de tineri prin stupidele și interminabilele „noastre” războaie sau chiar și la miile și miile de copii care mor Înainte de vreme (Gustav Mahler are un ciclu superb de lieduri Kindertotenliederă, față de care - o armată tăcută, gravă, În care Spiritul existenței și Sensul ei se ascund miraculos! - ar trebui să ne simțim cu toții adânc culpabili, adânc vinovați! Atunci când ne trădăm, Într-o manieră sau alta, pulsiunile patetice ale tinereții, acele pulsiuni care au creat vastul și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Înzestrat cu o anume corpolență și putere fizică, puțini, chiar și cei care mi-au citit textele, „o” bănuiesc; sau o atribuie doar „scriitorului”. Dar ea, dragii mei, este o „a doua mea umbră”, un prietn mai loial și mai tăcut decât Horațio pentru neliniștitul și deposedatul de tron al Danemarcei, Hamlet, care, vrând să răzbune o crimă nedovedită, jignea pe toată lumea! E ca o „boală de piele”, dar... pe „dinăuntru”, a „feței ei nevăzute” sau a acelui „trup care se
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mediul acela și întâlnisem o sumedenie de Marte - femei (și bărbați) atât de aserviți cauzei celebrității, încât propria lor lume era anihilată. Avea și un mic apartament - plătit de Jayne - în oraș. (Nici nu știam unde stă Rosa, doar că tăcutul ei tată din El Salvador o lua la ora opt seara din Elsinore Lane și o aducea înapoi a doua zi dis de dimineață.) Stafia avea nevoie de cafea. Și imediat, Marta îi așeză în față o ceașcă de porțelan Hermes
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
scârbit. Mi-am ridicat privirea din ziare și am văzut-o pe Jayne săgetându-mă cu privirea, în timp ce îl întreba: - Ce vrei să spui, dragă? Dar ca de obicei, atunci când Robby era rugat să furnizeze detalii, se dezumflă și rămase tăcut. Mi-am revenit și m-am gândit la o întrebare care nu necesita nici o elaborare, dar chiar atunci apărură Sarah și Marta. Sarah purta un tricou cu franjuri și cuvântul lingerie în litere argintii alungite. Apoi Victor sări pe ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
gândească la altceva, aprinzându-și o țigară. - Da? Ce mai e? am întrebat. O să întârzii. - E ciudat c-ai crezut că seamănă cu Patrick Bateman, zise ea. - De ce? - Pentru că eu m-am gândit mai mult la Christian Bale. Am rămas tăcuți multă vreme, deoarece Christian Bale era actorul care îl jucase pe Patrick Bateman în versiunea cinematografică a romanului American Psycho. - Dar semăna și cu tine, zise Aimee. Cu vreo douăzeci de ani mai tânăr. Iarăși m-au trecut fiorii. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
urce în mașină, corect? - Păi...nu. Nu...Cred că a sărit pe fereastra lui Robby ... Fața lui Jayne se umplu de dezgust. Trecu pe lângă mine, intră în birou și puse arma la loc în seif, încuindu-l. Am urmat-o tăcut, uitându-mă de jur împrejur, să văd dacă exista vreo urmă a cuiva care fusese în casă, că nu era vorba de o fantasmă cauzată de sangria și marijuana; un sentiment general foarte negativ mă invadă pe tăcute. Jayne începu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Dificultăți la recepția hotelului Tryp Capitol, pe Gran Via, unde suntem cazați. Un scriitor danez ne-a blocat pe toți. Nu-și găsește numele pe listă sau nu-i convine camera? Nu înțelege nimeni ce vrea, nici recepționerii. Îi respectăm tăcuți dreptul la diferență. Stăm cu bagajele împrăștiate în holul hotelului și așteptăm, chiar dacă majoritatea dintre noi sunt nerăbdători să vadă Madridul nocturn. Mă uit amuzat la scriitorii georgieni - temperamente explozive - cum stau liniștiți cu fețele în palme și încearcă să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Hommes. Clădirea Teatrului, construită între 1773-1780 de către arhitectul Victor Louis, și cele 12 statui, reprezentând nouă muze și trei zeițe. Luminate de niște proiectoare cu fascicule albastre, statuile par niște personaje într-un spectacol de operă. Turiști japonezi sau coreeni, tăcuți ca de obicei, trec de la o statuie la alta și filmează. Locul e liniștit, chiar dacă în perimetrul pieței sunt și două hoteluri vechi, cu fațade impozante, foarte căutate de turiști: Hôtel du comte de Roly și Hôtel Bonnafé. În drum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
muzeu. Îți trebuie zile, poate săptămâni întregi să vii prin aceste săli, să poți afirma că ai văzut Luuvrul. În sala de antichități grecești, lângă statuia Venerei din Milo, un grup de japonezi, însoțiți de ghid. Sunt mulți și ascultă tăcuți ca niște elevi. Limba japoneză îmi sună la fel: ritm sacadat, scurt, icnit. După ce ghidul își încheie prezentarea, turiștii japonezi se filmează și se fotografiază, pe rând, lângă statuia frumoasei... VITALIE CIOBANU: Pe rive gauche, asiști la un adevărat spectacol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]