70,637 matches
-
o apreciere răutăcioasă, sau ca o nedreptate la adresa sa, venită din partea unor oameni mediocri, incapabili de a discerne valorile. Ca forme particulare ale delirului megalomanic sunt considerate: „delirul de invenție și de reformă” și „delirul de filiație sau genealogic”. Primul constă în elaborarea unor planuri reformatoare a unor domenii de activitate, sau chiar a societății, prin imaginarea unor sisteme filosofice sau politice (care au virtutea de a asigura, de exemplu, pacea universală și veșnică). Astfel de oameni, consumă mult timp și
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
a admite, în egală măsură, argumente pro și contra, ca o condiție a modificării rapide a mersului gândirii când situațiile noi apărute impun acest lucru. Altfel spus, el așeza la baza capacității reversibilității intelectuale fenomenul mai general al decentrării, care constă, în esență, într-un dublu proces: a) de considerare critică și de reformulare a concepțiilor noastre anterioare, în vederea corectării eventualelor neajunsuri sau greșeli apărute pe parcurs în conținutul lor; b) de ajustare reciprocă a punctelor de vedere între doi sau
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
precis, pentru A. Adler, „sentimentul de inferioritate” și corelatul său, tendința spre autoafirmare (spre „putere”), reprezintă două din formele de bază sub care poate să apară sentimentul valorii proprii. Prima formă este caracteristică îndeosebi vârstei copilăriei când mica ființă umană constată cu durere — spune A. Adler — cât de puțin pregătită este, în comparație cu adulții, să răspundă adecvat cerințelor complexe ale mediului social. Acest sentiment al inferiorității proprii al copilului poate fi accentuat de o constituție fizică anormală (ex. debilitate accentuată, infirmități, boli
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
realizează fie în timpul executării unei acțiuni ( situație în care aceste persoane își cenzurează fiecare gest sau cuvânt pe care-l spun), fie după încheierea acțiunii, când ele își „rumegă” eventualele imperfecțiuni sau eșecuri înregistrate. Pericolul acestei exagerate preocupări față de sine constă în acea că îndepărtează persoana în cauză de ceilalți semeni, o face să se rupă de realitatea exterioară, închizându-se într-un proces de introspectare (de autoanaliză), ca într-un „turn de fildeș”. Este adevărat însă că „inteligența analitică” de
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
prevăzute de lege. Spre deosebire de „intenție”, care este acea formă de vinovăție în care autorul este pe deplin conștient de consecințele pe care le produce acțiunea sa, și urmărește să le comită, „culpa” este definită ca o formă de vinovăție care constă în neanticiparea rezultatului social periculos al faptei sale, rezultat pe care el l-ar fi putut evita dacă ar fi fost mai prevăzător, sau mai puțin ușuratic. Este cunoscut faptul că interdicțiile și prescripțiile de ordin normativ existente în comunitate
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
datorii pe care copilul le resimte profund, fără ca ele să emane de la conștiința sa proprie, sunt consemne datorate adultului și acceptate de copil. „Așadar, în forma ei originară, această morală a datoriei este — arată J. Piaget — prin excelență eteronomă. Binele constă în a asculta de voința adultului. Răul înseamnă să faci după cum te taie capul. Într-o asemenea morală nu există loc pentru ceea ce moraliștii au denumit «binele» în opoziție cu «datoria» pură, binele fiind un ideal mai spontan al conștiinței
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
a copilului devenit puber, și anume o dezvoltare a reversibilității atitudinii proprii în raport cu atitudinile celorlalți. În loc de a căuta egalitatea în identitate, copilul nu mai concepe drepturile egale ale indivizilor decât în raport cu situația particulară a fiecăruia. În domeniul justiției retributive, echitatea constă în a nu mai aplica aceeași sancțiune tuturor, ci în a ținea seama de circumstanțele atenuante ale unora. În domeniul justiției distributive, echitatea constă în a nu mai concepe legea ca fiind identică pentru toți, ci în a ține seama
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
concepe drepturile egale ale indivizilor decât în raport cu situația particulară a fiecăruia. În domeniul justiției retributive, echitatea constă în a nu mai aplica aceeași sancțiune tuturor, ci în a ținea seama de circumstanțele atenuante ale unora. În domeniul justiției distributive, echitatea constă în a nu mai concepe legea ca fiind identică pentru toți, ci în a ține seama de circumstanțele personale ale fiecăruia (a-i favoriza pe cei mici etc.). Departe de a duce la privilegii, o asemenea atitudine conduce la o
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
frustrație” și „frustrare” (vezi dicționarul menționat, p. 474). De altfel, folosim termenul de „frustrație” ca termenul cel mai general, care curprinde cele trei elemente componente ale procesului de frustrație: 1) cauza, sau situația frustrantă; 2) starea psihică de frustrare, care constă din trăiri specifice, cauzate de privațiune, 3) reacțiile comportamentale la frustrare, care pot fi imediate, amânate și de durată. Asupra câtorva din aceste teorii emise de N.R.F.Maier, T.M. Franch, Nina Bull, J. Dollard etc., ne vom opri în capitolul
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
acțiunilor umane se îmbogățesc și se schimbă; la fel acțiunile pot deveni autonome față de motivația primară”. 9Studies in personality, 1961, p. 145-155). Studies in personality, 1961, Helt Rinchart and Winston, London. Compusă, în viziunea lui Allpert, din: conștiința „imperativă” (care constă în adaptarea de către personalitate a cerințelor, obiceiurile etc. ambianței sociale) și conștiința „optativă” (conștiința de sine, „Propriumul”), care permite compararea și corelarea valorilor și exigențelor externe cu sistemul propriu de valori și exigențe morale. A dynamic theory of personality, 1935
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
mai pe larg pe parcursul acestui capitol. De ce trebuie alocate valorile Mai înainte trebuie totuși să ne întrebăm de ce există în fond un "sistem" politic sau de guvernământ. De ce avem nevoie de un mecanism care să aloce valorile în societate? Răspunsul constă în faptul că numărul valorilor care ar putea fi alocate este mai mare ca numărul valorilor care se pot aloca, cu alte cuvinte, există raritate. Raritatea poate fi fizică, ca în domeniul economic, unde raritatea bunurilor creează necesitatea mecanismului de
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
sugerează că fazele intrărilor și ieșirilor pot fi la rândul lor segmentate (Almond și Coleman, 1960: 33-58; Almond și Powell, 1966: 27-30). Faza input-urilor a fost descrisă ca fiind compusă din două activități distincte: articularea cererilor (o activitate care constă în idei prezentate în vederea discuției și a eventualelor decizii) și agregarea cererilor (o activitate care constă în adunarea acestor cereri într-un pachet, de exemplu un program de partid, pentru a diminua problemele prin reducerea inconsecvențelor). Faza output-urilor ar
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
33-58; Almond și Powell, 1966: 27-30). Faza input-urilor a fost descrisă ca fiind compusă din două activități distincte: articularea cererilor (o activitate care constă în idei prezentate în vederea discuției și a eventualelor decizii) și agregarea cererilor (o activitate care constă în adunarea acestor cereri într-un pachet, de exemplu un program de partid, pentru a diminua problemele prin reducerea inconsecvențelor). Faza output-urilor ar corespunde la trei activități distincte: crearea regulilor este cea mai generală și constituie primul aspect al
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
tradiționale inegalitare Există diferențe considerabile, cel puțin în lumea contemporană, în normele sistemelor politice care nu sunt nici liberal-democratice, nici comuniste. Aceste țări intră în trei categorii care constituie trei grupe din spațiul tridimensional al normelor. Una din aceste grupe constă în sistemele politice care și-au menținut normele tradiționale care predominau altădată în lume și în special în Europa de Vest. Aceste țări sunt "absolutiste", iar șeful lor de stat, de obicei un monarh, conduce națiunea bazându-se pe sprijinul majoritar al
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
niveluri ale configurației instituționale și de grup în statele comuniste. Stabilirea unei legături între cele două a fost uneori dificilă, putându-se obține doar prin acțiunea unui număr de indivizi importanți la ambele niveluri. O sursă în plus de dificultate constă în faptul că dedesubtul infrastructurii politice a partidului și grupurilor recunoscute oficial a existat încă un nivel, în întregime neoficial, atât al entităților mai tradiționale (în special etnice sau religioase), cât și al organizațiilor mai moderne (de protest). Aceste grupuri
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
în special partidul dominant, apelând direct la oameni. Când nu există astfel de lideri apar dificultăți majore care sunt prezentate, adesea pe bună dreptate, ca dovezi ale incapacității configurației structurale de a rezolva problemele cu care se confruntă țara. Rezultatul constă adesea în apariția unui sistem autoritar inegalitar. Instituții și grupuri în sistemele politice autoritare inegalitare Sistemele politice autoritare inegalitare apar în general atunci când diviziuni interne la nivelul instituțiilor nu pot fi surmontate prin compromisuri. Acest lucru se întâmplă, așa cum am
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
atins când sistemul politic autoritar inegalitar înlocuiește un sistem tradițional, și în special atunci când monarhul este determinantul acestei mișcări. Totuși, chiar și atunci sunt dificultăți, deoarece apar și instituții mai moderne, inclusiv birocrația. De aceea baza sistemelor politice autoritare inegalitare constă în esență în forțele armate, deoarece acestea nu numai că asigură puterea fizică de control și subminare a opoziției, dar pot ajuta și la consolidarea principiilor ierarhice pe care regimul dorește să le mențină. Acolo unde se înființează o organizație
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
proiectelor propuse de ei. Perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial s-a caracterizat în special printr-o preocupare pentru progresul politic, în forma tipică de dezvoltare politică. Au existat trei rațiuni principale ale acestei preocupări reînnoite. Prima a constat în consecințele evenimentelor din perioada interbelică. Perioada de optimism relativ caracteristică secolelor XIX-XX a fost urmată de un pesimism intens o dată cu triumful dictaturilor în Europa. Apoi, victoria democrațiilor în anul 1945 a părut să deschidă o nouă eră de progres
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
caracteristică secolelor XIX-XX a fost urmată de un pesimism intens o dată cu triumful dictaturilor în Europa. Apoi, victoria democrațiilor în anul 1945 a părut să deschidă o nouă eră de progres politic, simbolul acestui optimism fiind Statele Unite. Al doilea motiv a constat în apariția unor "noi" țări, în special în anii '50 și '60, majoritatea născute din respingerea colonialismului și în același timp din dorința unui nou început, cum se întâmplase în Statele Unite la sfârșitul secolului al XVIII-lea (Lipset, 1963). În
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
sau "negativă", întrucât o astfel de evaluare depinde de ce s-a stabilit înainte a fi o "politică bună"; nu se poate vorbi despre dezvoltare politică fără a avea o idee despre "societatea bună" (Arblaster și Lukes, 1971). Adevărata dificultate nu constă în a defini societatea bună, ci în imposibilitatea de a găsi o definiție cu care toată lumea să fie de acord. A aprecia dacă o societate este bună sau rea, ori dacă o schimbare are sau nu consecințe pozitive este o
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
ONU care s-au ocupat de colectarea și publicarea datelor relevante. Pe de altă parte, dezvoltarea politică a fost evident mai dificil de sesizat per se. Nu era clar ce date ar trebui să se colecteze. Dar din moment ce activitatea politică constă în luarea deciziilor, efectul său ar putea fi recunoscut prin output-uri de politică publică; cu alte cuvinte, tocmai prin output-uri economice și sociale. Am putea concluziona astfel că acolo unde se putea urmări existența dezvoltării economice și sociale
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
pe cel al normelor. Dezvoltarea politică, implementare a valorilor politice Acesta este probabil motivul pentru care unii cercetători ai dezvoltării politice au optat pentru al treilea tip de definiție, care ia în considerare valori precum mobilizarea și democrația. Totuși, dificultatea constă în faptul că, așa cum am afirmat la început, astfel de definiții se bazează pe puncte de vedere subiective. În timp ce un observator poate privi dezvoltarea ca fiind bazată pe democrație, un altul poate susține că o societate ierarhică ar fi mai
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
redus de "rigiditate". Totuși, în măsura în care analiza se aplică fiecărei instituții, aceasta conferă indicații care sunt deopotrivă fructuoase din punct de vedere teoretic și utile din punct de vedere practic. Ne putem cel puțin imagina, la nivelul fiecărei structuri, în ce constă "progresul" sau "dezvoltarea"; de exemplu putem compara partidele, grupurile sau forurile legislative și putem vedea în ce măsură sunt ele mai dezvoltate datorită unei instituționalizări mai bune (Polsby, 1962: 144-68). Eficiența la nivelul întregului sistem politic Dificultățile sunt și mai mari dacă
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
transmitea că modelul vestic de guvernare era superior din punct de vedere politic (Chilcote, 1981: 296-312; Hopkins și Wallerstein, 1982: 41-82). CASETA 4.2 Caracterul inerent subiectiv al dezvoltării politice Un exemplu viu al caracterului subiectiv al dezvoltării politice a constat în mult dezbătuta problemă privind dreptul membrilor grupurilor minoritare (în special grupurile religioase) de a adopta practici considerate de majoritatea populației ca fiind regresive. Problema a fost ridicată în special în țările vestice cu un număr mare de imigranți. De
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
această dată mai serioasă, privind dreptul fetelor musulmane de a purta văl la școală în timpul lecțiilor și de a fi scutite de la orele de gimnastică această chestiune a stârnit o controversă majoră în Franța la începutul anilor '90. În ce constă dezvoltarea politică, în astfel de situații? În permisiunea oricărui grup de a adopta obiceiurile pe care le dorește? Sau în a face aceste grupuri să înțeleagă că practicile pe care le urmează sunt "regresive", din moment ce reduc libertatea persoanelor vizate? În
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]