64,186 matches
-
în meseria să. El nu vrea să rezolve cazul, crezând că legea se va schimba și n-ar dori să aibă pe conștiința viața unui tânăr. Filmul a fost vizionat de 12.186 de spectatori în cinematografele din România, după cum atestă o situatie a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31 decembrie 2014 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei.
Polițist, adjectiv () [Corola-website/Science/316020_a_317349]
-
partea cealaltă a geamului un cal, astfel încât iapa să creadă că ajunge la el. Filmul " Masca de argint" a avut parte de un mare succes la public, fiind vizionat de 4.592.409 de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului doar o stea din cinci și a remarcat
Masca de argint () [Corola-website/Science/316010_a_317339]
-
, comuna Coroieni, județul Maramureș datează din anul 1706. Are hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”. Biserica se află pe lista monumentelor istorice, . Satul Drăghia este atestat documentar din 1541 avându-și numele de la cneazul întemeietor Drag. Biserica veche cu hramul „Sfinții Arhangheli”, situată în partea de nord a satului în locul numit „Țintirim”, a fost construită din contribuția credincioșilor în anul 1706, după cum reiese din inscripția de pe
Biserica de lemn din Drăghia () [Corola-website/Science/316046_a_317375]
-
aparține de municipiul Târnăveni, însă practic e un vechi sat românesc. Este situat între dealurile dintre Mureș și Târnava Mică, la nord-vestul orașului Târnăveni, la circa 3 km. distanță de șoseaua ce face legătura cu orașul Iernut. Documentar, localitatea este atestată în registrele de dijme papale din anul 1332, unde este pomenit un ,sacerdos de Babalhalma”. Denumirea de Bobohalma este un nume maghiarizat a ceea ce era de fapt, inițial ,Dealul Babei”, de la început fiind o localitate aproape curat românească. În anul
Biserica de lemn din Bobohalma () [Corola-website/Science/316258_a_317587]
-
anume Ioan, poreclit „Urean cel Tânăr”, respectiv artistul anonim de la Certeju de Jos. Învelitoarea de șiță, reînnoită în anii 1969, 1990 și 2006, conferă lăcașului un farmec aparte. Conscripțiile anilor 1773, 1750, 1761-1762, 1805 și 1829-1831, precum si harta iosefină (1769-1773) atestă lăcașul în funcțiune, confirmându-i astfel vechimea multiseculară.
Biserica de lemn din Târnava () [Corola-website/Science/316270_a_317599]
-
iar pe mama sa Cristina (care a decedat la 14 decembrie 1594, fiind ingropată în bisericuța veche de la Pătrăuți de lângă Suceava). Născut aproximativ în jur de 1560, în Suceava, decedat la 19 ianuarie 1629, în Suceava, înmormântat la Dragomirna, este atestat în februarie 1587 ca ""Ilie diac"". Documentul în care apare prima dată este un act de danie a domnitorului Petru Șchiopu pentru ""Ilie, fiul Crimcoaei din Suceava"" a seliștei Ungurașii de pe apa Sucevei, pentru participarea sa la respingerea unui atac
Anastasie Crimca () [Corola-website/Science/316290_a_317619]
-
pentru toți posesorii sunt: Valabilitatea cardului ISIC este de 16 luni, începând din luna Septembrie până în luna Decembrie, inclusiv, a anului următor. Cardul Internațional de Identitate pentru Profesori ITIC (en.-Internațional Teacher Identity Card)este SINGURA dovadă recunoscută internațional ce atestă statutul de cadru didactic, susținută de UNESCO și de Uniunea Europeană. Creat pentru a înlesni turismul cultural pentru profesori și urmând exemplul mai experimentatului sau omolog din mediul studențesc (ISIC), cardul ITIC a acumulat într-un timp scurt o serie de
Card Internațional de Identitate pentru Studenți () [Corola-website/Science/316291_a_317620]
-
de energie, cu zidărie într-un singur strat. De la extragerea materiilor prime și până la reciclarea și depozitarea deșeurilor blocurilor de zidărie YTONG, totul se desfășoară în conformitate cu normele de protejare a mediului înconjurător. Produsele Xella Internațional sunt recunoscute prin certificate care atestă eficiența energetică și caracteristicile ecologice, acordate de institute independente: Din octombrie 2009, Xella a devenit membru al Energy Efficiency Export Inițiative. Lansată în 2007 de către Ministerul Economiei și Tehnologiei din Germania, această inițiativă a pornit de la faptul că, la nivel
Ytong () [Corola-website/Science/320003_a_321332]
-
la nivel global. Această inițiativă oferă companiilor germane o platformă pentru promovarea produselor sustenabile și expertizei lor în domeniul eficienței energetice la scară internațională. Blocurile de zidărie Ytong au fost certificate de către Institut Bauen und Umwelt e.V. (IBU). Aceste atestate pentru produse, obținute prin teste independente, oferă informații despre consumul de energie și resurse, cât și despre măsură în care un produs contribuie la efectul de seră, acidificare, supra-fertilizare și distrugerea stratului de ozon. Informații suplimentare fac referire la proprietățile
Ytong () [Corola-website/Science/320003_a_321332]
-
fost o persoană reală și a știut că existența muzeului va întări ideea din mințile multora că Holmes a existat în realitate. Această idee a fost întărită și de prezența unei plăci comemorative de culoare albastră pe fațada clădirii care atestă că aceasta este presupusa reședința a lui Holmes. Placă este similară că design cu cele amplasate de English Heritage, dar nu este una dintre ele deoarece instituția anterior menționată amplasează plăci doar oamenilor care au trăit în realitate. Muzeul i-
Muzeul Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/320026_a_321355]
-
arhitectura sa tradițional românească, dar mai ales prin semnificațiile sale sacre constituie un punct de reper luminos pentru miile de credincioși din această parte a orașului. Istoria sa este mult mai veche decât pare la prima vedere. Această afirmație este atestată de pisania aflată în pridvorul bisericii, care datează din anul 1819, dar și de informațiile cuprinse în lucrarea "Lăcașuri sfinte din județul Prahova", publicată de Petre Pavlov Monahul, în anul 1930, conform cărora, pe locul actualului lăcaș a existat o
Biserica Sfântul Pantelimon din Ploiești () [Corola-website/Science/320068_a_321397]
-
la sud cu Comitatul Veszprém. Fluviul Dunărea și răul Rába curgeau pe teritoriul comitatului. Suprafață comitatului în 1910 era de 1.534 km², incluzând suprafețele de apă. Comitatul Győr este unul dintre cele mai vechi comitate din Regatul Ungariei, fiind atestat încă din secolul X. El a fost cucerit de Imperiul Otoman în 1541 și de habsburgi în jurul anului 1598. La sfârșitul Primului Război Mondial, o mică porțiune de la nord de Dunăre a acestui comitat (cam 5% din teritoriu) a devenit parte componentă
Comitatul Győr () [Corola-website/Science/320130_a_321459]
-
Bihar") și Hajdú. El era situat în principal la sud de râul Tisa ("Tisza"). Suprafața comitatului în 1910 era de 4.637 km², incluzând suprafețele de apă. Comitatul Szabolcs este unul dintre cele mai vechi comitate din Regatul Ungariei, fiind atestat încă din secolul XI. După Primul Război Mondial, el a fost unit cu o mică porțiune din fostul comitat Ung, fiind format comitatul "Szabolcs-Ung", cu capitala la Nyíregyháza. Începând din 1950, comitatul "Szabolcs-Ung" a fuzionat cu părțile ungurești ale comitatelor
Comitatul Szabolcs () [Corola-website/Science/320140_a_321469]
-
pe un tăpșan, în partea de nord-vest a satului. În curtea lăcașului de cult se află cimitirul localității. nu a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2004. Biserica „Sf. Prooroc Isaia“ din satul Cârlig este atestată din anul 1816, ea fiind ctitorită de un ieromonah cu numele de Isaia (de la care provine și hramul bisericii), cu binecuvântarea mitropolitului Veniamin Costachi al Moldovei. Nu se cunoaște cine a fost acel ieromonah care a avut inițiativa construirii lăcașului
Biserica de lemn din Cârlig () [Corola-website/Science/320190_a_321519]
-
profesor și șef al Catedrei de Termotehnică nou înființate prin divizarea catedrei de Termotehnică și Mașini Termice, al cărei șef era Marin Bănărescu, calitate pe care o va deține până la pensionare, în 30 septembrie 1973. La 26 octombrie 1954 este atestat profesor la disciplina „Termotehnică”. Prin Diploma nr. 122/10 din decembrie 1954 primește titlul de „doctor docent în științe tehnice” și dreptul de a conduce doctorate, calitate în care conduce doctoratele colaboratorilor săi, care vor deveni cadre didactice alte Catedrei
Ioan Vlădea () [Corola-website/Science/320308_a_321637]
-
octombrie. nu a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava. Satul Lucăcești se află pe drumul județean DJ 209C, la aproximativ 20 km sud-vest de municipiul Suceava și la 20 km est de orașul Gura Humorului. Lucăcești este atestat documentar într-un uric emis la 3 decembrie 1462, când, pentru că se pierduseră uricele lui Drăgoi Viteazul pentru satele Drăgoiești, Lucăcești, Botești și Căcăceani, Ștefan cel Mare (1457-1504) întărește aceste moșii lui Lațco, ginerele lui Romașco și nepotul lui Drăgoi
Biserica de lemn din Lucăcești () [Corola-website/Science/320318_a_321647]
-
în 1821 de către episcopul Daniil Vlahovici al Bucovinei (1789-1822). Lăcașul de cult a fost dotat cu un nou iconostas în 1829, care a fost înlocuit în 1865 cu un altul mai nou, care a fost pictat în anul 1869. După cum atestă șematismele Episcopiei Bucovinei, Parohia Drăgoiești avea în 1843 un număr de 1.049 enoriași. Ca paroh slujea preotul Constantin Vorobchievici, care se îngrijea și de credincioșii ortodocși din Vornicenii Mari (Józseffalva). Comunitatea ortodoxă din sat a crescut, iar în 1876
Biserica de lemn din Drăgoiești, Suceava () [Corola-website/Science/320320_a_321649]
-
anului 1982, iar recepționarea finală a acestora a fost făcută la 7 octombrie 1982 de către preotul Mandache Ciobotar, protoiereul Sucevei. Astfel, la 30 octombrie 1983 a avut loc resfințirea bisericii de către episcopul-vicar Pimen Suceveanul al Arhiepiscopiei Iașilor, acest fapt fiind atestat și de pisania amplasată pe peretele din interiorul pridvorului. În imediata apropiere a bisericii, înspre vest, se află un turn clopotniță construit tot din lemn. El a fost refăcut din temelie în perioada 1980-1982 tot din lemn, fiind căptușit în
Biserica de lemn din Drăgoiești, Suceava () [Corola-website/Science/320320_a_321649]
-
de 8 noiembrie. a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015 la numărul 279, având codul de clasificare . Până la mijlocul secolului al XVIII-lea, actuala localitate Humoreni a făcut parte din satul Comănești, ea fiind atestată în mai multe documente din epocă sub numele de Liuzi și Ludi Homorului. Într-un document austriac din 15 ianuarie 1782, călugărul Pahomie de la Mănăstirea Humor declară că mănăstirea sus-menționată stăpânea printre altele jumătate din satul Comănești, zis și „Ludie-Humora
Biserica de lemn din Humoreni () [Corola-website/Science/320330_a_321659]
-
Satul a purtat denumirea de Ludi Homorului până în 1938 când i s-a schimbat numele în Humoreni. Ca urmare a creșterii numerice a locuitorilor satului, a fost adusă în anul 1833 o biserică de lemn din satul Stroiești. Informațiile care atestă că biserica ar fi provenit din Stulpicani sunt contrazise de cercetătoarea Ioana Panait-Cristache care afirmă că biserica aceasta ar fi ctitoria stăpânilor moșiei Stroiești. Pe un Triodion se află următoarea inscripție: "„Această carte numită Triodion este dăruită de stăpânitorii moșiei
Biserica de lemn din Humoreni () [Corola-website/Science/320330_a_321659]
-
de cerc: una în axa absidei și cealaltă pe peretele sudic. Acest spațiu este acoperit cu o boltă semicilindrică. Pereții tencuiți ai bisericii au fost pictați între anii 1935-1936 de zugravul Ion Doroftei din Fălticeni. Nu există mărturii care să ateste că lăcașul de cult a fost pictat anterior.
Biserica de lemn din Lămășeni () [Corola-website/Science/320340_a_321669]
-
principal constructor pe meșterul Dima, zugrăvit la intrarea în pridvorul bisericii. Biserica aparțíne locuitorilor din satele Titerlești și Bratilovu, cu ajutorul cărora a și fost construită, prin înaintașii lor. Bratilovu este una dintre cele mai vechi așezări din Plaiul Cloșani. Este atestat documentar printrun hrisov de danie al lui Mircea cel Bătrân către Mănăstirea Tismana. Satul Titerlești este consemnat într-un zapis din anul 1804 și într-o carte de hotărnicie din 1806. Este biserica ungurenilor, ctitorită pe vremea lui Cuza, prin
Biserica de lemn din Titerlești () [Corola-website/Science/320354_a_321683]
-
edificiul a fost reparat de câteva ori (în secolele XVIII și XIX). Iconostasul bisericii datează din anul 1736. În secolul al XIX-lea, la vest de biserică a fost construită o clopotniță în formă de zvoniță cu trei arcade. După cum atestă o placă amplasată în peretele vestic al edificiului, în soclul din dreapta intrării, o reparație a fost efectuată și în iunie 1982. (""Ultima reparație iunie 1982"") În anul 1998 s-a constatat un atac masiv al ciupercii Merulius Lacrymans în interiorul bisericii
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Horodniceni () [Corola-website/Science/321076_a_322405]
-
Agenției Domeniilor Statului, a aprobat declanșarea, fără mandat din partea statului român, a procesului de privatizare al Institutului de Cercetări Alimentare. De asemenea nu a fost îndeplinită condiția publicității intenției de privatizare; în plus, s-au întocmit acte false care au atestat nereal faptul că societatea GRIVCO a predat către ICA două echipamente necesare activităților institutului, folosite pentru majorarea de capital al ICA. Pachetul de acțiuni a fost achiziționat cu suma de 104.730 euro, în vreme ce valoarea reală era de 7,9
Institutul de Cercetări Alimentare () [Corola-website/Science/321110_a_322439]
-
cu scânduri, nu se poate preciza dacă în vechime biserica a fost pictată sau doar împodobită cu xilogravuri. Sigur este doar faptul că în anul 1807 lăcașul a fost înzestrat cu o bogată colecție de icoane pe sticlă. Biserica actuală, atestată de conscripțiile ecleziastice ale anilor 1805 și 1829-1831, este continuatoarea unui lăcaș medieval menționat în tabelele comisiilor de recenzare din anii 1733, 1750, 1761-1762, 1805 și 1829-1831 , cât și pe harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773), a cărui datare poate fi
Biserica de lemn din Poienița Tomii () [Corola-website/Science/321131_a_322460]