6,679 matches
-
Valerius îl ataca, obligându-l să alerge în continuare. Nu te opri, ticălosule, mișcă-te! râse Valerius în spatele coifului care-i dădea un aspect enigmatic, mortal. Urmărirea dură multă vreme. Străbătură toată arena, ridicând nori de praf. Mulțimea continua să urle. Prin fantele pentru ochi, Valerius îl vedea pe Flamma alergând... Deodată, dispăru. Valerius întoarse instinctiv capul spre stânga, spre locul unde sărea rețiarul ca să se apere de secutor, fiindcă secutor-ul ținea în stânga scutul, iar în dreapta - sica pregătită pentru a ucide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
tridentul și schimbă brusc direcția de alergare. Îl atacă pe Flamma, îi înfipse sica în coapsă și se retrase repede. Privi impasibil carnea sfâșiată și sângele care țâșnea, lăsând o dâră roșie pe nisip. Flamma rămase o clipă împietrit, apoi, urlând de durere și de furie, se năpusti cu toate forțele spre Valerius, dar se lovi de scutul pe care acesta îl împinsese în față pentru a se apăra. Impactul fu atât de violent, încât rețiarul făcu mai mulți pași în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nu avură timp nici măcar să strige, fiind zdrobiți pe loc. Iarba se umplu de sânge și așchii de oase. Doi bolovani loviră palisada în spatele căreia se aflau alți doi gladiatori, zdrobind picioarele unuia dintre ei. Gladiatorul zgâria pământul cu unghiile, urlând de durere. Celălalt era deja mort. — I-am nimerit! Glasul lui Flamma răsună triumfător, în aplauzele publicului. Alergă spre scorpiones și ordonă atacul. Patru săgeți șuierară prin aer, străpungând gâtul unui gladiator și pieptul altuia. Impactul fu atât de violent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
înconjurară mașinile de război și încărcară catapultele. — Atenție! îi strigă Valerius lui Lucius, care fusese în Lusitania împreună cu Otho înainte de a deveni mirmilon. Atenție la frânghii! Trebuie să țintești mai jos, altfel riscăm să-i lovim pe ai noștri! Mulțimea urla, încurajându-i la întâmplare pe luptători, fără să înțeleagă cine învingea și cine pierdea. Oamenii nu recunoșteau chipurile gladiatorilor, ascunse de coifuri, și mulți dintre ei nu-și mai aminteau că cei îmbrăcați în negru erau dușmanii othonieni, iar cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Valerius îl lovi cu pumnul în stomac. O clipă, Flamma deschise ochii mari, apoi se prăbuși la picioarele sale. Valerius își ridică arma spre cer. Mulțimea, care până atunci așteptase într-o liniște aproape religioasă, izbucni în strigăte: — Ucide! Ucide! urla Vitellius cu glas ascuțit. Valerius se uită în jos, spre Flamma, care îl privea ca un animal în agonie, cu ochii injectați. Îndreptă încet lama spre gâtul lui, abia atingându-l. Privi spre arenă. Nimeni nu mai lupta. Își văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de o ballista și-și pusese capul pe brațe. Socrates zăcea cu fața în sus, cu intestinele revărsate în nisip, și privea cerul fără să-l vadă. Se uită din nou la Flamma. „Nu-l ucide“, se gândi. — Ucide! Jugula! urla mulțimea. — Ucide-l! - Vitellius se aplecă peste balustrada pulvinar-ului. Ucide-l! Flamma îngenunche, privind nisipul. — Nu ucid, răsună glasul lui Valerius. Se întoarse cu spatele și străbătu arena obosit, amețit de strigătele mulțimii, care îi aclama pe el și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Înainte, mai grăsuț, și de altă culoare. Probabil din pricina carbonizării. Ori ziua cînd, după ce-am picat primul examen la facultate, am venit acasă și mi-am stins țigara pe dosul mîinii stîngi, semnul Îl mai am și-acum, am urlat pe covorul persan și-am constatat că nu-mi plac medicina, anatomia, ciucurii covorului persan, asistenții universitari, colegii cu excepția unei blonde la fel de Înaltă ca mine, cu sîni, care-a leșinat În sala de disecție. Primul lucru care m-a atras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mai presus de orice, și totuși mă zdruncină atîtea gînduri, mă rod pînă la oasele tot mai subțiri pe care mi le văd uneori noaptea luminînd slab În Întunericul de sub rafturile cu cărți În vreme ce cîinii de pe bulevard latră, muzica greco-țigănească urlă cu roți dințate și ferestrele sînt mute, oamenii par să nu fie niciodată fericiți, oamenii par să moară Întruna (extrase dintr-o scrisoare trimisă patronului meu, În care ceream o mărire de salariu. Nu mi-a acordat-o, dar i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
exterior: Cineva care seamănă cu George Enescu, travestit Într-o bătrînică, e blocat de un trio agresiv lîngă magazinul București. I se cere să deschidă cutia pe care-o poartă la subsuoară, el o deschide și scoate vioara. O vioară! urlă cineva. În secunda următoare o bîtă face zob instrumentul, o alta, capul lui Enescu. Doamna cu cîrlionți din metrou privește scena și expectorează firav, satisfăcută, fără boltă: ’Re-ați ai dracu’ de scripcari. Tăiat la: Cadru exterior: Eroul este oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
spînzurat Își vede poza În ziar. Mai tare Însă decît filmul au fost manifestările publicului american și explicațiile lui Scorsese: „Am văzut la un moment dat Taxi Driver Într-un cinematograf, În prima seară cînd Începuse să ruleze, iar toată lumea urla și țipa În timpul schimburilor de focuri. CÎnd am filmat această parte nu am intenționat să determin publicul să aibă această reacție: <<Da, fă-o! Hai să mergem să ucidem>>. Ideea era să creez un catharsis violent, pentru ca spectatorii să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a dictat mie instinctul, dar e groaznic să vezi ce se petrece cu publicul”. Minte. Nu i s-a părut groaznic. Și ce mi-a plăcut mie a fost ce se petrece cu publicul cel mai evoluat de pe glob care urlă cînd se Împușcă actorii pe pînză cu gloanțe oarbe c-un an În urmă, cum se implică el emoțional, cum participă bătînd din picioare ca un intelectual, ca o rață. Dar mi-a plăcut și Martin S, cu textul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că nici nu era bărbierit la ora aceea”. Noroc că ne-am bărbierit noi cu toții, adeca ne-a bărbierit el folosind un simplu zîmbet mural. Și zdroncănește Neacșu mai departe pe fraza-i deraiată: „De unde au apărut fiarele sălbatice care urlă precum sălbăticiunile cele primitive În scopul să ucidă și să distrugă tot ce-a fost făcut cu trudă de producătorii de bunuri materiale și spirituale?” Sălbăticiunile cele primitive au scos așadar capu’ din tufănișuri, dar „Președintele rămîne același om care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la timp ca să vadă cum de sub trupul femeii ce părea adormită Începe să se lățească o baltă de sînge. Panicat, o Întoarce cu fața-n sus și descoperă că secretara nu era atît adormită cît mai ales măcelărită cu metodă. Urlă. Tace. Se ascunde. În cele din urmă Își cheamă-n ajutor vecinul. Agentul vine prompt, vede scena, vomită, și Îi promite lui Fink că va rezolva el lucrurile, se va ocupa de toate, să nu-și facă griji. Îl asigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și, În timp ce discută cu un Fink dezolat, căldura din hotel devine tot mai intensă. „Asta-nseamnă că Charlie e aici”, zice Fink. Detectivii se reped În hol, din pereți prind să țîșnească flăcări, apare Charlie și-i Împușcă pe amîndoi urlînd „vă arăt eu adevărata viață a spiritului”, apoi se Îndreaptă spre prietenul său paralizat În cadru, Îi mărturisește că l-a mințit, nu e agent de asigurări, e Mundt, poate, nimic nu-i sigur În lumea asta, exceptînd faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
confundați În momentul culminant al planării. Cele ce fac asemenea confuzii sînt de obicei unele mamifere, deosebite de urangutani prin faptul că aceștia din urmă sînt niște „biete urlătoare ilogice”, În vreme cu bursucii, de pildă, sînt logici, dar nu urlă iarna, căci fac gropi. Cum ne asigură alt socialist, o pagină mai la dreapta: „bietul român sărac de azi este În situația pieilor-roșii; i se agită prin față niște produse occidentale și el zîmbește cu o bucurie tîmpă”. Singura observație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
leafă printr-un mic banchet în "China-Town". Am invitat, fetele și am plecat cu două automobile, zgomotoși, bine dispuși și frivoli. Ieșind din Park Street și dând în Chowringhee Road, mașinile noastre s-au luat la întrecere, fiecare dintre noi urlând la șofeur (al nostru era un sikh magnific, care făcuse războiul în Franța și striga: "Diable, diable! Vin rouge, vin blanc!"), bătîndu-l pe spate, încurajîndu-l. Geurtie, care se așezase pe genunchii mei, mă strângea alarmată (aflase de simțitoarea urcare a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să regăsesc gustul tutunului (pe care nici cele mai exagerate precauții ale mele nu-l feriseră de umezeală), și câteodată simțeam că n-am să mai pot îndura. Îmi venea atunci să strâng pumnii și să lovesc lemnul balustradei, să urlu și să pornesc prin ploaie afară, în întunerec, oriunde, într-un ținut în care cerul să nu toarne veșnic și iarba să nu fie atât de înaltă, de umedă, de cărnoasă. Aș fi vrut să văd iarăși flori, să mă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-o în odaie, aproape goală, ca să nu se mai poată coborî în camera ta. Cât era leșinată, o stropeau cu apă, ca să învie, apoi, când se deștepta, o băteau ca să spună. "Îl iubesc, îl iubesc", atât auzeam, de jos, cum urlă. "El nu e vinovat, ce aveți cu el?" mi-a spus soru-mea că le țipa. Ce aveți cu el?"... Și totuși, mie nu-mi făcuseră încă nimic. Mai bine, m-ar fi pălmuit, gândeam. De ce n-a avut curajul d
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mea... Mă trezesc aiurind. Încep să plâng, stupid, apoi simt că totul se învîrtește în jurul meu și îi spun: ― Dacă aș putea-o iubi, dacă aș putea!... Dar nu o iubesc. Khokha mă privește rânjind. ― Aș vrea s-o iubesc, urlu, aș vrea să fiu în stare s-o iubesc... Vine d-na Ribeiro, uimită, și mă întreabă ce am. ― Aș vrea să iubesc pe Maitreyi, îi spun, cu lacrimi. De ce nu pot s-o iubesc? Ce i-am făcut eu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sfârșește prin a se revolta. Îmi spune: ― Allan, vino de sfârșește o dată cu bruta asta neagră! Îmi vine s-o lovesc cu palma peste gură, dar zâmbesc sălbatec. Așa, așa, mai mult, mai sângeros, până ce voi cădea în genunchi și voi urla: Dumnezeule, mi-e de ajuns... ...Seara, la Geurtie. E o fată bună, admirabilă, această Geurtie a mea. Îi spun: ― Fată, o duc prost de tot. N-am de lucru... Și îmi dă, pe sub masă, o bancnotă de zece rupii. ― Lasă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
am să simt ceasul acela, dacă se va întîmpla ca Maitreyi să moară înainte de mine.) ― Ar fi fost mai bine să moară, adaogă J., superstițios. Dar a făcut un lucru netrebnic. S-a dat vânzătorului de fructe... Îmi venea să urlu, să râd. Simțeam că, dacă nu mă apuc bine de masă, îmi pierd cunoștința. J. observă schimbarea mea și mă consolează. ― A fost o lovitură grea pentru noi toți. Maica e aproape nebună de durere. Maitreyi a plecat la Midnapur
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
tare? — SÎnt rănit, spuse negrul. Nu mă mișc deloc. Ce mai om, așteaptă s-arunc saci cu băutură, cînd eu sînt rănit. — Calmează-te. — Dacă mai zici o dată chestia asta Înnebunesc. — Calmează-te, spuse bărbatul pe un ton scăzut. Negrul urlă și, pipăind puntea, apucă piatra de moară de sub traversă. — Te omor, spuse. Îți scot inima. Nu faci tu asta cu o piatră de moară. Calmează-te, Wesley. Negrul bălmăji ceva cu fața Înfundată-n sac. BĂrbatul continuă să ridice Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cîte ceva proaspăt și foarte compromițător despre oricine ți-ar fi trecut prin cap din Madrid, Valencia, Barcelona sau alte centre politice. Exact În clipa aceea cîntecele au Început din nou În forță și, cum nu prea poți să bîrfești urlînd, după-amiaza la Chicote se arăta a fi foarte plictisitoare, așa că m-am hotărÎt să plec imediat după ce voi fi dat și eu un rînd. Chiar În clipa aia a Început totul. Un civil Într-un costum maroniu, cu o cămașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pastramă aveți, mămăliguță aveți, mujdei așijderea! Fii sincer: cu care inspector mă confunzi?” „Vreau să beau un vin veritabil, așa că îți dau bacșișul înainte și acum te rog să-mi spui cinstit ce-mi recomanzi? -Alt restaurant!” „ Ascultă, tovarășe ospătar, urlă un client, asta numești dumneata vin de Târnave? -Categoric: de la prima sorbitură v-ați și enervat!” „ Ați achitat vinul, dar chelnerul? -N-am consumat așa ceva.” „Doriți un vin de 18 sau de 30 de lei litrul? Care-i diferența? 12 lei
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Si unde o pornit să bată în ușă de se zguduiau pereții... „Aista-i strigoi, ucigă-l toaca! Ce să fac?” se frăsuia portarul de unul singur, fără să poată face măcar un pas. Glasul strigoiului de dincolo de ușa morgii urla ca în pustiu, iar bătăile în ușă zguduiau pământul...Un câine care îi mai ținea de urât portarului peste noapte o început să urle de credeai că o venit sfârșitul lumii. Portarul nici nu mai sufla. Norocul lui o fost
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]