70,637 matches
-
developmentaliștii" au avut de înfruntat dificultăți serioase privind această viziune asupra societății, deoarece pentru a rupe cercul vicios în care aceștia vedeau încătușate societățile lumii a treia era nevoie ca ei să impună prioritatea dezvoltării politice. Soluția, oarecum ilogică, a constat în evidențierea aspectului normativ al dezvoltării, ca și cum, în ciuda priorității "substructurii" economice, societățile puteau totuși decide pe baza căror norme politice urmau să fie organizate. Valori și scopuri ale dezvoltării socio-economice O astfel de abordare întărit perspectiva conform căreia nu putea
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
că țările pot fi ordonate pe baza veniturilor pe cap de locuitor sau a realizărilor în domeniul educației, în timp ce o ierarhizare pe baza nivelului de instituționalizare a partidelor și parlamentelor nu este posibilă. Al doilea și cel mai important argument constă în faptul că normele dezvoltării economice și sociale, deși discutabile teoretic, sunt dezbătute practic doar într-o măsură limitată. Există mai mult acord în privința normelor socio-economice decât a celor politice. Sunt puțini cei care susțin, cel puțin în prezent, că
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
care este dezbătută dezvoltarea economică și socială, ci de a indica faptul că măruntele dezacorduri privind scopurile dezvoltării economice și sociale nu izvorăsc dintr-o deosebire de substanță în privința dezvoltării politice, ci doar dintr-o diferență în grad. Diferența nu constă în faptul că dezvoltarea economică și socială poate fi definită într-o manieră obiectivă, în timp ce dezvoltarea politică ar depinde de evaluarea subiectivă; toate aspectele dezvoltării se bazează pe evaluări subiective. Ne este mai ușor să operăm cu dezvoltarea economică și
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
toate aceste valori. Trebuie să existe anumite mecanisme care să limiteze numărul valorilor (bunuri și servicii, dar și atitudini) pe care societatea le poate procesa la un moment dat. Nu cumva de aici rezultă că perfecționarea, progresul și dezvoltarea ar consta în creșteri ale numărului și caracteristicilor valorilor acceptate de societate? Dacă ființele umane au dreptul de a obține și cel puțin de a năzui, aceasta cu siguranță înseamnă că o societate mai bună este aceea în care toate ființele umane
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
sunt mai capabile de a obține și de a năzui; este aceea în care "numărul" valorilor alocate este mai mare. Această concepție a dezvoltării este propusă de D.E. Apter în Choice and the Politics of Allocation, unde afirmă că dezvoltarea constă în "sporirea oportunităților de alegere", o noțiune care se referă în special la politică (Apter, 1973: 6). O asemenea abordare, deși normativă, este mai mult ca sigur intersubiectivă, deoarece pare să întrunească o acceptare largă. Aceasta nu înseamnă că nu
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
părți ale globului după 1945. Guvernarea dictatorială este astfel o trăsătură persistentă a vieții politice, împreună cu regimurile care se bucură de sprijin și se bazează pe consimțământ. Una din soluțiile pentru aparenta contradicție dintre nevoia de sprijin și existența dictaturilor constă în recunoașterea faptului că aceste situații, ca majoritatea celor cu care ne-am întâlnit deja, aparțin unor dimensiuni continui și nu constituie doar dihotomii. Gradul de sprijin individual al unui regim variază; integrarea grupurilor în sistemul politic este mai mult
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
sprijinul există deoarece societatea este cea care încurajează indivizii să își acorde sprijinul. Legitimarea devine o parte a procesului de socializare. Indivizii devin într-un fel expresia forțelor sociale concluzia pare exagerată, dar dezbaterea pe această temă continuă. În ce constă sprijinul individual Legitimitatea izvorăște din sprijinul individual. Să pornim de la acest tip de sprijin și să analizăm mai întâi formele sale cele mai elementare. Există sprijin când membrii corpului politic au o dispoziție favorabilă în raport cu sistemul politic sau cu guvernarea
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
pe termen lung în mod cert nu poate fi corectă pe termen scurt și chiar mediu. Par să existe doar două abordări ale problemelor impuse de societățile plurale, din moment ce soluția cea mai dură, genocidul, nu este, evident, acceptabilă. Prima abordare constă în încercarea de a elimina problema prin împărțirea teritoriului relevant în state ale căror limite să coincidă cu cele vizate de grupurile etnice sau religioase. S-a încercat această soluție, în special după Primul Război Mondial în Europa de Est, dar dificultățile
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
sunt rareori contigue teritorial. Singura cale de a face această soluție viabilă este de a deplasa populația, dar exceptând situația în care a avut loc un război, o astfel de soluție nu este practică. Astfel ajungem la cealaltă abordare, care constă în acceptarea faptului că societatea este plurală și trebuie structurată corespunzător. Totuși, o astfel de abordare este împotriva principiilor de organizare ale statului, cel puțin așa cum s-au dezvoltat ele în Occident statul are o structură teritorială; există regiuni, provincii
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
de aceste grupuri sunt de obicei nereușite. Normele tradiționale ale unor entități precum triburile, grupurile etnice sau religioase, care exercită o influență mare asupra membrilor acestora, se dovedesc de obicei mai puternice. De aceea, o altă tactică a autorităților publice constă în încercarea de a-și apropia aceste structuri în loc să le îndepărteze. Ideea este asocierea tuturor grupurilor într-un efort de a "construi națiunea". Totuși, și această tactică eșuează adesea, deoarece este posibil ca entitățile tradiționale să nu dorească să colaboreze
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
a fost măsurat în mod exact. În consecință, rolul jucat de variabilele mai ușor de recunoscut (precum cele pe care tocmai le-am examinat) a fost dificil de desprins de factorii mai puțin clari pe care îi cuprinde "cultura". Dificultatea constă în faptul că și "indicatorii" sociali și economici au un efect asupra culturii. Acest fapt pare nu numai corect din punct de vedere intuitiv, dar și valid din punct de vedere empiric. Prin urmare, sentimentele de clasă, etnice sau religioase
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
diverse tipuri de societate. * În al treilea rând vom examina care par să fie efectele acestor structuri și procese asupra vieții politice în diferite tipuri de sistem politic. Spre o teorie generală a comunicării Mai întâi vom examina în ce constă comunicarea în general. În acest sens, vom descrie caracteristicile unui sistem de comunicare "perfect" și apoi modurile în care lumea reală diferă de un astfel de sistem, reducând prin aceasta gradul de manifestare al comunicării. Comunicarea perfectă Comunicarea are loc
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
în Europa secolului al XIX-lea, iar acum este posibil să fie în scădere în multe țări. De ce sunt răspândite partidele De ce în lumea contemporană partidele sunt atât de răspândite, iar în trecut erau atât de rare? Explicația nu poate consta doar în răspândirea democrației liberale, din moment ce multe guvernări autoritare se bazează pe partide. Motivele constau în trei caracteristici ale lumii moderne, și anume perceperea existenței conflictelor în societate, nevoia ca guvernarea să fie legată de populație și credința că "unitatea
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
multe țări. De ce sunt răspândite partidele De ce în lumea contemporană partidele sunt atât de răspândite, iar în trecut erau atât de rare? Explicația nu poate consta doar în răspândirea democrației liberale, din moment ce multe guvernări autoritare se bazează pe partide. Motivele constau în trei caracteristici ale lumii moderne, și anume perceperea existenței conflictelor în societate, nevoia ca guvernarea să fie legată de populație și credința că "unitatea înseamnă putere". În primul rând, partidele apar când membrii societății încep să recunoască existența conflictelor
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
de ani, dar care a ajuns să se confrunte cu probleme majore în încercarea de a-și menține practicile autoritare (Alexander, 1973: 263-79; Philip, 1988: 99-112). Scopurile partidelor politice Importanța ideologiei de partid Un aspect important al activității majorității partidelor constă în elaborarea și implementarea politicilor. După cum se știe, unele partide există doar în beneficiul liderilor, în timp ce altele pretind că sunt pur pragmatice și că nu adoptă nicio ideologie, privită ca o postură "doctrinară". O absență totală a direcției politice este
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
baze de sprijin personalizate, la fel și F.D. Roosevelt și Lloyd George mai devreme în secolul XX, precum și Disraeli și Gladstone în secolul al XIX-lea. În plus, chiar atunci când liderii occidentali au astfel de baze de sprijin, rezultatul nu constă neapărat în creșterea puterii lor în ciuda relativei sale "carisme", președintele Kennedy nu a avut atât de mult succes în luarea deciziilor ca președintele Johnson, care nu era la fel de dotat. Conducerea personalizată este sau a fost larg răspândită în statele comuniste
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Sistemele cu mai mult de un partid diferă considerabil în privința numărului și puterii relative a partidelor importante, adesea deoarece, inițial, grupurile tribale, etnice, religioase sau clasiale apar în număr diferit și cu forță variabilă de la țară la țară. Rezultatul poate consta în două, trei, patru sau mai multe partide importante, între care va exista un echilibru mai mult sau mai puțin pronunțat în privința gradului de sprijin. Această configurație nu pare să se schimbe semnificativ, sau cel puțin prea repede, chiar dacă sistemul
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Ideologia Există de asemenea unele diferențe ideologice între partidele din regiunea atlantică, dar variațiile cu adevărat mari sunt marginale, între partidele "extremiste", cu adepți puțini și sprijin adesea intermitent. Aceste diferențe ideologice sunt de două tipuri, "macro" și "micro". Macro-diferențele constau în faptul că unele partide nu sunt cu adevărat liberal-democratice. Pe de o parte există organizații "radicale de dreapta", de obicei mici și de scurtă durată. Adesea, acestea sunt aparent activate de izbucniri rasiste, un exemplu fiind Frontul Național din
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
rădăcini slabe în Africa Subsahariană. În acea zonă, faptul că a reapărut în unele țări se datorează mai mult mediului predominant în lume după căderea comunismului în Europa de Est decât unei schimbări autentice în tiparele comportamentului politic. Dovada acestei concluzii poate consta în faptul că procesul schimbării este adesea extrem de lent și variabil în multe țări din Africa. Într-adevăr, în mai multe cazuri mișcarea spre pluralism s-a oprit mai curând la un sistem cu partid dominant decât la o formă
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
SUA, Canada și multe țări din Commonwealth, dar abandonat în Noua Zeelandă în favoarea RP; în Italia a fost introdus în 1993 alături de reprezentarea proporțională. Deoarece acest sistem pare adesea prea aspru cu minoritățile, poate fi modificat în patru moduri diferite. Unul constă în stabilirea a două tururi, urmând ca numai candidații care au obținut cel puțin 50% din voturi la primul tur să fie aleși. Urmează al doilea tur pentru locurile neocupate la primul, unde doar primii doi candidați pot rămâne în
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
țări europene post-comuniste, folosindu-se de asemenea în unele state componente ale SUA, în contextul alegerilor preliminare din interiorul partidelor, care în final vor desemna candidații. O altă metodă, cunoscută sub numele de vot alternativ și folosită frecvent în Australia, constă în evitarea celui de-al doilea tur, alegătorilor cerându-li-se în schimb să exprime o ordine a preferințelor între candidați. Ultimul candidat sau ultimii candidați de pe listă sunt prin urmare scoși din calcul, iar preferințele sunt redistribuite până se
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
candidați de pe listă sunt prin urmare scoși din calcul, iar preferințele sunt redistribuite până se obține o majoritate absolută pentru candidații de pe primele locuri. În districtele cu cel puțin două locuri se pot folosi alte două metode. Una din ele constă în decizia ca alegătorii să beneficieze doar de un singur vot, chiar dacă în districte se distribuie mai mult de un loc. Astfel sunt reprezentate minoritățile de dimensiune medie, deși partidele trebuie să creeze strategii complexe pentru a hotărî câți candidați
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
al șaselea este așadar mai mic decât numărul necesar pentru a obține locul al doilea sau al treilea. Pentru a remedia această situație, țările scandinave au încercat să adopte o variație a sistemului D'Hondt, cunoscută ca sistemul Sainte-Lague, care constă în împărțirea nu la seria numerelor întregi, ci la numerele care se apropie cel mai mult de producerea unui rezultat proporțional; aceste numere nu sunt neapărat numere întregi. Deoarece adesea se consideră că reprezentarea partidelor foarte mici cu 1%, 2
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
sunt sigure pentru candidații din fruntea listelor partidelor mari sau chiar ale partidelor mici în cele câteva districte mari iar selecția candidaților se face de către conducerea centrală a partidelor. Cheia caracterului proporțional sau de altă natură a unui sistem electoral constă așadar atât în magnitudinea districtelor, cât și în etichetarea formală a sistemului. Relația pare să fie într-adevăr strânsă: patru din cele cinci sisteme bipartidiste din anii '50 și '60 au avut un sistem electoral cu majoritate simplă (al cincilea
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
a instabilității politice ca rezultat al reducerii puterii partidului dominant, cu excepția situației în care partidele noi apărute sunt suficient de puternice pentru a forma o alternativă cu adevărat organizată. Însă, acest lucru este puțin probabil, deoarece strategia partidelor unice dominante constă în subminarea potențialei puteri a forțelor care ar putea constitui opoziția. Turcia este un astfel de caz: după zeci de ani de conducere a unui singur partid, Partidul Republican dominant a permis în 1950 alegerile libere și a fost înfrânt
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]