8,234 matches
-
și mituri nu vorbeau, printre noi, copiii, despre acea țară îndepărtată! - totul se schimba. Acolo era mai întîi ieșirea pe terasă. De câte sute de ori nu ne avertizaseră părinții: "Să nu ieșiți niciodată pe terasă! Nu aveți voie pe terasă!", încă înainte de a avea cea mai mică idee despre ce însemna terasa asta. Nici măcar nu ne-o imaginam, în loc de orice reprezentare cuvîntu-ăsta ne aprindea în minte lumina verde a fricii. Copiii mai mari fuseseră pe terasă, și asta le dădea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
se schimba. Acolo era mai întîi ieșirea pe terasă. De câte sute de ori nu ne avertizaseră părinții: "Să nu ieșiți niciodată pe terasă! Nu aveți voie pe terasă!", încă înainte de a avea cea mai mică idee despre ce însemna terasa asta. Nici măcar nu ne-o imaginam, în loc de orice reprezentare cuvîntu-ăsta ne aprindea în minte lumina verde a fricii. Copiii mai mari fuseseră pe terasă, și asta le dădea prestigiu și încredere-n sine. Ei povesteau despre ușa îngustă, cu geam
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Nu aveți voie pe terasă!", încă înainte de a avea cea mai mică idee despre ce însemna terasa asta. Nici măcar nu ne-o imaginam, în loc de orice reprezentare cuvîntu-ăsta ne aprindea în minte lumina verde a fricii. Copiii mai mari fuseseră pe terasă, și asta le dădea prestigiu și încredere-n sine. Ei povesteau despre ușa îngustă, cu geam zăbrelit, care dădea în afară, despre balustrada de beton dincolo de care vedeai tot orașul și, dacă te aplecai, mai vedeai și șoseaua ca-n
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
apucat de mâini și-au vrut să mă târască cu forța, m-am trântit peste un maldăr de lemne pline de cuie, și m-am zgâriat puțin la un picior. Până la urmă, înfiorat, am spus că merg și eu pe terasă, dacă urcăm pe la scara noastră, a mea și a lui Jean, căci Luci stătea la scara 3. Jean era golan, vorbea urât și spunea cântecele și bancuri rușinoase, "cu prostii". Stătea la șapte, era mereu foarte sărăcăcios îmbrăcat, iar mama
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lumină, cu părul plin de raze, urcau mai departe, lipiți de pereți, umplîndu-și hainele de var. Încă o rotire în casa scării, și ne-am pomenit pe palierul de la 8, într-o lumină suprafirească. Venea de pe fereastra zăbrelită de la ușa terasei, încuiată cu un mare lacăt ruginit. Era greu să vezi ceva în strălucirea aceea. Încet, strânși unu-n altul și privind în toate părțile, am început să deslușim câte ceva: o bicicletă veche sprijinită de un perete, o ladă de lemn
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
era atât de-ngust față de celelalte, încît parcă ne strângea, împingîndu-și ușile-n noi, încercînd să ne zdrobească oasele și carnea. Dinspre casa liftului venea un continuu mormăit amenințător. Am rămas acolo câteva minute. Jean înjura încetișor că găsisem ușa terasei încuiată. Prin fereastra ei era imposibil să vezi ceva, era ca și când ai fi privit în gura unui cuptor în care metalul e încălzit la alb. Acea lumină nebunească se amplifica în pereții imaculați. Contururile bătrânei biciclete erau parcă în flăcări
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
altele, jucîndu-se unele cu altele, acuplîndu-se și mușcîndu-se și sfîșiindu-se unele pe altele. Era ca o oglindă de cristal moale, o prismă cu falduri, ce reflecta spațiul din jur, cu noi, cei trei copii, cu bicicleta ruginită, cu ușa de la terasă, dar deforma anamorfotic fiecare chip, îl umplea de scântei colorate cu cel mai tandru violet și cel mai voluptuos roșu, și cel mai de neuitat verde, și cel mai copilăros galben, și azur ceresc și oranj, așa încît din chipul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
am ieșit pe ușa de sticlă a scării... Nu ne-am oprit decât la marea poartă de tablă a gardului morii, pe care Silvia și Marcela desenau prințese cu cretă colorată. Gâfâind, ne-am proptit de gard, uitîndu-ne-n sus spre terasa blocului. Dacă Herman ne urmărise? Dar nu se-ntîmplă nimic. Doar că se făcuse ora prânzului și mamele noastre, sprijinite de balustradele balcoanelor, ne strigau să venim sus. Au plecat întîi fetele, apoi Luci. Jean s-a dus pe alee, iar
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ajung la timp, în acel moment în care lumea se derealizează cu desăvârșire și-n care casele galbene, delabrate, se descuamează foiță cu foiță ca să rămână (fiecare altfel, cu altfel de colonițe, șarpante și balustrade, alte scări răsucite dând spre terase imposibile, uși oarbe, turnulețe decorative) la fel de imateriale ca și când ar fi fost visate, la fel de iluzorii ca pictate de un vechi maestru al perspectivei. Câini galbeni, cu pielea pergamentoasă și ochi de om transplantați în tigva lor îngustă de câine, se ridicau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și scorojită, a garsonierei mele și încă o ușă cu geam, mereu încuiată, care dădea pe micul palier cu balustradă ce-mi înconjura, suspendat în gol, odaia, ca o grădiniță pustie în jurul unei case construite în vârful unui turn. Pe terasă, atât cât puteam vedea prin geamul pătat de muște, erau o sârmă de rufe, pe care încă mai atârna o zdreanță scorojită, și o carcasă de frigider Fram. Dacă mă trezeam noaptea și ieșeam să mă impregnez de singurătatea impersonală
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mi s-a părut vast și străin. Fără tata aș fi murit acolo de disperare. Dar el a urcat și mai mult, pe scări, cu mine-n brațe, până la mirificul, misticul spațiu de la opt, cu usa încuiată ce dădea spre terasă, cu leandrul plin de flori putrede, cu ușa de la motorul liftului și cu ușa lui Herman, cel care avea să-mi salveze mai târziu viața și cu care aveam să vorbesc, și mai târziu, după-amieze nesfârșite, așezați pe trepte în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ca și biblioteca "B.P. Hasdeu", dar dispăruse, firește, ghețăria de unde-și luau oamenii altădată gheața pentru răcitoare. Am traversat șoseaua având în față castelul cu donjon al Direcției Generale a Miliției, de care e lipit blocul nostru cel zimțat, pe terasă, de acoperișul ornamental, din plăci de beton, la modă în anii '60. Ganguri adânci, pe piloni, îi sparg, din loc în loc, masivitatea fațadei. La parter sânt magazine și un atelier de reparat televizoare, care-n vitrine, în loc de orice decor, are
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
străină. Am luat-o așadar pe scară în sus, pe lângă ziduri vop-site-n ulei vernil. Mi-am adus aminte că la opt stătea Herman, și curând m-am găsit iar pe palierul minuscul, cu doar trei uși, a casei liftului, a terasei (se revărsau prin geamul ei cerurile lăptoase, antenele de pe bloc și, dincolo de șosea, ultimul etaj al blocului masiv de vizavi) și cea a garsonierei lui Herman. Pe când băteam ușor în placajul ei înghețat, mi-am amintit de scrisorile din lift
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de la țară, încă mai trăia pe atunci, stând cu el în garsoniera de la opt. Avea să se ducă după vreo zece ani. Din acel Herman, pe care-l reântâlnisem, altfel, în prima mea călătorie către etajele superioare și spre inaccesibila terasă, când, schimbat la față ca un arhanghel, desfășurase în fața noastră coada de păun a halatului său în a cărui oglindă moale se reflecta lumea, din acel Herman care, peste doi-trei ani, îmi salvase viața, oprindu-mi căderea năpraznică prin hornul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sale ca o însîngerată Pietî. Cândva trebuia să-nchei, să dau drumul cărții, clipind și orăcăind neajutorată în lume. Cartea carbonizată care-o prelungea pe cea vie-n oglinda mesei mi-a adus deodată-n minte momentul în care, de pe terasa blocului nostru, privisem incredibila ninsoare cu fulgi negri de peste Aleea Circului, care se-ntindea încet și peste șosea, pentru ca apoi, purtată de vânt, să cuprindă tot Bucureștiul. Bulbul albastru al cerului de toamnă era plin de fulgi leneși de cenușă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
oameni decât cei de la bloc. Mahalagii, zicea mama lui. Ajunseseră-n fine în fața casei ciudate a lui tanti nașa, casă cu etaj, sau mai curând cu un fel de cămăruță pătrată suită peste altă clădire și lăsând în față o terasă plină de ierburi. Casa era zugrăvită complet în albastru deschis, leșios, încît părea un fel de abur cu ferestre când cerul era senin, și se vedea bine mai ales seara, când cerul, în spate, era ca un noroi de aur
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
trebuit să vadă orașul de foarte sus, cum îl vedea uneori în vis, nu să se târască pe străzile lui ca un gândac. Se uita după avioane pînă-i înțepenea gâtul. Ar fi vrut să aibă curajul să urce măcar pe terasă, ca să vadă totul de sus, dar numai gîn-dul ăsta îl umplea de spaimă, căci de pe gemulețul ușii dinspre terasă venea lumina teribilă a unei alte lumi. Chiar în dimineața aceea urcase până la etajul opt al blocului lor în cel mai
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lui ca un gândac. Se uita după avioane pînă-i înțepenea gâtul. Ar fi vrut să aibă curajul să urce măcar pe terasă, ca să vadă totul de sus, dar numai gîn-dul ăsta îl umplea de spaimă, căci de pe gemulețul ușii dinspre terasă venea lumina teribilă a unei alte lumi. Chiar în dimineața aceea urcase până la etajul opt al blocului lor în cel mai fantastic teL Și-acum îi tremurau picioarele când își aducea aminte, privind distrat pantera ce-și lingea de zor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
la Scara 1. Dar mucosul cu ochi plângăcioși nu mințise de data aceea. Pentru că în gang, unde era puțul vertical către cer, înconjurat de ferestre la fiecare etaj, zidarii care lucrau la finisaj uitaseră un scripete atârnat tocmai sus, pe terasă, prins de niște scânduri, iar de pe scripete cobora o frânghie groasă de care era legată o găleată. Celălalt capăt al frânghiei ajungea și el până jos și se-ncolăcea pe asfalt. Ia fiți atenți", făcu Lumpă și intră cu picioarele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
își iveau masivitatea neomenească, adevărata lor natură de temple, megaliți, bunkere, mausolee ale unei lumi de neînțeles, pierdute toate într-o mare de vegetație. Copilul învăță repede să-și controleze zborul, pluti unde-l duceau gândul și curiozitatea, plană peste terasa blocului și văzu, chiar văzu statuile crude, însîngerate, cu fețe de păianjen, pe care le știuse dintotdeauna acolo, străbătu apoi golul dintre bloc și moară, cu mîinile-ntinse-n lături și din gură curgîndu-i bule scânteietoare de aer, se-apropie de fereastra
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-se deodată transfigurat, cu facies de rege și de Dumnezeu, deschisese ușa garsonierei lui de la opt și privise cu altfel de aparat vizual și absorbise în altfel de creier imaginea a trei copilași înspăimîntați, aproape străvezii în lumina ferestrei de la terasă, care-o luaseră la fugă, țipând, pe scări în jos. Afla abia acum că avusese și copilărie, acum se desfăcea într-o zonă a scoarței lui cerebrale o-ncrengătură de neuroni ce secretau, asemenea prunilor de altădată, boaba moale de clei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
iată ciucurii de palate, pagode, temple, statui năpădind-o până în vârf, copleșind-o ca merele care rup ramul într-un an de belșug, iată sfințenia și cântările ce-o învăluie, iată piatra albastră și caolinul, iată marmura și malachita, iată terasele încălecate, balustradele în zig-zag, treptele, mii de trepte... Iată ferestrele mici ca de bunkere, iată coloanele și iată bolțile, iată acoperișele suprapuse. Iată luminile pierzîndu-se în Lumină. În amurgul greu muntele strălucea, mai încărcat de podoabe decât oricare altul, munte
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
unguresc, care ia alungat pe tătari până la Siret, în secolul al XIII-lea. LESPEZI este centrul de comună, datat pentru prima oară la 1790. Toponimul provine de la stratul de gresii dure (lespezi) care apar în malul Siretului sub depozitele de terasă. Alte toponime: - Arini - teren puternic erodat de izvoarele care se adună la marginea de est a pădurii Trestioara, formând pârâul cu același nume. Se mai numește „Între pâraie”; - Bahna - loc mlăștinos acoperit cu iarbă sau stuf;Barbu - loc de pământ
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
Bursuc Vale și nord de sat; - Ciorap - în satul Dumbrava, din drumul Gafițenilor până la Ciuciu; - Cireș - teren arabil la sud de Țărnuică; - Ciuciu - de la frații Ciuciu spre Dănilă (E și S), tarlaua aparținând comunei Vânători; - Coastă - loc abrupt de pe fruntea terasei medii (Dealul Mănăstirii) care face parte din Terasa Pașcani. Se mai numește „Coasta Colacului”. - Coasta Diudiului - în dreptul cătunului Diudiu; - Coasta Heciului - în dreptul satului Heci; - Coasta Neagră - mai puțin înclinată între culmea Strahotinului și estul satului Lespezi. Toponimul provine probabil de la
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
satul Dumbrava, din drumul Gafițenilor până la Ciuciu; - Cireș - teren arabil la sud de Țărnuică; - Ciuciu - de la frații Ciuciu spre Dănilă (E și S), tarlaua aparținând comunei Vânători; - Coastă - loc abrupt de pe fruntea terasei medii (Dealul Mănăstirii) care face parte din Terasa Pașcani. Se mai numește „Coasta Colacului”. - Coasta Diudiului - în dreptul cătunului Diudiu; - Coasta Heciului - în dreptul satului Heci; - Coasta Neagră - mai puțin înclinată între culmea Strahotinului și estul satului Lespezi. Toponimul provine probabil de la culoarea mai închisă a islazului pe această coastă
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]