64,642 matches
-
rapidă a așezării și apariția micii industrii: argăsitul pieilor, opincăritul, cizmăritul, blănăritul, țesătoria, fierăritul. Bunurile produse satisfac necesitățile locale și se desfac și în târgurile estice și sudice din Tinca, Beiuș, Ineu, Chișineu Criș și în târgurile din zona de ocupație otomană, la Gyula si Orosháza. Împaratul Leopold întărește privilegiile locuitorilor Salontei dar în 1700 Curtea Imperială renunță la serviciile militare ale oștenilor liberi si anulează privilegiile acestora. Acest fapt duce la disensiuni între locuitorii Salontei și familia nobiliară Eszterházy, proces
Salonta () [Corola-website/Science/296634_a_297963]
-
anii 1920, localitatea număra aproximativ 7.000 de locuitori români, maghiari și evrei. Marghita era cunoscută mai ales prin târgurile care se organizau săptămânal. În timpul celui de-al doilea război mondial, Dictatul de la Viena din august 1940 aduce Marghita sub ocupație fascisto-horthystă. În perioada 1940-1944, circa 1.700 de evrei au fost deportați în lagărele de concentrare naziste. La 20 octombrie 1944, în urma unor lupte grele, Marghita a fost eliberată de trupele române și sovietice și a revenit în teritoriul României
Marghita () [Corola-website/Science/296637_a_297966]
-
menționează și prezența sclavilor. Primii, care aveau dreptul să-și acopere capul purtând o cușmă și formau o clasă privilegiată. Ceilalți, care formau grosul armatei, erau țărani și meșteșugari și purtau părul lung ("capillati"). Una din armele lor era "sica". Ocupațiile principale erau agricultura (în special cereale, pomi fructiferi și viță-de-vie), creșterea vitelor și oilor și cunoșteau apicultura; caii erau folosiți mai ales ca animale de povară, dar caii crescuți de daci aveau și faima de a fi foarte buni în
Dacia () [Corola-website/Science/296620_a_297949]
-
a marcat decisiv conștiința publică orădeană, efectele ei pe termen lung simțindu-se, mai ales după 1867, când participanții la revoluție care au scăpat cu viață au putut să se manifeste în viața politică locală. A urmat o înăsprire a ocupației austriece, caracteristică întregului Imperiu. În războiul pentru cucerirea independenței (1877-1878) participă și românii din Bihor în lupta împotriva turcilor. La 12 octombrie 1918 în casa dr. Aurel Lazăr a fost redactată o declarație care a proclamat dreptul românilor transilvăneni la
Oradea () [Corola-website/Science/296593_a_297922]
-
susținută de Administrația sovietică a Ardealului de Nord. Ziar de propagandă comunistă, în paginile sale era reflectată atât situația de pe fronturile celui de-al Doilea Război Mondial, cât și eforturile administrației locale de a normaliza viața orădenilor după eliberarea de sub ocupația ungurească fascistă. Pe 6 martie 1946 cotidianul "Viața nouă" este denumit "Crișana", sub acest nume continuând să existe de-a lungul întregii perioade comuniste, dar și după 1989. Astfel, "Crișana" este cel mai vechi cotidian românesc din această parte de
Oradea () [Corola-website/Science/296593_a_297922]
-
parisii, însă au numit orașul "Lutetia", care înseamnă „loc mlăștinos”, „loc argilos” (din "lutum", „lut”). Aproximativ cincizeci de ani mai târziu orașul s-a extins și pe malul stâng al Senei, în actualul "cartier latin", și a fost numit "Paris". Ocupația romană s-a încheiat în 508, când Clovis I a făcut orașul capitala dinastiei Meroviengienilor a francilor. Invaziile vikingilor din secolul IX au obligat parizienii să construiască o fortăreață pe Île de la Cité. În cursul uneia dintre invazii, Parisul a
Paris () [Corola-website/Science/296639_a_297968]
-
Râșnov). În această perioadă, zona județului a cunoscut o vastă înflorire din toate punctele de vedere, atât materiale cât și culturale. După epoca cuceririi romane, viața și-a continuat același ritm, sub supravegherea Cohortei "VI Nova Cumidavensium Alexandrina". Autoritățile de ocupație au adus meșteri care au dezvoltat infrastructura, construind castre, apeducte și drumuri.După retragerea legiunilor aureliene, populația autohtonă care a rămas fără întrerupere a cunoscut populații migratoare care au trecut prin această zonă atrase de bogăția locurilor. Cea mai pregnantă
Județul Brașov () [Corola-website/Science/296651_a_297980]
-
n-a existat. Unele acțiuni armate răzlețe care au fost semnalate în spatele frontului român au constituit acțiuni ale trupelor speciale sovietice parașutate într-o formă sau alta. Odată cu sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial în 1945, Basarabia revine sub ocupație sovietică, situație în care se va afla până în 1991. Uniunea Sovietică organizează aici Republica Sovietică Socialistă Moldovenească care se subordonează autorităților de la Moscova. În perioada 1940-1941 și 1944-1953, sute de mii de băștinași sunt uciși, închiși în lagăre sau deportați
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
în câmp albastru, un pește de argint, orientat spre dreapta. Semnificația elementelor însumate: Leul este vechiul simbol al Olteniei, ca provincie istorică românească, și este un corolar al virtuților locuitorilor acestor meleaguri. Snopul de grâu reprezintă bogăția acestui județ și ocupația tradițională a locuitorilor săi. Peștele este un element heraldic tradițional, înscris în vechea stemă interbelică a județului, și reprezintă bogăția apelor acestei zone, iar prin extrapolare poate deveni un simbol al agilității oamenilor de pe aceste meleaguri. Etimologia numelui: Dolj, in
Județul Dolj () [Corola-website/Science/296656_a_297985]
-
de către Rusia, în 1830 a avut loc o revoltă. Războiul dintre Polonia și Rusia din 1831 s-a sfârșit cu eșecul revoltei de a micșora autonomia Regatului. În data de 27 februarie 1861 o mulțime în Varșovia a protestat împotriva ocupației Poloniei de către Rusia. Varșovia a înflorit la sfârșitul secolului XIX, când primar era Sokrates Starynkiewicz (1875-1892), un general originar rus numit de către Țarul Alexandru al III-lea. Sub Starynkiewicz în Varșovia a fost construit primul sistem de apă și canalizare
Varșovia () [Corola-website/Science/296628_a_297957]
-
mărime în Imperiu, după St. Petersburg și Moscova. "Istoria civilizației contemporane nu cunoaște un eveniment de o importanță mai mare decât Bătălia Varșoviei, 1920, sau cel puțin unul a cărui importanță să fie mai puțin apreciată." Varșovia a fost sub ocupație germană din 4 august 1915 până în noiembrie 1918. Termenii Armistițiului Forțelor Aliate din articolul 12 cereau Germaniei să se retragă din zonele controlate de Rusia în 1914 (Varșovia se număra printre orașele ce se aflau în zonele respective). Germania a
Varșovia () [Corola-website/Science/296628_a_297957]
-
de eucație mai mare și influență politică au fost închise imediat. Întreaga populație evreiască a Varșoviei - câteva sute de mii, aproape 30% din populația totală a orașului - a fost transferată în Ghetoul Varșoviei. Orașul va deveni centrul urban al rezistenței ocupației naziste în Europa ocupată. Când a venit ordinul, ce făcea parte din "Soluția Finală" a lui Hitler din data de 19 aprilie 1943, de a anihila ghetto-ul, luptătorii evrei au lansat "Revolta Ghetoul Varșoviei". În ciuda faptului că erau neînarmați și
Varșovia () [Corola-website/Science/296628_a_297957]
-
centrul istoric vechi al oraș și Castelul Regal. La data de 17 ianuarie 1945 -după ce ofensiva Armatei Roșii cunoscută sub numele de Ordinul Vistula a început- trupele sovietice au intrat în ruinele Varșoviei, și au eliberat suburbiile acesteia de sub ocupația germană. Orașul a fost cucerit foarte repede de către armata aflată sub conducerea lui Stalin, avansând rapid către Łódź, în timp ce trupele germane se retrăgeau. În 1945, după ce bombardamentele, revoltele, luptele și demolările au luat sfârșit, o mare parte din Varșovia zăcea
Varșovia () [Corola-website/Science/296628_a_297957]
-
vest sau și spre Siberia, în condiții brutale. În jur de 2 milioane dintre aceștia și-au pierdut viața în război și în cadrul procesului de expulzare ("„Vertreibung”"). În urma războiului, teritoriul Germaniei de azi a fost împărțit în patru „zone de ocupație”, controlate de puterile aliate Franța, URSS, Regatul Unit și Statele Unite. Berlinul a fost, de asemenea, divizat în patru sectoare controlate de aceste puteri. Scindarea a culminat prin constituirea, în 1949, pe teritoriul Germaniei de azi a două state germane: partea
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
Germană, RDG, Germania de Est sau de Răsărit (germană: "Deutsche Demokratische Republik" sau DDR). Germania de Vest și-a recuperat rapid nivelul de dinaintea războiului, devenind o putere economică importantă a Europei. Vezi și articolele: Istoria Germaniei postbelice, Zonele aliate de ocupație din Germania, Expulzarea germanilor după al doilea război mondial. În 1990, după căderea comunismului în Europa, cele două state germane s-au reunificat, prin aceea că în fosta RDG au fost înființate landuri (așa cum existau deja în RFG), landuri care
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
unor sisteme politice defensive și de securitate mult mai unite ale UE. Timp de câteva decenii după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Republica Federală Germania a avut o putere redusă în relațiile internaționale, datorită istoriei recente și a ocupației acesteia de către puterile externe. În perioada Războiului Rece, divizarea Germaniei de către Cortina de Fier a făcut-o un simbol al tensiunilor dintre occident și orient, și un câmp de luptă politic în Europa. Cu toate acestea, conceptul de Ostpolitik, înființat
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
este bogată în resurse naturale, în special lignit, minereu de fier, plumb, mangan, aur, cupru, gaze naturale, sare și sulf. Ca industrie, Transilvania conține centre majore de procesare a fierului și oțelului, cât și complexe industriale chimice și textile. Printre ocupațiile importante se numără creșterea de animale, agricultura, producția viticolă și de fructe. În Transilvania, pe lângă români, locuiesc și alte comunități etnice importante: maghiari, germani, slovaci și țigani. Conform rapoartelor INSSE din 2009, orașele cele mai mari ale Transilvaniei (în sensul
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
Berlinului. În jur de 125,000 de civili au fost omorâți. După sfârșitul războiului în Europa în 1945, Berlinul a primit mari numere de refugiați din provinciile estice. Puterile victorioase au împărțit orașul în patru sectoare, analog cu zonele de ocupație în care Germania a fost împărțită. Sectoarele aliaților occidentali (Statele Unite, Regatul Unit și Franța) au format Berlinul de Vest, iar sectorul sovietic a format Berlinul de Est. Toți cei patru aliați au împărțit responsabilitățile asupra Berlinului. Oricum, în 1948, când
Berlin () [Corola-website/Science/296630_a_297959]
-
a trăi pentru noi, dreptul de a nu da nimănui ca robi rodul ostenelilor noastre." Totuși, campania românească a fost un eșec, forțând Armata Română și întreaga administrație să evacueze zonele din sud, inclusiv Bucureștiul, pentru a se adăposti de ocupația germană. Casa lui Iorga din Vălenii de Munte s-a numărat printre proprietățile lăsate în urmă și ocupate de inamici, și, conform lui Iorga, a fost vandalizată de Armata Germană. Încă membru al Parlamentului, Iorga s-a alăturat autorităților în
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
Bechet la km 679, Corabia la km 630, Giurgiu la km 493, Oltenița la km 430, Călărași la km 370, Cernavodă la km 300. Iar de la Brăila începe limita cu Dunărea maritimă. Turnul cu ceas Construcție realizată din piatră în timpul ocupației turcești. Structura inalta de 22 de m avea scopul de a servi ca post de observatie in cazul atacului forțelor românești. După retragerea turcilor construcția este modificată, fiind adăugat un ceasornic. Podul Prieteniei Acesta este cel mai lung pod de peste
Județul Giurgiu () [Corola-website/Science/296659_a_297988]
-
Slăvitești, Ionești Zăvideni Drăgășani (lacuri artificiale pe Lotru și Olt pentru hidrocentrale) și lacurile sărate de la Ocnele Mari. "Munții" cu vaste "păduri de conifere și foioase" unde trăiesc urși, capre negre, cerbi, căprioare. De asemenea pășuni alpine unde "oieritul" este ocupația ancestrală a oamenilor locului. Către dealuri, plantațiile pomicole oferă fructe: mere, pere, prune, nuci, cireși, vișini. Din prelucrarea prunelor, în județ se produce țuica de Horezu și țuica de Vâlcea. Tot pe dealuri, mai spre sudul județului, se cultivă vița
Județul Vâlcea () [Corola-website/Science/296672_a_298001]
-
("Patria mea, mândria și bucuria mea") este imnul național al Estoniei. Acesta a fost adoptat în 1920, dar interzis între 1940 și 1990 sub ocupația sovietică. Versurile au fost scrise de Johann Voldemar Jannsen, iar muzică imnului este de Fredrik Pacius, aceeași cu a imnului finlandez Maamme, versurile fiind diferite. ,<br> Kui kaunis oled să!<br> Ei leia mină iial tääl<br> See suure laia
Mu isamaa, mu õnn ja rõõm () [Corola-website/Science/296684_a_298013]
-
asupra comerțului, acordarea libertății navale pe Dunăre și Marea Neagră, alegerea domnilor pe viață, precum și întocmirea unor regulamente de organizare și funcționare a celor două Țări Române. După terminarea războiului, rușii au rămas în Moldova și Valahia, instaurând un regim de ocupație militară. Imperiul Rus a numit guvernatori ruși, însărcinați cu gestionarea problemelor: Feodor Pahlen, Piotr Jeltuhin, Pavel Kiseleff. Au fost înființate două comisii speciale pentru a redacta legile , având ca secretari pe Gheorghe Asachi în Moldova și pe Barbu Știrbei în
Renașterea națională a României () [Corola-website/Science/296814_a_298143]
-
Curtea supremă ("Hoge Raad der Nederlanden") și Consiliul de Stat ("Raad van State"). Numele oficial al comunei este "'s-Gravenhage", care înseamnă ""ocolul contelui"". Acesta se referă la începuturile așezării, care a fost inițial reședința de vânătoare a conților olandezi. După ocupația napoleoniană, nu se mai face din punct administrativ distincție între sat și oraș, de aceea Haga este azi o comună. În istoria satului Haga, sectorul judiciar a jucat întotdeauna un rol important. După ce, în secolul al XIV-lea, la Haga
Haga () [Corola-website/Science/296835_a_298164]
-
de atunci, Sf. Humbert, în secolul VIII. În Evul Mediu, Maastricht a devenit un oraș al autorității duble, sub suveranitatea Prințului-Episcop de Liège și Ducelui de Brabant. Rolul ducelui a fost ocupat de către generalii de Stat olandezi din 1632 de la ocupația spaniolă, a lui Frederi Hendric. Această dualitate a existat până la cucerirea și anexarea cetății de către francezi în 1794. După perioada napoleoniană, Maastricht a devenit parte din Regatul Unit al Țărilor de Jos în 1815. Când provincile din sud au cerut
Maastricht () [Corola-website/Science/296837_a_298166]