9,918 matches
-
referință: „Când vei ajunge tu student, eu voi fi terminat deja facultatea.” Observații: Viitorul II presupune, în general, existența în context a unui verb la viitorul I, cu care să intre în relație, și sintactică, și de timp. Când relația temporală dintre cele două forme de viitor este slăbită, viitorul II câștigă o relativă autonomie; prin îndepărtarea de termenul propriu de referință și prin apropierea de prezentul comunicării, primește în semantica sa și note modale de prezumție: „O! glasul amintirii rămâie
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
este predicat al unei propoziții nondependente și, mai ales, independente: „Să fie chiar acesta motivul?!” Valori ale conjunctivuluitc "Valori ale conjunctivului" Valorile conjunctivului se manifestă în funcție de libertatea de alegere a vorbitorului și se dezvoltă în funcție de semantica verbului și de forma temporală a conjunctivului. Între cele două forme temporale, specifice conjunctivului, nu există numai opoziția internă proprie timpului verbal, ci se manifestă și deosebiri din punctul de vedere al planului semantic al modului: prezentul dezvoltă valoarea specifică a conjunctivului, de mod al
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mai ales, independente: „Să fie chiar acesta motivul?!” Valori ale conjunctivuluitc "Valori ale conjunctivului" Valorile conjunctivului se manifestă în funcție de libertatea de alegere a vorbitorului și se dezvoltă în funcție de semantica verbului și de forma temporală a conjunctivului. Între cele două forme temporale, specifice conjunctivului, nu există numai opoziția internă proprie timpului verbal, ci se manifestă și deosebiri din punctul de vedere al planului semantic al modului: prezentul dezvoltă valoarea specifică a conjunctivului, de mod al nesiguranței, al acțiunii posibile dar nesigure, în timp ce
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
posibilă la această persoană gramaticală, absența conjuncției-morfem să: „Să plutim cuprinși de farmec Sub lumina blândei luneVântu-n trestii lin foșnească, Unduioasa apă sune!” (M. Eminescu) Timpurile conjunctivuluitc "Timpurile conjunctivului" Conjunctivul se realizează prin (sau mai exact: modalizează) două valori temporale, prezentul și perfectul. Prezentul Se manifestă ca timp absolut și ca timp relativ, în funcție de situația sintactică în care se află verbul-predicat. Este timp absolut în propoziții nondependente și independente: „De ce să fiți voi sclavii milioanelor nefaste” (M. Eminescu) Este timp
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ți-aș dori vreodată sa ajungi să ne cunoști, Nici ca Dunărea să-nece spumegând a tale oști.” (M. Eminescu) Valori ale conjunctivului prezenttc "Valori ale conjunctivului prezent" În afara valorilor pe care conjunctivul le dezvoltă ca mod, indiferent de forma temporală sub care se realizează, o serie de valori particulare se manifestă numai la prezent: • imperativ; este deosebit de frecventă această valoare a conjunctivului prezent, prin care limba română își completează, într-un anume fel, trebuințele rămase neacoperite de imperativul propriu-zis, din cauza
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
etc. Structura perfectului conjunctiv nu determină în sine deosebiri și nu este diferită în funcție de tipul de flexiune al verbelor; deosebirile se manifestă doar în realizarea concretă a temei de participiu. Sintagma este disociabilă, în general, între morfemul modal și cel temporal, de adverbe-regim: „Aș fi vrut să mai fi cântat o dată...”, de adverbul de negație nu: „Să nu fi rămas, dacă nu-ți plăcea...” sau de pronume, personale și reflexive, forme scurte: „Nu trebuia să i-o fi dat...” „Trebuia să
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Să nu fi rămas, dacă nu-ți plăcea...” sau de pronume, personale și reflexive, forme scurte: „Nu trebuia să i-o fi dat...” „Trebuia să se fi gândit mai bine atunci...” Adverbul modal și disociază sintagma, de obicei, între auxiliarul temporal și tema participiului: „Să fi și strigat dacă voia...” Când, în structura sintagmei, intervin mai multe elemente de disociere, adverbul de negație ocupă primul lor, adverbul modal, ultimul: „Trebuia să nu-l fi crezut.”; „Să-l mai fi strigat o dată
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ar etc., pentru potențial; voi, vei etc., pe de o parte, să, pe de alta, pentru prezumtiv), se întregește la nivel fonetic și sintactic. Timpurile potențial-optativuluitc "Timpurile poten]ial‑optativului" Potențial-optativul se realizează ca mod verbal prin intermediul a două variante temporale, prezentul și perfectul, timpuri pe care le modalizează. Ca și în cazul conjunctivului, cele două forme nu se opun numai din perspectiva categoriei gramaticale a timpului, ci și din punctul de vedere al categoriei mod. Valoarea de potențial caracterizează numai
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se opun numai din perspectiva categoriei gramaticale a timpului, ci și din punctul de vedere al categoriei mod. Valoarea de potențial caracterizează numai prezentul; perfectul exprimă îndeobește irealul. Valoarea de optativ, în schimb, se manifestă ca atare sub amândouă formele temporale. Prezent Este un timp absolut. Situează acțiunea verbală în prezentul actului de comunicare, fără, însă, ca cele două momente, al desfășurării acțiunii și al desfășurării procesului de comunicare, să coincidă pe deplin: „Parc-ați fi domnișoare, fir-ar al dracului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ci temei de participiu a verbelor. Sintagma perfectului este dislocabilă, între auxiliarul de timp și cel de mod, de către adverbe regim (cam, prea, mai): „Ar cam fi mers și el...”, „Ar mai fi vrut să te vadă o dată”. Între auxiliarul temporal și tema de participiu, sintagma este disociabilă prin adverbul și: „Zice lumea că l-ar fi și bătut...”. Disocierea prin adverbul modal tot se poate produce în oricare din cele două puncte de joncțiune: „Ar fi tot cântat”, „Ar tot
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-i fi auzit de numele meu.” (I. Creangă) „...Spune fel de fel de taine și pâre, de unde le-o mai fi știind? (I.L. Caragiale) Timpurile prezumtivuluitc "Timpurile prezumtivului" Prezumtivul se realizează ca mod prin (sau mai exact: modalizează) două valori temporale: prezentul și perfectul, aflate în opoziție, din punctul de vedere al expresiei, la nivelul temei verbale: (el) va fi cântând/va fi cântat. Prezent Este un timp absolut, în propoziții nondependente (și independente), când situează acțiunea verbală în raport de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
deosebită a imperativului: cântați!, lucrați!, coborâți!, faceți!, mergeți! etc. Structura imperativului diferă în funcție de tipul de flexiune al verbelor la nivelul temei de prezent și la nivelul dezinențelor. La nivelul temei de prezent, diferențele sunt aceleași ca în cazul tuturor formelor temporale construite în baza temei de prezent: indicativul și conjunctivul. Din perspectiva temei II a prezentului, diferențele urmează, în general, ordinea tipurilor de flexiune: • rădăcină + sufixul -a: verbele din tipul I de flexiune: cânt-a-ți! • rădăcină + sufixul -i: verbele din
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sintactice specifice exclusiv substantivului (sau înlocuitorului lui); nu poate fi regentul unui atribut. În construcții infinitivale relative intră în relație cu un „subiect interior” - complement semantic principal: Nu are (este) cine veni. Timpurile infinitivuluitc "Timpurile infinitivului" Infinitivul cunoaște două forme temporale: prezent și perfect, prin care se exprimă opoziția aspectuală imperfectiv/perfectiv: Nu-i pot ierta greșeala de a elogia un ticălos. Nu-i pot ierta greșeala de a fi elogiat un ticălos. Prezentul Este, de fapt, un „timp” sintactic, dependent
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
un „timp” anterior acțiunii verbului cu care se află într-o anumită relație sintactică: Gândul de a fi pierdut și cea din urmă ocazie nu-l mai părăsea... sau un „timp” posterior, mai cu seamă când este precedat de prepoziții temporale: Înainte de a fi ajuns acasă i s-a întâmplat un lucru ciudat. Definitoriu rămâne, în toate cazurile, sensul perfectiv. Structura morfologică Sintagma infinitivului perfect este constituită din infinitivul prezent al auxiliarului a fi și tema de participiu a verbului liber
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ar fi aprins.” (M. Eminescu) Precedat de adverbul chiar sau și, gerunziul poate realiza și funcția de circumstanțial concesiv: „Chiar plecând imediat, tot nu mai poți prinde trenul.” În mod frecvent, planul semantic al gerunziului cu funcție de circumstanțial asociază circumstanțele temporală și cauzală: „Boierul, văzând că n-are ce-i mai face, i-azvârle punguța.” (I. Creangă) Exprimând, prin semantica sa lexico-gramaticală, o temporalitate nedeterminată, gerunziul intră cel mai adesea într-un raport de simultaneitate temporală cu verbul regent: „- Ei, ei
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu funcție de circumstanțial asociază circumstanțele temporală și cauzală: „Boierul, văzând că n-are ce-i mai face, i-azvârle punguța.” (I. Creangă) Exprimând, prin semantica sa lexico-gramaticală, o temporalitate nedeterminată, gerunziul intră cel mai adesea într-un raport de simultaneitate temporală cu verbul regent: „- Ei, ei! măi Zaharia, zic eu, coborându-ne la vale spre Pașcani: de-acum și munții i-am pierdut din vedere, și înstrăinarea noastră este hotărâtă...” (I. Creangă) Raportul de simultaneitate temporală este, în mod frecvent, estompat
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
într-un raport de simultaneitate temporală cu verbul regent: „- Ei, ei! măi Zaharia, zic eu, coborându-ne la vale spre Pașcani: de-acum și munții i-am pierdut din vedere, și înstrăinarea noastră este hotărâtă...” (I. Creangă) Raportul de simultaneitate temporală este, în mod frecvent, estompat sau chiar suspendat, impunându-se doar un sens nedeterminat de circumstanțialitate: „Adormind de armonia / Codrului bătut de gânduri Flori de tei de-asupra noastră / Or să cadă rânduri, rânduri.” (M. Eminescu) Suspendarea circumstanțialității (temporalității, cauzalității
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
funcția sintactică de subiect: Rămâne de văzut cine vine. Mai rămâne de venit Tudor. Este greu de stabilit ordinea/cine este primul. * Prin elipsă, supinul dezvoltă o variantă de enunțuri situaționale, a căror autonomie este asigurată de complementaritatea cu dimensiunile (temporală, spațială) situației de comunicare, prin care se împlinește și planul semantic global: De închiriat = „șAceastă casă esteț de închiriat. De revăzut = „șAceastă expresie/traducere esteț de revăzut. De neimaginat! = „șAceastă poziție/atitudine esteț de neimaginat!” RAPORTUL DINTRE TC "RAPORTUL DINTRE
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
scrie frumos.” Adverbul caracterizează acțiunea exprimată de un verb sub aspect calitativ sau cantitativ, sub aspectul coordonatelor principale ale lumii extralingvistice (timpul și spațiul) sau ale situației de comunicare, din perspectiva protagoniștilor comunicării (locutorul și interlocutorul) și a cadrului situațional (temporal sau spațial). Prin acest amplu plan semantic, adverbul ocupă, în sintagma verbală, poziții pe care, în sintagma nominală, le ocupă adjectivul calificativ dar și poziții pe care le ocupă adjectivele de tip pronominal. Adverbul corespunde semantic adjectivelor calificative, când particularizează
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
particularizează sfera semantică a verbului din perspectiva unei însușiri calitative sau cantitative a acțiunii verbale: „El scrie frumos.” - „El are un scris frumos.” și adjectivelor pronominale, când particularizează sfera semantică a verbului din perspectiva unor circumstanțe, mai ales spațiale sau temporale, descrise din perspectiva locutorului: „El doarme acolo.” - „El doarme în patul acela.”, „El vorbește acum.” - „El vorbește în momentul acesta.” Dezvoltând, în esență, un conținut semantic echivalent sau chiar identic, adverbul și adjectivul (calificativ sau determinativ) se disting prin natura
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
relații de dublă dependență, și cu verbul și cu numele (pronumele): „Ei merg liniștit.” $adverb$$/„Ei merg liniștiți.” $adjectiv$$ • adverbe rezultând din convertirea unor substantive determinate prin morfemul definit -a, prin transformarea sensului noțional al unor substantive din câmpul semantic temporal în sens circumstanțial: „Noaptea nu mai pot dormi ca altădată.” (adverb) vs „Noaptea e acum mai lungă.” (substantiv). Natura adverbială a întrebuințării termenilor din această categorie e fixată, sintactic, de rămânerea în afara acordului în număr și persoană cu verbul-predicat: „Dimineața
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o pată.” (M. Eminescu, I, p.114) b. Subclasa adverbelor situaționale cuprinde termeni cu conținut lexical variabil în funcție de situația de comunicare. Conținutul lexical al termenilor este reprezentat de două straturi semantice: • un sens abstract, constant, rezultând din raportarea la coordonatele (temporale sau spațiale) ale desfășurării comunicării: ieri (= o zi anterioară acestui moment) sau ale temporalității textului: a doua zi (= în ziua următoare unui anumit eveniment reflectat în text) etc. sau la protagoniștii actului lingvistic: aici (= în locul unde mă aflu eu, locutorul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
timp exprimând timpul, ca moment, interval, durată, frecvență, desfășurare, perspectivă, caracteristică etc.; azi, ieri, mâine, alaltăieri, poimâine, odată, cândva, altădată, când, oricând, aseară, tot timpul, acum, atunci, adineaori etc. Prin articol definit, devin adverbe de timp, substantive care exprimă noțiuni temporale, precum vara, dimineața, duminica etc. • adverbe aspectuale; exprimă modul de desfășurare a acțiunii verbale (sau aspectul obiectiv) dezvoltând sensurile: - durativ: mereu, întruna: „Mereu va crește umbra, eu voi dormi mereu.” (M.Eminescu, I, p. 129); - iterativ: iar, iarăși, din nou
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
aspectul calității: „Povești și doine, ghicitori, eresuri/.../ Abia-nțelese, pline de-nțelesuri” (M. Eminescu, I, p. 201), „De ce să fiți voi sclavii milioanelor nefaste,/ Voi, ce din munca voastră abia puteți trăi?” (Ibidem, p. 59) sau este adverb de modalizare temporală: „Aș! Abia ți-ai întins mâna, sare ivărul la ușă.” (Ibidem, p. 155). Tot este adverb aspectual, exprimând durativitatea: „Se tot uită-n sus bolnavă/la cea stea peste dumbravă” (L.Blaga, p. 152) sau este adverb de modalizare, exprimând
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pe baza a patru termeni: echivalența, superioritatea, inferioritatea, superlativul; • echivalența; însușirea unei acțiuni manifestă aceeași intensitate la diferiți agenți sau în momente diferite: „El scrie la fel de frumos ca Maria.”, „Merge tot așa de încet ca și ieri.”; coordonatele (spațiale sau temporale) ale unei acțiuni prezintă aceeași dezvoltare: „Am mers la fel de departe ca și tine.”; • superioritatea; însușirea acțiunii verbale prezintă un grad superior de intensitate realizată de un agent în raport cu alt agent sau cu el însuși, într-un alt moment: „Azi am
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]