7,731 matches
-
convinge că nu există nici o ieșire, și-ntr-adevăr ea nu există până când n-o cauți. Și-ntr-un fel însăși căutarea-i ieșirea, ca și când spațiul pe care-l parcurgi cu speranță și credință s-ar întări în urma ta și-ar construi tunelul prin care se iese, al tău personal, deschis numai ție, ca un por care se desface deodată în pielea de petală-a Dumnezeirii. Nici un cult, nici o biserică nu te pot duce de-a dreptul acolo. Rugăciunile și posturile nu ajută
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Și acea lume a slavei nu este la rândul ei decât plata, ștearsă epură a unei lumi de hiper-slavă, cu un alt zeu care o scrie în urletul de aur al inspirației, scris la rândul său de un altul... Și tunelul de aur tot mai intens și mai greu se întinde la nesfârșit, ca un șirag de perle în care firul ar fi doar un punct infinit de lumină, iar mărgelele ar fi îmbucate una într-alta, străpunse toate de orbitorul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de asemenea dizolvate ml târziu în vise, dar păstrând în ele urme ale locurilor și lucrurilor pe care le pot localiza, de bine, de rău, în compartimentele vieții și-ale creșterii mele. Ele încep nu mult după ce-am străbătut tunelul obstetric, schimbând, ca un amfibian, mediul lichid cu cel terestru și rămînîndu-mi de trăit, ca intensitate, doar o zecime din viață. Dacă în uter visam practic neîntrerupt, lumina de la-nceput s-a depărtat tot mai mult, ca să piară aproape cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
zi carnea de caisă parfumată a fătului ghemuit în pântecul ei. Cât avea să tot sporească? Și când aveam să simt, deodată, ca o glisare de contragreutăți, întoarcerea sa cu capu-n jos, gata să-și înceapă drumul prin înfricoșătorul tunel iliac? Știam că nu pot scrie la nesfârșit fără să-mi crape mintea, așa cum nici o mamă nu-și poate don nebunia de a-și naște copilul adult, de a lăsa ca fătul să crească umplîndu-i burta, apoi sfîșiind-o, împingîndu-și capul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
hoarda de cititori ce pătrundea în marea sală inițială să se piardă pe drum, să se-njumătățească, dacă se putea, după primele zece pagini și să rămână redusă doar la o zecime după prima sută de pagini. De-acolo-nainte tunelurile-ar deveni mai strimte, trapele și capcanele s-ar înmulți, fiare monstruoase ar prinde grai și ar spune lucruri pe care puțini ar putea să le primească, și-n nici un caz cei deprinși cu lapte și terci. Iar spre sfârșit
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
1. Multă vreme Mircea știuse despre ea doar din legende în care nu prea puteai să crezi, căci era nefiresc să existe ținuturi atât de îndepărtate. Ca s-ajungi acolo trebuia să te strecori printre bloc și Miliție, printr-un tunel lung și atât de strâmt, încît îți umpleai hainele de varul pereților. Acolo nu mai erai sub ochii liniștitori ai părinților, care luminau și pacificau spațiul de sub balcoane, tot spatele blocului. De-acolo monștrii fuseseră goniți, mlaștinile secate, vrăjile reduse
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
balcoane, tot spatele blocului. De-acolo monștrii fuseseră goniți, mlaștinile secate, vrăjile reduse la neputință. Doar Scara 1 rămăsese un spațiu al aventurii și fricii. Cu greu îl hotărâseră Luci și Sandu, într-o dimineață, să străbată lungul și chinuitorul tunel ca s-ajungă în fine în mica și pustia curte interioară de la Scara 1. Pe trei laturi erau acolo clădiri cu geamuri și balcoane, iar a patra era gardul de beton armat dincolo de care se vedea, ridicată amenințător, construcția infinită
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
păr hpite de țeasta murdară de meconiu, dislocase cu un troznet de oase fluturele iliac ce-o purtase până atunci, tandru, între aripe. Craniul fetiței, moale ca un ou de broască țestoasă, suferise și el presiuni și deformări tragice în tunelul de carne și pielițe prin care alunecase. Dar supraviețuiseră și copilul, și mama, chiar dacă mama avea să poarte de-atunci pentru toată viața un corset de plexiglas pe sub rochie, închis cu un mecanism complicat, iar fata avea să crească blândă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cărăbuși, cu țevi smolite traversînd-o ca niște rădăcini de copaci. Fundul nu i se vedea, dar o scăriță de ciment, cu trepte din care ieșeau fiare-ndoite, ducea către adânc. Herman o coborâse de câteva ori, și găsise sub casă tunele lungi și întortocheate, unele barate de gratii mucede, străvechi, altele ducând tot mai adânc, până ce aerul devenea fierbinte și vuitor ca flacăra lămpilor cu acetilenă. Doar câteva șerpuiau cuminte, aproape orizontal, cu cîte-un bec la fiecare zece pași, de parcă te-
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
se-ncîlceau în plopi și-n platani, nimereau, prin geamuri deschise, în flacăra aragazelor și-n patul îndrăgostiților, se-mple-teau în părul fetelor ieșite pe balcoane, coborau atrași de ghiulurile de pe degetele țiganilor, blocau circulația așezîndu-se pe verdele sau roșul stopurilor, umpleau tunelele lungi și negre ale metroului... Se opreau pe calcanul însorit al vechilor clădiri, se așezau pe fața statuilor decorative ce-ncadrau ferestrele vechilor clădiri, cîte-o rafală de vânt fierbinte-i izbea de metalul încins al vreunui tramvai cu vatmanul clopoțind
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fie un lemn mai bun, cu mai multe vase de sevă, iar noile fălci aveau să-i fie mai tari. Înțelegea abia acum, cu mintea și trupul cele noi, că n-aveau să mai fie nici lemn, nici fălci, nici tuneluri. Când își încheie meditația, era deja o rădașcă puternică, acoperită peste tot de o platoșă neagră, avea - de neimaginat înainte - picioare, iar vechile fălci erau acum gigantice coarne ca de cerb. Avea acum organe de simț pentru cereasca lumină, deși
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
aproape nesfîrșită-a stejarului, până la punctul în care, cândva, o insectă gigantică, aidoma ei, depusese un ou cilindric, punctul zero al ființei ei vechi. Acolo izbucni într-un cântec de fericire, căci simți prima geană de lumină vie coborând domol prin tunelul oblic ce se-nălța către adevărata viață. Rădașca-ncepu suișul prin vămile din ce în ce mai luminoase, și era ca și când însăși lumina o absorbea spre înalt, până când deveni atotputernică, orbitoare, și priveliștea împărăției se desfăcu larg, minunat, înainte. Ce era imensitatea asta albastră
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mișcările erau lumea adevărată, la peisaje și obiecte încremenite puiul era aproape orb. În culise era o foiala de stup în roire, o harababură de fețe de clovn, umeri tatuați, fese goale, voaluri și paiete, spinări asudate de ponei. Un tunel de bare metalice ducea de la menajerie până-n arenă, iar în jurul acesteia se-nălțau acum gratii înalte, pe care puiul le putu vedea, strecurîndu-se pe sub cortină. De fapt, aruncă doar o privire spre spectacolul fiarelor, lei, tigri și pantere care urlau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mirosul scorțișoarei, fața neclintit zâmbitoare între cercei spiralați de alamă și părul prins într-un mic coc în creștet. Își aștepta intrarea-n arenă cu brațele-ncrucișate, complet indiferent la foiala dimprejur. Nu-și schimbă nici poziția, nici expresia când prin tunelul fiarelor ieșiră, umiliți, leii, nici când pe sub aceleași furci caudine fură mânați, ca niște oi ciocolatii, puricii. Privea printr-o cută a cortinei, fără să vadă cu adevărat, spectacolul "senzațional" al faimoasei dresuri, purici care săreau de pe-un butoi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
găsiră în săli cu pereții din jeturi de flacără, cu tavane de ape învolburate, străbătură locuri moarte, teribile, de o pustietate spectrală, rătăciră pe culoare din orbite stelare, în lumina olbrechtiană izvorând de pretutindeni. Avansau mereu către centru, printr-un tunel ce străbătea carnea gelatinoasă a sferei, străbătând mereu alte săli, vacuole și cavități pline de organisme ciudate. Într-un târziu, tunelul se înfundă cu o poartă de oglindă limpede și pură. Abia privind în ea copilul își dădu seama că
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
spectrală, rătăciră pe culoare din orbite stelare, în lumina olbrechtiană izvorând de pretutindeni. Avansau mereu către centru, printr-un tunel ce străbătea carnea gelatinoasă a sferei, străbătând mereu alte săli, vacuole și cavități pline de organisme ciudate. Într-un târziu, tunelul se înfundă cu o poartă de oglindă limpede și pură. Abia privind în ea copilul își dădu seama că omul de amurg și de chihlimbar ce-l însoțise până aici, și căruia, pe drum, nu-i mai dăduse nici o atenție
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
deodată năpraznic. Iar pereții ce se-ntinseseră să-i cuprindă începură contracțiile. Și chinul expulzării din împărăție-i cuprinse, și din ochii fără gene izvorâră lacrimi, dense și sărate și străvezii. Pereții sălii le țuguiau creștetele, îi storceau lent către tunel, îi înghesuiau acolo-n strâmtoare, mai întîi Mircea, apoi Victor, îi înfășurau în trene de sânge, îi fulgerau cu troznetul oaselor bazinului, dizlocate. Auzeau deja țipetele mamei, pe cealaltă parte-a Ființei, presimțeau deja cealaltă față-a luminii. Și cei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
care o salvase Rim de la moarte avea să se întoarcă în Satul de Clone, pentru că Stin era într-o perioadă în care trebuia culpabilizat. Schimbul se făcea nu prin Biserica Alambicului, ci printr-o cabană pe sub care era săpat un tunel. Ultima generație de Marii avea însă ceva schimbat. Pentru a preveni o inexplicabilă tendință spre temperarea exceselor și a uniformizării caracterelor celor două clone, frații-savanți creaseră o dependență genetică de sex pentru una din ele și o puternică latură emoțional-religioasă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Era evident că bărbații pe care îi ascultase mai devreme erau călugări augustinieni. Nu îi văzuse însă intrând în biserică și asta însemna fie că rămăseseră acolo încă de cu seară, fie că între clădirea aceea și Abație exista un tunel secret. Opta imediat pentru cea de-a doua soluție și cumpăni preț de câteva clipe dacă ar fi meritat să încerce să îi ucidă pe cei doi pentru a putea explora apoi tunelul. Zvonul unor pași furișați îl făcu însă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
între clădirea aceea și Abație exista un tunel secret. Opta imediat pentru cea de-a doua soluție și cumpăni preț de câteva clipe dacă ar fi meritat să încerce să îi ucidă pe cei doi pentru a putea explora apoi tunelul. Zvonul unor pași furișați îl făcu însă să privească iarăși in jos. Izvorâte parcă de niciunde, trei siluete feminine se strecurară pe ușa întredeschisă. Rim zâmbi fugar. Abația era un exemplu superb despre felul în care funcționa cea mai veche
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
pereții laterali și în dosul cărora se ascunsese Rim, uriașa încăpere era goală și lipsită total de orice altă sursă de lumină. În cel mai depărtat capăt însă se putea vedea cum o lespede imensă de piatră descoperea capătul unui tunel. Rim clătină din cap. Avusese dreptate. Biserica aceea comunica printr-un pasaj secret cu una dintre clădirile Abației, probabil cu biblioteca. Rim se concentra asupra vorbelor celor cinci. ― Cum te cheamă, frumoasa mea? ― Alidaria, voinicule... Dar de ce vrei să știi
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
-ți explic ce alte roluri mai îndeplinește pentru noi Satul de Clone. Cert este însă că deocamdată trebuie să știi că folosim biserica ca pe un soi de ecluză. Clonele au datoria să o încuie seara, noi intrăm printr-un tunel care pleacă din subsolul bibliotecii și lăsăm acolo toate lucrurile de care au nevoie clonele. Frații noștri părăsesc imediat biserica și, în zori, clonele vin să-și ia alimentele și hainele. Așa ar trebui să fie... În biroul Abatelui se
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
puțin probabil ca în decursul generațiilor în care ordinul augustinian recrease clonele doar pentru a încerca să le vindece să nu se fi produs nici o contaminare accidentală. La urma urmei, singurul simulacru de ecluză era o biserică veche și un tunel prin care oricine putea intra. Începea să fie din ce în ce mai convins că, în Sat, clonele nu erau deloc bolnave. Se hotărî însă să facă jocul Abatelui până la capăt. ― Atunci, pericolul la care acești nesăbuiți au expus întreaga Abație este imens. Dacă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cofetărie din zona centrală a Brăilei și pentru că mama îmi explica cum sunt poziționate străzile, să pot înțelege mai bine, mi-a dat explicațiile necesare pe un șervețel de hârtie. Așa mi-a explicat mama și rețeaua extrem de complicată de tuneluri vechi care au fost săpate de turci la aproape 10 metri adâncime, căptușite cu cărămidă roșie și care pornesc de la periferia Brăilei, oprindu-se tocmai la malul Dunării. Tot subsolul Brăilei este brăzdat de astfel de tunele, aici ele numindu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
extrem de complicată de tuneluri vechi care au fost săpate de turci la aproape 10 metri adâncime, căptușite cu cărămidă roșie și care pornesc de la periferia Brăilei, oprindu-se tocmai la malul Dunării. Tot subsolul Brăilei este brăzdat de astfel de tunele, aici ele numindu-se „hrube”. În istorie și în arheologia locală au fost denumite „hrubele Brăilei”. Tata mi-a făcut un fel de corespondență cu „catacombele Parisului,” ori ale Romei, Varșoviei, Berlinului. Sute de ani s-au bătut romanii, turcii
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]