6,746 matches
-
s-a oprit așa cum a pornit. Întunericul s-a mai destrămat, și dimineața s-a încruntat vânătă dintre nouri. Ș‟o dată, ca un trăsnet, răsună semnalul de atac. În aceeași clipă, au izbucnit tunurile din spate și din stânga de departe. Tunurile băteau de se zguduia pământul... ca la cutremur. Prima bătălie pentru Plevna a început!... încleștarea de fier și carne... a fost crâncenă. Și, nu numai în prima zi... A urmat peste o lună de lupte înverșunate... și, fortărețele Plevnei nu
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
vânătă dintre nori. Era luni, în 30 august... a doua zi după Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul. Chirciți în tranșee, așteptam cu sufletul la gură semnalul... Ș‟odată, ca un trăsnet, răsună semnalul de atac. În aceeași clipă, au izbucnit tunurile din spate, din stânga și din dreapta... Tunurile băteau de se zguduia pământul... Am făcut cruce și ne-am închinat Sf. Ioan să ne ocrotească. când ne-am avântat, în atac, de sus de pe redută, turcii ne-au întâmpinat cu o ploaie
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
30 august... a doua zi după Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul. Chirciți în tranșee, așteptam cu sufletul la gură semnalul... Ș‟odată, ca un trăsnet, răsună semnalul de atac. În aceeași clipă, au izbucnit tunurile din spate, din stânga și din dreapta... Tunurile băteau de se zguduia pământul... Am făcut cruce și ne-am închinat Sf. Ioan să ne ocrotească. când ne-am avântat, în atac, de sus de pe redută, turcii ne-au întâmpinat cu o ploaie de gloanțe. Uzi până la piele, pe
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
16 Dorobanți-Dorohoi. Pentru a nu fi capturat drapelul de luptă, dorobanții l-au rupt în bucăți, pe care le-au predat colonelului dupa bătălie... Îmi aduc bine aminte de dom‟ Căpitan Pruncu, cum a dus pe brațele soldaților săi, un tun al cărui afet a fost distrus, și pe care turcii erau gata să-l captureze. La sfârșitul bătăliei, din cei 120 de oameni ai companiei sale, au ramas doar 14... doar 14... Se opri și oftă din tot plămânul. ...Mi-
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
când, s-o strecurat în bârlogul turcului, și pe o ploaie... urgia de pe lume... La câte-un fulger îl videi cum se strecoară ca o nălucă pe redută... o numărat turcii de pe parapet, care dormeau duși, adăpostiți de ploaie, și tunurile... Câteva puști le-o azvârlit peste parapet în vale. Și, chiar, când era gata s-o șteargă... unul dintre turci, l-o zăpsât, ș‟o dat să strige, atunci, ce să facă...! c‟o mână i-o astupat gura, și
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
răspuns la întrebările, în general nesuferite, ale judecătorului. La final, Istorisiri nesănătoase fericirii 75 acesta, suflându-și sonor nasul și dregându-și cu greu vocea, mi-a pronunțat sentința definitivă și irevocabilă solemn, cu un glas cât o salvă de tun, pe care nu pot s-o tălmăcească în urechile învinuitului, decât vorbele acestea: douăzeci și cinci de ani de detențiune. Începând din clipa aceea, am devenit deținut și n-am mai fost scăpat nicio clipă din ochi. Astfel, pus în cătușe, luându
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
tuaregi, care, în vremurile bătăliilor și înfruntărilor, i-au învins întotdeauna, deși francezii erau mai mulți ca număr și aveau armament mai bun. Mai târziu, francezii puseseră stăpânire pe oaze și puțuri, fortificaseră puținele locuri cu apă din deșert cu tunurile și mitralierele lor, iar călăreții liberi și neîmblânziți, „Fiii Vântului“ se văzură obligați să se predea în fața a ceea ce, dintru începutul veacurilor, fusese dușmanul lor: setea. Dar francezii nu erau mândri că învinseseră „Poporul Vălului“, fiindcă, în realitate, nu reușiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și, când se urcă în jeep și încercă să studieze mecanismul mitralierei, hotărât să se apere, văzu pata cenușie, compactă a unui nou vehicul ce venea din sud, mai încet și mai greoi, pe a cărui turelă se afla un tun ușor cu tir rapid. Vederea sa ageră îl făcu să înțeleagă că împotriva acestei arme orice încercare de rezistență era de prisos și încercă să se consoleze cu ideea că învinsese deșertul deșerturilor din Tikdabra și că doar fidelitatea față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
au rămas pasivi În clădirea poștei, sperând, după toate aparențele, că locuitorii din cartierele sărace ale capitalei le vor veni În ajutor. În acest interval, guvernul a putut suplimenta forțele polițienești și, cu ajutorul unui pluton de soldați și a două tunuri de câmp, poliția a recucerit clădirea poștei după un asediu care a durat ceva mai mult de trei sferturi de oră. Relatarea concisă era tipărită cu litere mari. Dedesubt, cu litere mai mici, era o relatare mai amănunțită a tentativei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Mașina pleacă și tînăra își exprimă regretul. Săracu'. De atunci, zîzania dintre cei doi răbufnea din senin, dar doar ei doi știau de ce. Frumos, dar cam... prost Pandele era un tînăr de o frumusețe rară și mai ales era sănătos tun. Mușchi acătării, mustață în furculiă, perciuni nici prea lungi, dar nici prea scurți și cicatricea, celebra cicatrice, obținută întîmplător de la un arc de oțel al unei canapele, îl făceau "marfă". Dacă la aspectul acesta mai adăugăm cei doi ani stați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
în vis..., care l-a dirijat spre hotelul cu pricina. Daniel a făcut un duș, Betty la fel, au stins lumina și au făcut dragoste, cum obositul șofer nu mai făcuse. Cei doi truditori în partida de procreație au adormit tun. Daniel se trezește și, amintindu-și de performanța recent consumată, își pune în gînd că n-ar strica un "repetir". Începe să mîngîie pe ici, pe colo și coboară mai jos, în timp ce Dulcineea dormea tun. Cînd amorezul a ajuns jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
partida de procreație au adormit tun. Daniel se trezește și, amintindu-și de performanța recent consumată, își pune în gînd că n-ar strica un "repetir". Începe să mîngîie pe ici, pe colo și coboară mai jos, în timp ce Dulcineea dormea tun. Cînd amorezul a ajuns jos de tot, a constatat că femeia avea ce avea și el, descoperire care l-a făcut să sară în sus ca ars și să țipe ca un apucat. 'Mnezeii mă-ti, țipa întruna și scuipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de la agricultură. Bătrîna rîde cu poftă. Reia povestea cu plăcerea celui care, de regulă, se laudă. Cu timpul, mi s-a dus faima și veneau și cei de la tancuri tot la mine. Ce tancuri? Acolo erau două unități. Una de tunuri și una de tancuri. Și făceai față? zîmbește partenerul de dialog. Hm. Deci, de la 55 de ani nu mai prezentai interes. Prostii. Nu de asta. Dar de ce? S-au mutat unitățile și la crîșmă nu mai erau clienți. La ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cerbi, - aici nimic nu scapă de uscăciune. „Am văzut un pui de drac / lîng-o trestie pe lac / broasca face oac, oac, oac / mîine pornim la atac...“ Oare degetele cîtor mîini trebuiesc pentru un scut și gîtlejurile cîtor oameni pentru un tun? Vreau o rochie lungă, neagră, de dantelă, cu decolteu adînc la spate, o pereche de pantofi de lac escarpen, un șirag de perle veritabile, să mă plimb prin casă de la bucătărie la baie și să murmur un poem disperat: „Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
crinul de prin vîlcele sînt regele Ubu) Corul: Mulți ani trăiască! The Beatles: O, girl Corul: Cine să trăiască The Beatles: O, girl — Astea rîndunele? Păsări de noapte nebune, deslănțuite. Priviți ce picior... La Goulue, french-cancanul! Șampanie. O salvă de tun. Anna trezită brusc din somn: — ... și Împușca unu, doi, trei, patru, cinci, șase, șapte porumbei, numai așa. Ce ochi albaștri avea...? — Stați să-mi iau chitara, vă fac un cîntec pe cinste. Doamnă neagră, doamnă moarte, unde-s nucile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și se deșartă, cuprinși de un fior epileptic, În nisipul care șterge toate urmele. Țărm de nerăbdare, de pîndă, de așteptare, delicii ale regnului alunecos și umed. Sus pe dîmb recruții În uniformele lor cafenii, În poziție de drepți lîngă tunuri, scrutînd marea, auzindu-i geamătul Într-un foșnet de cearșafuri moi, jilave... și deodată un fulger crestînd pielea clorotică a aerului asemeni unui viol, „trage-i-o pînă-n gît, paștele măsii de curvă!“ Își aude unul, cu tuleiele abia mijite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
zis că „inteligența“ este parola ce deschidea porțile unei elite restrînse și exclusiviste. Am știut din clipa cînd te-am văzut că n-ai spirit de turmă, urmă individul. Se opri Însă, tresărind nervos la auzul rafalelor trase de un tun antiaerian amplasat Într-un scuar din apropiere; Întreaga clădire se cutremură. Dinspre coastă, se auzi din nou huruitul unui avion. Tirul antiaerian răsună din ce În ce mai aproape, iar zgomotul monoton făcut de avion continua să se audă - „Unde ești? Unde ești?“ - pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cutremură. Dinspre coastă, se auzi din nou huruitul unui avion. Tirul antiaerian răsună din ce În ce mai aproape, iar zgomotul monoton făcut de avion continua să se audă - „Unde ești? Unde ești?“ - pînă cînd, deodată, casa fu din nou zguduită de salvele unui tun din apropiere. Apoi se auzi șuierul unui proiectil, Îndreptat parcă anume asupra acestei clădiri neînsemnate. Bomba explodă, cu o jumătate de milă mai Încolo, făcînd să se cutremure pămîntul. — După cum Îți spuneam, reluă străinul, dar Își pierduse, o dată cu aplombul, șirul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
tine!“ Nimeni nu pricepea că fapta lui izvora dintr-un sentiment groaznic și Înfricoșător: mila. PÎnă aici, visul lui fusese amestecat cu amintiri, dar mai departe deveni pe de-a-ntregul numai vis. Se văzu culcat Într-o rînă, gîfÎind, În vreme ce tunurile antiaeriene bubuiau undeva În partea de nord a Londrei. GÎndurile Îi rătăceau din nou, slobode, prin acest univers straniu În care trecutul și viitorul tăiau brazde deopotrivă de adînci și a cărui geografie putea aparține atît anului viitor, cît și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
La orice pagină l-ai fi deschis, dădeai peste rugăciuni chemînd la eliberarea unor noroade oropsite, la lupta Împotriva unor dușmani ticăloși și haini „ca niște lei turbați“... Cuvintele țîșneau din paginile pline de Înflorituri ca niște obuze dintr-un tun amplasat Într-o grădină. „Nu răbda stăpînirea nimănui“, citi Rowe, și acest Îndemn Înțelept Îl Încînta ca o melodie, căci Într-adevăr În lumea Întreagă oamenii Încercau să pună stăpînire unii pe alții. El Însuși făcuse la fel, căci nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
atinge de valiză, spuse ea. Stătea acolo, Încremenită În atitudinea unei păsări fascinate de un șarpe atotputernic și atotștiutor. La un moment dat, tot au să facă vreo greșeală, zise Rowe. Întunericul Îi despărțea acum. Undeva, departe, Începuseră să bubuie tunurile. — Vor aștepta să sune sirenele, spuse ea. Cred că n-au să facă nimic pînă nu coboară toată lumea În adăpost. — Ai auzit?! exclamă Rowe, simțind cum Îi piere tot calmul. — Ce? — Mi se pare c-a Încercat cineva clanța. — Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Acum au să Înceapă sirenele. Da, probabil. — A trecut un sfert de oră de la apariția semnalelor galbene, spuse bătrînelul uitîndu-se la ceas, ca și cum ar fi cronometrat viteza unui tren expres Între două stații. A, asta parc-ar fi fost de tun, exclamă el. Undeva deasupra estuarului, cred. — N-am auzi nimic. În maximum zece minute, sosesc, mai spuse bătrînelul, ținînd ceasul În mînă, În timp ce taxiul cotea pe Praed Street. Încă o cotitură, și ajunseră. Sub cupola camuflată a gării, călătorii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de prea multe ori, spuse Rowe, și se așeză lîngă el, urmărind cu privirea firul de lînă. — Ce-ai de gînd? — Aștept pînă pornește trenul, și pe urmă trag semnalul de alarmă. De undeva, de foarte aproape, se auziră deodată tunurile artileriei antiaeriene - o dată, de două, de trei ori. Bătrîna privi distrată În sus, ca și cum ar fi auzit un murmur vag ce-i tulbura liniștea. Rowe vîrÎ mîna În buzunarul lui Hilfe și scoase revolverul, pe care-l puse apoi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
clipă, se gândi să se Întoarcă În pat, dar imaginea marțială din tabloul de deasupra patului, unde comanda un asalt al cavaleriei, Îl făcu să abandoneze ideea retragerii. Își trase pantalonii albi strânși pe coapse, Împinse picioarele prin găvanele de tun ale cizmelor, apoi Își Îmbrăcă tunica. Mai aruncă o privire spre cel de sub cearșaf, apoi, luându-și bicornul și periuța de dinți, ieși pe coridor. Afară, Îngrijitoarea Îl pocni absentă cu mopul peste botul lucios al cizmelor. Împăratul o ghilotină
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
altfel. Un an mai târziu, francezii au atacat ducatul milanez, iar tonele de bronz care urmau să se transforme În crupe, coamă, greabăn și copite au luat forma mai puțin grațioasă, dar mai eficace din punct de vedere militar, a tunurilor. Cinci ani după aceea, când, conduși de un alt rege, francezii s-au Întors și au cucerit ducatul, Leonardo a asistat la o scenă teribilă: arcașii gasconi luau ca țintă armăsarul său Înalt de șapte metri, lucru care ne permite
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]