66,509 matches
-
și ele aderarea la acest apel: mentalitatea regională foarte independentă (cultura secretului, dar și întâlnirile clandestine în păduri erau practicate de secole), o regiune izolată și înapoiată, căi de acces puține, drumuri foarte proaste sau chiar inexistente. Asemeni multor altor români, Lupșa credea în venirea iminentă a americanilor pentru a elibera teritoriul de comuniști și se purta în consecință. Astfel, a pus la punct noduri de rezistență și a pregătit structuri care să permită o revoltă masivă. Tipul lui de organizare
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
Muscelului", comandat de Colonel Gheorghe Arsenescu, ajutându-i pe membrii acestuia cu alimente și alte provizii. Prinsă în 1952, Elisabeta Rizea va petrece 12 ani în pușcărie, timp în care va fi torturată în mod regulat. Considerată o eroină de către români, ea a devenit un adevărat simbol național al Rezistenței române, grație unui reportaj de la TVR difuzat în 2006. La 18 iulie 1958, Vasile Motrescu a fost executat. În 1959, 80 de persoane conduse de Vasile Blănaru au fost judecate pentru
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
și-a încheiat carieră în educație ca director de școală Din1996 până1998 a fost consultantul cultural al Primului Ministru din Malta. A fost căsătorit cu Catherine Cachia, cu care a avut doi fii, si Jean-Pierre. A publicat numeroase lucrări, inclusiv românele best-seller "Il-Gaġġa" ("Colivia"), care a stat la baza filmului "Gaġġa" din1971, regizat de , "Samuraj" care a câștigat Premiul Rothmans, dar și "Paceville", care a câștigat Medalia Literară a Guvernului[1] sau "Il-Ħolma Maltija" ("Visul maltez"), despre care criticul literar Norbert
Frans Sammut () [Corola-website/Science/323062_a_324391]
-
Gaġġa" din1971, regizat de , "Samuraj" care a câștigat Premiul Rothmans, dar și "Paceville", care a câștigat Medalia Literară a Guvernului[1] sau "Il-Ħolma Maltija" ("Visul maltez"), despre care criticul literar Norbert Ellul-Vincenti a scris, „nu există nimic de amploarea acestui român în literatura malteza." [necesită citare] Fostul prim-ministru și dramaturg Alfred Șanț a considerat că acest român este „capodoperă" lui Sammut, iar scriitoarea și poeta britanică Marjorie Boulton l-a numit „o lucrare colosală". Sammut a publicat, de asemenea, si
Frans Sammut () [Corola-website/Science/323062_a_324391]
-
Literară a Guvernului[1] sau "Il-Ħolma Maltija" ("Visul maltez"), despre care criticul literar Norbert Ellul-Vincenti a scris, „nu există nimic de amploarea acestui român în literatura malteza." [necesită citare] Fostul prim-ministru și dramaturg Alfred Șanț a considerat că acest român este „capodoperă" lui Sammut, iar scriitoarea și poeta britanică Marjorie Boulton l-a numit „o lucrare colosală". Sammut a publicat, de asemenea, si colecții de povestiri scurte: "Labirint" ("Labirint"), "Newbiet" ("Anotimpuri") și "Ħrejjef Żminijietna" ("Povești din timpurile noastre"). Lucrările sale
Frans Sammut () [Corola-website/Science/323062_a_324391]
-
malteze") a fost publicată că "Għajdun il-Għaqal, Kliem il-Għerf u Qwiel Maltin". În 2007, traducerea operei sale "Il-Ħolma Maltija" ("La Malta Revo") a reprezentat Malta în Colecția Esperanto de opere literare clasice publicate de Books Mondial din New York. În 2008, românul sau "Il-Gaġġa" a fost publicat pentru a cincea oară. În 2009, Sammut a prezentat o reinterpretare revoluționară a poemului lui Pietru Caxaro „Xidew il-qada" (cunoscutși că "Îl Cantilena"), cel mai vechi document scris în limba malteza. Fostul rector al Universității
Frans Sammut () [Corola-website/Science/323062_a_324391]
-
sale timp de trei ani în Delta Okavango, Botswana. O țară pentru care pledează pentru conservarea vieții sălbatice de douăzeci de ani. Un Premiu Jules Verne este acordat și de un congres scandinav de literatură științifico-fantastică pentru cel mai bun român al anului publicat în suedeză.
Premiul Jules Verne () [Corola-website/Science/323105_a_324434]
-
a Fondului bisericesc. Aceasta a lucrat până la data de 31 martie 1950, dată când s-a încheiat orice activitate legată de Fondul bisericesc. În anul 2000, la inițiativa arhiepiscopului Pimen Zainea (membru fondator), a fost înființată asociația Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei, care revendică cele 192.000 ha de pădure care au aparținut fondului bisericesc austriac. Joi 27 noiembrie 2014, Înalta Curte de Justiție a pronunțat decizia irevocabilă în procesul prin care Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților revendica de la Direcția Silvică
Fondul Bisericesc al Bucovinei () [Corola-website/Science/323168_a_324497]
-
pro-românizarii a fost echivalata cu un "Kultrurkampf": și de multe ori a reprezentat “sacrificarea valorilor democratice și pluraliste de pe altarul naționalismului istoric”. Analiza Irinei Livezeanu a fost , de asemenea, remarcată pentru rolul doveditor alternativ la unionism în regiunile locuite de românii din Austro-Ungaria, inclusiv Casă de Habsburg loyalism, susținătorii autonomiei regionale. Ee citează exemple de naționaliști români precum Aurel Popovici și Constantin Tomaszuczuk , ale căror discursuri au fost că o alternativă la unionism , care a fost maginalizat de cei mai mult
Irina Livezeanu () [Corola-website/Science/323201_a_324530]
-
1901). După Unirea Bucovinei cu România (1918), numărul germanilor din Ilișești s-a menținut constant. În anul 1930, populația satului Ilișești (care era și reședință a Plasei Ilișești din județul Suceava) era de 4.228 locuitori, dintre care 2.030 români (48,01%), 2.001 germani (47,32%), 130 evrei (3,07%), 44 țigani, 7 armeni, 7 cehi și slovaci, 4 ruteni, 3 polonezi, 1 rus și 1 de alt neam. După religie, locuitorii satului erau grupați astfel: 2.066 ortodocși
Biserica Adormirea Maicii Domnului (fostă luterană) din Ilișești () [Corola-website/Science/323228_a_324557]
-
după al doilea război mondial, din nou, trei străzi au fost numite după evrei. Conform recensământului din 1930, în orașul Gura Humorului locuiau 6.042 persoane, dintre care 2.425 germani (40,13%), 1.951 evrei (32,29%), 1.357 români (22,45%), 161 polonezi (2,66%), 61 ruteni (1%), 17 cehi și slovaci, 11 armeni, 11 unguri, 7 ruși, 5 țigani, 4 sârbi, croați și sloveni, 3 greci, 28 de alte neamuri și 1 de naționalitate nedeclarată. Din punct de
Cimitirul evreiesc din Gura Humorului () [Corola-website/Science/323227_a_324556]
-
, a fost un dizident român în timpul comunismului. Născut în Fălticeni, a absolvit Liceul N. Gane din Fălticeni, iar în 1943 a susținut examenul de bacalaureat în Iași, secțiunea științifică. A absolvit cu diplomă de licență studiile Facultății de Drept la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din
Jan Aristide () [Corola-website/Science/323265_a_324594]
-
fost revoltați de ocupația sovietică, de aservirea țării, de reprimarea drepturilor și confiscarea proprietăților, de abuzurile comuniștilor care se instalau la putere prin crimă, teroare și reprimare și au înțeles să protesteze în fața țării și a lumii întregi arătând că românii nu se supun benevol acestui regim. Aceasta dizidenta a avut ca scop atragerea atenției țărilor civilizate ale lumii că românii nu sunt de accord cu sistemul represiv și dictatorial comunisto-sovietic bazat pe amenințare și forță și sperând o intervenție de
Jan Aristide () [Corola-website/Science/323265_a_324594]
-
la putere prin crimă, teroare și reprimare și au înțeles să protesteze în fața țării și a lumii întregi arătând că românii nu se supun benevol acestui regim. Aceasta dizidenta a avut ca scop atragerea atenției țărilor civilizate ale lumii că românii nu sunt de accord cu sistemul represiv și dictatorial comunisto-sovietic bazat pe amenințare și forță și sperând o intervenție de orice natură pentru ameliorarea situației. a fost arestat la data de 12 iunie 1948 și prin sentința 137/1949 a
Jan Aristide () [Corola-website/Science/323265_a_324594]
-
preotul satului ca plătitor de dare. Conscripțiile religioase întocmite în secolul al XVIII-lea înregistrează satul ca având biserică: la 1733, în conscripția lui Inocențiu Micu-Klein satul avea 20 de familii greco-catolice și un preot - Alexa, la 1750, în statistica românilor întocmită de vicarul episcopesc Petru Pavel Aron erau 130 de credincioși, preot și sfăt iar la conscripția din 1760-1762 satul este consemnat a fi format din 43 de familii, având preot și biserică neunită. Biserica se spune că dăinuit până în
Biserica de lemn din Escu () [Corola-website/Science/323270_a_324599]
-
Transilvania. În toponimia locală există și astăzi „Drumul Tătarilor”, care avea o ramificație ce trecea prin Vama. Folcloristul Simion Florea Marian a publicat în 1879 o legendă locală intitulată "„Românca și tătarii”", pe care a auzit-o de la mai mulți români din satul Vama, în care se povestește despre salvarea satului și a locuitorilor de către o vămeancă, care și-a abandonat în pădure copilul care plângea și i-a anunțat pe locuitorii satului de venirea tătarilor, pentru ca aceștia să ia măsuri
Biserica de lemn Sfântul Nicolae din Vama () [Corola-website/Science/323274_a_324603]
-
săpături arheologice acolo în perioada 1972-2009, descoperind 17 niveluri de locuire, din Epoca de piatră și până la sfârșitul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432). Așezarea medievală de la Mihoveni datează aproximativ din secolul al XIII-lea, fiind descoperite fragmente ceramice ale românilor veniți din Maramureș. În perioada medievală, pe teritoriul actualului sat Mihoveni se aflau două sate: Buninți și Mihoveni. Cele două sate se aflau alături, partea dinspre Șcheia fiind satul Buninți. La începutul secolului al XVII-lea, s-a făcut un
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Mihoveni () [Corola-website/Science/323293_a_324622]
-
doua mare colonizare cu muncitori germani și poloni la Cacica a avut loc în anul 1835. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, ca urmare a dezvoltării activității de exploatarea a sării, au venit la Cacica numeroase familii de români care să lucreze la salină. Acestea s-au stabilit aici, înălțându-și case. Credincioșii ortodocși din Cacica frecventau Biserica de lemn din Pârteștii de Sus, după atestă șematismele Episcopiei Bucovinei din 1843 și 1876. În acei ani slujeau acolo preoții-parohi
Biserica Sfântul Ioan cel Nou din Cacica () [Corola-website/Science/323308_a_324637]
-
Feydeau, „Aventură la circ” de James Ambrose Brown etc), pentru emisiuni de teatru radiofonic, apoi pentru filme de cinema că „Havurá shekazot” (O ceață de soi) după cartea scriitorului Putchu și „Hu halah basadot” (S-a dus pe ogor)" după românul lui Moshe Shamir. În anii 1950 și 1960 Argov a colaborat cu ansamblurile „Nahal”, „Batzal Yarok” (Ceapă verde), „Tarnegolim” (Cocoșii) și „Hahamtzitzim”, pentru care a compus cântece care au devenit clasice, pe textele celor mai buni textieri: Hâim Hefer - „Shir
Sasha Argov () [Corola-website/Science/323299_a_324628]
-
1901). După Unirea Bucovinei cu România (1918), numărul germanilor din Ilișești s-a menținut constant. În anul 1930, populația satului Ilișești (care era și reședință a Plasei Ilișești din județul Suceava) era de 4.228 locuitori, dintre care 2.030 români (48,01%), 2.001 germani (47,32%), 130 evrei (3,07%), 44 țigani, 7 armeni, 7 cehi și slovaci, 4 ruteni, 3 polonezi, 1 rus și 1 de alt neam. După religie, locuitorii satului erau grupați astfel: 2.066 ortodocși
Biserica Sfânta Elisabeta din Ilișești () [Corola-website/Science/323327_a_324656]
-
în ), denumit după pârâul ce străbate satul de la vest la est. După Unirea Bucovinei cu România (1918), numărul germanilor din Valea-Seacă s-a menținut constant. În anul 1930, populația satului Valea-Seacă era de 1.687 locuitori, dintre care 1.488 români (88,20%), 113 germani (6,69%), 35 evrei (2,07%), 29 țigani, 15 unguri, 5 polonezi, 1 rus și 1 cehoslovac. Din punct de vedere al religiei, populația era alcătuită din 1.503 ortodocși (89,09%), 135 romano-catolici (8%), 35
Biserica romano-catolică din Valea Moldovei () [Corola-website/Science/323348_a_324677]
-
aproba ideea britanică după războiul ruso-româno-turc. Având reputația sa în joc, Rusia nu a avut altă alegere decât să declare război turcilor în aprilie 1877. Armata română și un contingent mic de exilați bulgari, au luptat alături de ruși. Rușii și românii au reușit să înfrîngă otomanii în bătălia de la Shipka Pass și la Plevna, și, prin ianuarie 1878, au ocupat o mare parte din Bulgaria. Ei au avut, astfel, posibilitatea de a dicta termenii către sultan, și în Tratatul de la San
Redeșteptarea națională a bulgarilor () [Corola-website/Science/323314_a_324643]
-
la Universitatea din Växjö, Facultatea de Studii Pedagogice (2001-02). În tot acest timp a continuat să publice materiale jurnalistice: peste o sută de articole semnate Radu Jörgensen au apărut în presa română și suedeză, printre publicații numărându-se acum săptămânalele "Românul, Expres Magazin, Tinerama" și revista Fundației Culturale - "Curierul românesc" (în România) și cotidienele "Göteborgs Posten, VLT, IDag, Metro, Sala Allehanda" (în Suedia). În 1992 a montat spectacolul cu piesa "Privește înapoi cu mânie" de John Osborne. Între 1995 și 2001
Radu Jörgensen () [Corola-website/Science/323335_a_324664]
-
primit de critica literară. Tudorel Urian, spre exemplu, îi dedică un capitol în lucrarea sa "Proza românească a anilor '90", evidențiind faptul că Radu Jörgensen impresionează prin "marcanta tensiune a confesiunii” și considerând romanul recent premiat, această “sagă a azilantului român,... produsul unui scriitor ajuns la deplină maturitate artistică”. Urian îl situează alături de Dumitru Țepeneag și Paul Goma, ca pe unul dintre scriitorii marcanți ai diasporei românești. La sfârșitul anilor '90, după ce lucrase pe rând la prefectura din Göteborg (departamentul de
Radu Jörgensen () [Corola-website/Science/323335_a_324664]
-
După Unirea Bucovinei cu România (1918), numărul germanilor din Mitocu Dragomirnei s-a menținut constant. În anul 1930, populația satului Mitocul-Dragomirnei (care era și reședință a Plasei Dragomirna din județul Suceava) era de 2.761 locuitori, dintre care 2.196 români (79,53%), 501 germani (18,14%), 46 țigani, 13 evrei, 3 polonezi, 1 rus și 1 rutean. După religie, locuitorii satului erau grupați astfel: 2.237 ortodocși (81,02%), 284 romano-catolici (10,28%), 227 evanghelici (luterani) (8,22%) și 13
Biserica romano-catolică din Mitocu Dragomirnei () [Corola-website/Science/323341_a_324670]