7,506 matches
-
pui Într-un incubator. În jurul tău, medici, ingineri zootehniști, brigăzi de muncitori de Înaltă calificare, specialiști și fetele În halate albe, operatoarele de incubație. Un cântec duios se coboară peste toți: Privesc prin Doftana prin gratii de fier / Departe În zare un petec de cer/ și mandolinele suspină frenetice și ele. Ar mai fi de adăugat că pe marginea ferestrei vagonului de Întoarcere, chiar sub cotul Cristinei Popescu scrie: E pericoloso sporgersi adică nevâsovâvatsia za okno sau, pe românește, nu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
parcă În amintirea celor o sută de lei cu care fuseseră cumpărate. În oglindă, pajiști imense adunate de-a lungul anilor În memoria ei, peste care șirul fetelor aliniate una În spatele celeilalte se Îndreptau printre căpițele de fân Împrăștiate până În zare. Fetele purtau „purtata” ritmic, cu pas egal, În acest paradis vegetal. Se auziră acele povești spuse, oare de ce lui, În iernile bucureștene, lângă sclipirea fierbinte a teracotei albastre așezate lângă patul Înalt; ei doi pe scăunel, ea privind fără țintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
a mărilor, venită să se odihnească lângă un țărm solitar. Nu, nu fusese niciodată fericit la mare, marea Îl Întrista cu desăvârșire. Singura bucurie era nemărginirea care i se deschidea În fața ochilor și neputința de a descifra dacă În fumuriul zării orizontul desprinde Într-adevăr apele de cer. Așa se potriviseră lucrurile, nici o iubire, nici un succes, mereu, la mare, zile, săptămâni, fără aspirație, fără speranță, doar o imensă sfâșiere, ca și cum i-ar fi fost dor. Taina, marea taină, sentimentul acela ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
zac inerte, cu ochii în pământ, uitând parcă de cerul de deasupra și de libertatea spațiilor deschise: ele i se revelează fugar lui Augusto numai din tren, pe timpul întoarcerii de la Salamanca spre orașul natal, când ochilor săi li se oferă zarea crepusculară a podișului castilian și întinderile de pini și văzduhuri copleșitoare, pe care însă el nu le ia în seamă, strivit cum era de apăsarea unui destin ce-l anihila treptat sub povara sa. Și totuși adevăratul sens al Ceții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
străzilor neasfaltate, ci cu funingine. Și W. se întoarse călcând apăsat înapoi pe esplanadă, cu privirea ațintită de-a lungul drumului murdar și plin de băltoace. Când s-a îndreptat spre scara ce ducea sus la birouri, lângă mașina lui zări, lat și puternic, Chevroletul de culoarea mușchiului, Chevroletul tatălui său. Cu fiecare treaptă pe care o urca spre fosta clădire a morii, W. devenea mai tânăr și mai nesigur, simțea un fel de temere pe care încerca s-o ascundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
niciodată în stare, iar tata ne făcea complice cu ochiul. Ca să tăcem și să nu punem întrebări, să nu o deranjăm și s-o lăsăm să continue, în timp ce mama arăta emoționată roabele primitive, cerșetorii, țăranii pe tarla, se extazia privind zarea și cerul care nu era doar o fâșie îngustă, ci se arcuia, în sfârșit, ca o cupolă deasupra ei. Vorbea de parcă o dogoare i-ar fi topit tot vocabularul - și tot ea a fost cea care a întrebat pe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cu puțin înainte de răsăritul soarelui. Când m-am oprit pe vârful cel mai înalt al munților, la dreapta mea se făcea ziuă. Aerul și cerul aveau o transparență opalină. Din fund, de după lanțul munților șerpuitori, se netezea de-a lungul zării, brâul de lumini cu roșu, ultramarinul și portocaliul - violete și pure. La spatele meu, deși nu răsărise încă soarele, se putea distinge câmpia Bavariei ca un covor negru, imens, în vreme ce la stânga era încă o noapte, o noapte profundă, cu stele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
astăzi încă, întipăriți în minte și în suflet și Marele Clopotar și Marele Venețian, uriașe piramide albe netezite, parcă, cu mistria. Și iată că dinspre dreapta, dedesubtul munților mărunți ai orizontului, cerul crăpă. Brâul de dungi din fundul adânc al zărilor, se coloră în blond. De după o coamă mai înaltă, soarele - imens ghemotoc de aluat din aur topit - apăru și se urcă grăbit. În cele câteva clipe în care piticul, între coastele mele, țipă nebun de fericire sărutându-mi inima, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
că e tânără încă, și că scăpată de o haimana, și-ar mai putea face un rost în viață. Trec pe la dânsa numai pentru rufărie și la plecare o sărut pe frunte ca pe mama...” ...„Afară se făcuse ziuă, cu zarea fumurie și cerul verde spălăcit”, încheie povestea pe neașteptate domnul Ferdinand Sinidis, aprinzându-și o țigară de mucul celeilalte, și sorbindu-și dintr-o dată cafeaua răcită. „Cred, începu el iarăși vorba, că dacă mâine voi muri, nu va fi nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
se transpună într-una din navele de 750 de tone, puteam să mă văd ca mus făcând de cart pe o mare furioasă: în haine din pânză cerată, biciuit de spuma valurilor, cu binoclul îndreptat spre orizontul ce dansează în zare. În zelul lui nerăbdător, viitorul voluntar își dorea incursiuni încununate de succes în teritoriul inamic și, după înfruntarea multor pericole - inamicul nu făcea deloc economie de torpile - întoarcerea într-unul din buncărele pentru submarine de pe coasta franceză a Atlanticului. Aliniat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
De vrei să te ajut cu adevărat, vorbește-mi de răposata-ți cumnățică. Căci nimeni nu mă Împiedică să te ascult. — Ca și critica, nu mă Înțelegi. Marea pensulă (am spus: Picasso) pune În prim-planuri fondul tabloului și dincolo de zare - figura centrală. Planul meu de bătaie e similar. O dată schițați figuranții din ambianță - Bonfanti etc. - ajung direct la Pumita Ruiz Villalba, corpus delicti. Plasticianul nu se lasă Înșelat de aparențe. Pumita, cu neastâmpărul său de efeb, cu grația sa oarecum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
sufla În vele: În azilul acela retras, pe care turma trecătorilor motorizată de zeul Parai poate că nu-l arată cu degetul, locuia și Încă mai locuiește Miss Amy Evans, libelula care, fără a renunța la propria sa feminitate, prinde zările din zbor și iscodește climatele, lucrând, Într-un cuvânt, la un consorțiu interamerican, al cărui șef local e Gervasio Montenegro și al cărui vrednic țel e promovarea emigrării femeii sud-americane - „sora noastră latină“, cum zice nespus de grațios Miss Evans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Îmi șoptește că nu să mai dă dus. Vă zic pă zău meu: navetiștii mă scot din săriți, da bunica nu mai e fată dă când hău, iar io sunt d-ăia care nu-mi place să Întorc macazu la zări și șosele. Ce vream io să vă zic: Fainberg ie un gagiu care nu stă la cotezzo, da crede că buricu la lume ie În cufăru lui zăvorât cu cheie, iar la ananghie n-are de unde-i da la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
favorabilă a astrelor, a Împlinit cele cuvenite și apoi a pus urechea la pământ. A auzit deslușit pașii tuturor bărbaților de pe lume și neîntârziat i-a cunoscut și pe ai furului. Pașii Îndepărtați ai lotrului străbăteau un oraș de dincolo de zare: unul cu noroaie și mansarde, dar fără perne de lemn și turnuri de porțelan, pe care Îl luau cu asalt deșerturi cu pășuni și cu ape Întunecate. Orașul se ascundea În Apus, peste potop de apusuri. Pentru a răzbi acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
trasat pe planul orașului Buenos Aires o figură interesantă, care părea să fie preponderent triunghiulară. Tai An și Madame Hsin au onorat cu prezența un apartament din strada Cerrito; Nemirovsky, cu Compania Focurilor de Artificii pe care o fondase, a deschis zări noi și luminoase În fața casei cu numărul 95 din strada Catamarca; statornicul Fang She a rămas tot În cocioabă. Dacă meșterul și magul s-ar fi mărginit la atâta, eu nu m-aș bucura acum de nemeritata plăcere de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
halatu o luam toate zilele lucrătoare p-aia dă 6 și 19 spre Plaza; don Wenceslao, care călătorea mai la crăpatu zorilor, iera beton că perdea mărfarul de 5 și 14, iar mandea Îl și vedeam cum venea hăt dân zare, dând mandă la băltoacile congelate, la lumina care-o dârdâia felinaru dân Cumparativă. Iera, ca și mandezu, microbist nesătul dă plăceri ca alea de-i da halatu și poate că, după mulți ani, ne-a tras În poznă cu două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ca strecurătoarea, plină ochi dă vizuini, peluze și alte alea, și n-am căzut pă luat vro grăunță nici la pronosport, nici la ipodrom. Pă bune, situația a luat-o razna pă căi care mi-e frică dă iele. În zare pândea vaci slabe. În mahala, furnizorii nu mai vrea să-mi vânză pă Încredere. Când mă benoclau, pretinii d-o viață trecea strada pă ălălant trotal. Luat În zvasturi pă peste tot, mi-am zis, cum se și cuvine, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mâinile cu pantofi Pecus, nu obișnuiește să-și păstreze laurii neînvinși În fața lu don Biciclu. Entuziasmu conștiinței În mers a făcut ca În mai puțină vreme decât Învestești tu, grăsulico, ca să lași tejgheaua fără factură, ăla să se piarză În zare, că io crez că s-a dus În patu lui, care-i la Tolosa. Purcelușu tău ți-e confidențial, Nelly; pedalam d-acu unii mai mult, alții mai puțin, cu nerăbdarea lu Marele Hoțoman dă Biciclete, da, cum mandea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
i-am putut fi saltea, care a amortizat impactu și cuasi mi-a desfundat ghirlanda cu ăle nouăjde kile care le-acuză. Mămulică Doamne, când mi-am descălțat umblătorii din gura până În genunchiu lu Manolo M. Morpurgo, omnibuzu ardea În zare, chiar ca un spiedo a lu Perosio, iar gardianu-conductor-propietar plângea dă mama focului, și dă-i și luptă, după capitalu care i se ducea În fum negru pă apa sâmbetei. Gașca să râdea, gata, ți-o jur pă Monstru, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu mașina dă scris, da io-mi țin rangu dă scriitor. D-aia, dă câte ori mi-a comandatără vro comedie bufă pentru S.U.P.A. (Sindicatul Uvrierilor și Producătorilor Argentinieni), le-am cerut cu pardon să facă pași În zare. Io și cinemau... mai du-te-n prispă! Nu s-a născut ăl de să mă facă să zgârii hârtiile pentru celuloid. Când m-am prins că Rubicante gravita În juru la S.U.P.A. aia i-am lăsat, ba bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
treaz. Bașca, am vrut să-i prind vorba din zbor, nu cumva să se răzgândească, și am hotărât să desfășor colaborarea cu propria-mi mână, ca să evit clasicele Întârzieri care se pot reproșa poștei noastre**. țeasta pleșuvă, privirea pierdută În zarea rurală, pomeții lătăreți, părul cenușiu, gura Îndeobște prevăzută cu bombilla și mate, batista fină sub bărbie, torsul de taur și un costum ușor din in doar pe jumătate călcat mi-au fost primul instantaneu. Din balasoarul de răchită, ansamblul atrăgător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Elena Marin Alexe Printre nămeți de dulci amintiri, răscolesc cu privirea după o rază de senin, dar tabloul alb se lipește obsedant de retină, înghețând-o. Azi mă doare neputința de a săruta zarea de dincolo, însă până voi accepta providența, mă las dusă prin gânduri pudrate cu arome de sărbătoare.
Prin amintiri by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83255_a_84580]
-
pe-un nor ce împletește O cunună de poveste Din vechime de prin astre Steaua stelelor albastre Ne-ntrecută-n strălucire Pe a cerului oștire Aducând o veste bună Îngerii în zbor se-adună Colindând în prag de seară De prin alte zări coboară Pe câmpie la izvoare Cântă Domnului onoare Peste tot răsună zarea Și dispare întristarea
Colind? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83256_a_84581]
-
prin astre Steaua stelelor albastre Ne-ntrecută-n strălucire Pe a cerului oștire Aducând o veste bună Îngerii în zbor se-adună Colindând în prag de seară De prin alte zări coboară Pe câmpie la izvoare Cântă Domnului onoare Peste tot răsună zarea Și dispare întristarea
Colind? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83256_a_84581]
-
s-aud De la nord până la sud Crapă scoarța pe copac Cât aș vrea să-i fac pe plac Să-mpletesc culorile S-alung întristările Să-i fac iarba dar din dar Să-nflorească floarea iar Peste tot cântarile Să inunde zările Îmi plec fruntea și adorm În frunzișul de sub pom Timpul să m-acopere Dorul să-mi astâmpere Pe sub gândul adunat Stau cu sufletul la sfat Printre visele din zori Depănate în culori
Dor de verde by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83268_a_84593]