8,137 matches
-
la micul dejun. Bud se aplecă peste balustrada verandei. Fulgerele luminau strada. Văzu pe obrazul lui Lynn lacrimi uscate. — Iubito, ce este? Exley? S-a purtat urît? — Exley e, dar nu e ce crezi tu. Și acum știu de ce Îl urăști atîta. — Ce vrei să spui? — Finndcă e exact opusul tău și opusul tuturor calităților tale frumoase. Seamănă mai degrabă cu mine. — Nu Înțeleg. Ei bine, e credibil prin faptul că e atît de calculat. Am Început să-l urăsc pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Îl urăști atîta. — Ce vrei să spui? — Finndcă e exact opusul tău și opusul tuturor calităților tale frumoase. Seamănă mai degrabă cu mine. — Nu Înțeleg. Ei bine, e credibil prin faptul că e atît de calculat. Am Început să-l urăsc pentru că și tu Îl urăști, apoi el m-a făcut să Înțeleg niște lucruri despre Pierce doar prin faptul că e așa cum e. Mi-a spus niște lucruri, fără să fie obligat, iar propriile mele reacții m-au surprins. Alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
să spui? — Finndcă e exact opusul tău și opusul tuturor calităților tale frumoase. Seamănă mai degrabă cu mine. — Nu Înțeleg. Ei bine, e credibil prin faptul că e atît de calculat. Am Început să-l urăsc pentru că și tu Îl urăști, apoi el m-a făcut să Înțeleg niște lucruri despre Pierce doar prin faptul că e așa cum e. Mi-a spus niște lucruri, fără să fie obligat, iar propriile mele reacții m-au surprins. Alte fulgere - Lynn arăta cumplit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
unui polițist. — Ce ți-a făcut pentru asta? M-a testat rău de tot. Mi-a dat toți compușii ăia răi pe care spunea că trebuie să-i elimine. M-a pus să fac zborurile cele mai nasoale. — Deci Îl urăști din cauza asta. — Dumnezeule! Pierce nu e om ca toți oamenii. Îl urăsc, dar Îmi și place de el. Ed Împinse Încolo scaunul. — Îți amintești de Împușcăturile de la Nite Owl? — Sigur, a fost acum niște ani. Ce legătură are cu...? — Las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de tot. Mi-a dat toți compușii ăia răi pe care spunea că trebuie să-i elimine. M-a pus să fac zborurile cele mai nasoale. — Deci Îl urăști din cauza asta. — Dumnezeule! Pierce nu e om ca toți oamenii. Îl urăsc, dar Îmi și place de el. Ed Împinse Încolo scaunul. — Îți amintești de Împușcăturile de la Nite Owl? — Sigur, a fost acum niște ani. Ce legătură are cu...? — Las-o baltă. Acum vine ceva important. Dacă Îmi dai răspunsul la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Exley aștepta acolo. Au pus droguri În mîncarea băiatului. Exley l-a Împușcat În somn și l-a Îngropat. Lumea a crezut că Paul a fost luat de o avalanșă. Lumea a crezut minciuna. Dieterling a crezut că o să-l urască pe omul acela. Dar prețul dreptății, citit pe figura lui, i-a spus că de fapt este doar Încă o victimă. Acum erau legați prin ceva. Preston Exley a renunțat la munca de polițist și a Început să ridice construcții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
bătrâna doamnă Marga Pop n-a rezistat tentației, a intrat, totul era în ordine, aranjat cum ar fi făcut-o ea însăși, lucrurile sărăcăcioase erau împachetate cu grijă. A cuprins-o rușinea de iscodelile ei, în clipa aceea l-a urât pentru că o făcuse să simtă asta. În nici una din zilele următoare ușa cămăruței nu era încuiată. Banii, câți or fi fost, n-a avut curiozitatea să-i numere, erau aruncați pe masă, printre creioane. A mai așteptat un timp, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu se pot împăca arta și căsătoria, îi cita o mulțime de exemple apropiate sau celebre, dar era ca și cum ar fi vorbit unui zid, el repeta ideea lui Montherlant, pe care o tot întorcea pe toate părțile, ajunsese să-l urască, după ce-l citise din scoarță în scoarță, spre a se convinge că Andrei Vlădescu nu fabulează și că francezul acela primit și în Academie o fi fost el teribil de deștept, dar, la urma urmei, nu era decât un pederast
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
urmă ar fi fost inutil, nici măcar nu voia să discute de asta. A înțeles singură și l-a vizitat mai rar. Multă vreme l-a apăsat povara nereușitei. Cu Adriana Negru se întâmplase altfel. Nu era deosebit de frumoasă, ba chiar urâtă după gustul meu, pomeți proeminenți, gură prea mare, ochi prea scufundați în cap, dar era inteligentă și plină de vervă. O cunoscuse când era student, se plimbau nopți întregi pe sub arbori și streșini ce nu reușeau să-i ferească de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
acaparat, cum spunea, de ceea ce alții numeau „probleme publice“, iar acestea îi înghițeau viața lăuntrică. Temându-se, pentru că fără viața asta știa că va deveni un automat sau asemenea celor pe care îi disprețuia pentru că le era frică să gândească, urau ideile, deși voiau să pară numai de ele preocupați. De parcă n-ar fi vrut să fie contaminat, pentru că în felul acesta și-ar pierde orice speranță sau credință, și se năștea un zbucium în el. Lumea din afară acționând asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
făcut? Ai luat-o de la capăt? adică plimbări, sărutări, declarații de amor, îmbrățișări și tot tacâmul, pentru că numai un bărbat putea fi acel atât de neașteptat aștept...“ „Ești un monstru! Un monstru de cinism! Vrei să mă faci să te urăsc?“ „Ai fi în stare?“ „O, Doamne, cât mă chinuie! Știi foarte bine că n-aș putea. Dar ești uneori atât de dur, încât îmi spun că asta ar fi singura mea scăpare: să te urăsc.“ „Și pe urmă?“ „Pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să mă faci să te urăsc?“ „Ai fi în stare?“ „O, Doamne, cât mă chinuie! Știi foarte bine că n-aș putea. Dar ești uneori atât de dur, încât îmi spun că asta ar fi singura mea scăpare: să te urăsc.“ „Și pe urmă?“ „Pe urmă, nu știu. Pe urmă să-mi dau cu ojă roșie pe unghii. Probabil o să se prăbușească lumea cu mine sau o să prăbușească lumea în general, habar n-am, nici nu vreau să aflu... De ce te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-ți închipui: că e ocupat - și e clar că este; că n-are timp de chestii de-astea acum; că el oricum a și început să facă și să dreagă. Sau o să gândească poate că-l torni și te va urî. Nu-i bine. O să se răzbune. Nici pentru noi nu-i bine, mă înțelegi? Adică ar putea spune...“ „O, dar ați înțeles cu toții greșit, eu n-am vrut să vă cer decât un sfat și...“ „Exact asta și facem, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cine m-a pus, cine m-a pus, iarăși se va porni cu ideile alea vechi pe care nu mi le-a mai spus de câteva luni și rostind: „Cu siguranță asta o fi tot în Montherlant, ăla!“ „De ce îl urăști?“, „Nu-l urăsc, dar nu înțeleg cum a putut să... ba da, cred că-l urăsc pentru că n-are pic de generozitate“, „Nu-i adevărat“. „Ba este. Sau eu așa simt. Recunosc că e deștept, inteligent, cum vrei tu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pus, cine m-a pus, iarăși se va porni cu ideile alea vechi pe care nu mi le-a mai spus de câteva luni și rostind: „Cu siguranță asta o fi tot în Montherlant, ăla!“ „De ce îl urăști?“, „Nu-l urăsc, dar nu înțeleg cum a putut să... ba da, cred că-l urăsc pentru că n-are pic de generozitate“, „Nu-i adevărat“. „Ba este. Sau eu așa simt. Recunosc că e deștept, inteligent, cum vrei tu mai bine, pentru că numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pe care nu mi le-a mai spus de câteva luni și rostind: „Cu siguranță asta o fi tot în Montherlant, ăla!“ „De ce îl urăști?“, „Nu-l urăsc, dar nu înțeleg cum a putut să... ba da, cred că-l urăsc pentru că n-are pic de generozitate“, „Nu-i adevărat“. „Ba este. Sau eu așa simt. Recunosc că e deștept, inteligent, cum vrei tu mai bine, pentru că numai un bărbat inteligent ar fi putut descoperi și scrie toate mărunțișurile astea intime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
chiar familia în care ar fi trebuit să intru și că vorbele lor îmi hotărau soarta, cu o indiferență totală față de vrerea mea, de parcă aș fi fost un covor, o mobilă, un miel de vânzare sau o slujnică. I-am urât în clipa aceea. Și în ciuda celor ce mă învățase unchiul meu, după multă tăcere în care îi ascultasem, m-am ridicat, le-am spus răspicat și ferm că n-am de gând să mă mărit și că planurile lor sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
asta. Am slăbit, umblam ca o năucă, eram o umbră. Exact atunci a murit unchiu-meu. Pe urmă m-am îmbolnăvit. Când ne-am mai întâlnit, s-a purtat de parcă nimic nu făcuse, i-am jucat și eu jocul ăsta. Îl uram. M-am închis în mine. Am evitat bărbații, o vreme am crezut că toți sunt la fel. Dar nu puteam să am nici prietene, mă obișnuisem să disprețuiesc toate femeile, cum făcusem cu mătușă-mea, nu vor decât să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fost clar că nu mă iubești și am suferit cumplit că m-am arătat ridicolă și m-am făcut de râs. Tremuram de furie, când am ajuns la căminul studențesc, m-am închis într-un closet și am plâns. Te uram. Nu erai nici Romeo, nici Robert Redford, nu înțelegeam cum de mă făceai să sufăr atăt, te socoteam vinovat de tot... Pe urmă mi-am șters lacrimile și mi-am zis: domnul meu, ziarist sau redactor sau ce naiba ești, adio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
eram îngrozită. Și atunci a scos cureaua și m-a lovit, habar n-am de câte ori, s-a repezit și mi-a smuls capotul de pe mine, și a continuat să lovească, deși nu mă mai împotriveam, eram terorizată cu totul. Nu urăsc nimic pe lume mai mult decât violența. După ce s-a zbătut în mine vreo două minute, s-a întors cu fața în sus și a început să sforăie. M-am închis în baie, m-am spălat, aveam spatele numai dungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
că două experiențe - credea ea - ar fi identice în lume: iubirea și moartea. Din amândouă cel care le încearcă iese un altul, modificat. Și din moarte, și din iubire. Nimic nu mai e ca înainte. Și acum se gândea că urăște despărțirea pentru că e o repetiție a morții. Numai că una e să împlinești un act firesc și alta e să-l repeți, să-ți obligi spiritul la a-l accepta dinainte în felul ăsta. Nu suporta despărțirile, nu reușea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
orgoliu, pentru că a fost înfrânt și părăsit și planurile lui s-au prăbușit când se aștepta mai puțin? Dar să zicem că ar fi orgoliu, suferința ar fi alta? Nu se simte la fel, cu mâinile legate și neputincios? A urât întotdeauna cel mai mult să nu fie liber, să nu se simtă liber și acum nu era, nimic din ce dorea el să se întâmple nu mai depindea de el. Se simțea cu mâinile legate. De parcă simțurile l-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ce nu se întâmpla și tot ce se întâmplase, convins că îi este foarte dor de acea femeie, de parcă nimic n-ar mai fi avut vreun rost pe lume, iar prezența ei ar fi fost absolut necesară. Dorind s-o urască, dar incapabil de ură. Dorind s-o revadă, dar fiindu-i interzis. Fără putere simțindu-se, condamnându-se că a fost calculat și logic și prost. Simțindu-se de parcă s-ar fi aflat într-o încăpere cu parchetul din senin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să te compătimești și să triumfe piatra pierzaniei care ar vrea să te țină pe loc, dar tu știi acuma că există o mare familie căreia îi aparții și care suferă la fel și freamătă și fierbe și iubește și urăște și se arată indiferentă când socotește ea necesar, și mai știi că drumul acela până la orizont trebuie urmat cu neclintire, sub un cer care ar trebui să fie cristalin - cum se spunea odată - dar nu este, chiar dacă nu vei ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
treabă prea complicată. S-a asociat cu o gașcă gălăgioasă, atâta tot. Mi s-a întâmplat și mie când eram la școală. O să-i treacă la Oxford. Rebecca întoarse capul; era nervoasă. — Întotdeauna le găsești scuze. Știu că toți mă urăsc. Nu ne-au iertat niciodată că nu i-am invitat la nuntă. — A fost decizia mea, nu a ta. N-am vrut să vină toți acolo ca să caște gura la tine. — Ei, poftim: e clar că nici tu nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]