70,637 matches
-
cel puțin multe dintre ele urmăresc și mobilizarea și educarea populației. Acesta a fost în mod tradițional cazul partidelor de stânga, care pretind adesea că status quo-ul este menținut doar pentru că un număr mare de alegători nu realizează în ce constau interesele lor "reale"; dar multe partide de dreapta doresc și ele să mobilizeze electoratul, susținând uneori că trebuie să modifice perspectivele alegătorilor, care pot fi îndrumați greșit de exemplu, ca rezultat al așa-numitei propagande "liberale" sau "socialiste". Există astfel
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
occidentale. În lumea a treia, partidele adesea doar aprobă și orchestrează politicile formulate de conducători așa se întâmplă chiar și în partidele cele mai bine consolidate. Partidele creează o legătură între oameni și guvernare, dar această legătură este adesea subțire, constând mai mult într-o încercare descendentă a guvernelor de a influența populația prin partide decât în străduința ascendentă de a facilita reprezentarea populației. Încercările descendente de mobilizare sunt, tipic, lipsite de succes, așa cum s-a dovedit în cazul majorității partidelor
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
la căderea acestuia. Majoritatea statelor din lumea a treia erau creații postbelice, după cum se știe, dar țările din America Latină datează din prima parte a secolului al XIX-lea, iar constituțiile lor nu au funcționat mai bine decât cele europene. Problema constă în mare parte în incidența repetată a regimurilor militare, care au suspendat de obicei implementarea constituției curente. A urmat uneori o întoarcere la constituțiile anterioare; astfel, Argentina a reintrodus constituția din 1853 cu mai multe ocazii. Alte țări au adoptat
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
pe care încearcă să le întruchipeze. Adesea, modul cel mai solemn de a face acest lucru este reprezentat de "declarațiile drepturilor", înscrise și expuse de obicei la începutul documentului, deși aceasta nu este o regulă Declarația americană a Drepturilor a constat într-o serie de zece amendamente la Constituție. Totuși, constituțiile se preocupă în primul rând de alcătuirea instituțiilor guvernării, care au misiunea de a reglementa funcționarea statului în viitor. Secțiunile dedicate acestor instituții sunt elementele cele mai practice ale constituțiilor
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
secolului XX, probabil în parte datorită faptului că experiența statelor comuniste a arătat atât pericolele politice cât și ineficiența economică ale hipercentralizării. Totuși, eforturile de descentralizare au rămas relativ limitate, atât teoretic cât și practic. O mare parte a dificultății constă în prevederile legale ale statului, în filosofia care stă la baza acestora și, în consecință, în mentalitatea administratorilor și cetățenilor. Într-adevăr, natura statului este antagonistă noțiunii de descentralizare, deoarece descentralizarea înseamnă autoguvernarea autorităților la nivel inferior. Statul este o
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
cel care asigură modelul "clasic". Ar trebui așadar pentru început să examinăm acest model și să vedem în ce măsură conferă răspunsuri satisfăcătoare privind diversele domenii ale descentralizării pe care le-am enumerat mai devreme. Principiul de bază al acestui model clasic constă în ideea că pentru a perfecționa cele două condiții necesare descentralizării și unității naționale, autoritățile decidente ar trebui împărțite în două seturi independente unul față de celălalt, pe baza propriilor competențe. Conceptul că fiecare dintre cele două niveluri ar trebui să
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
federal, încercând totuși să fie mai mult decât o confederație. Deși cel puțin unii dintre susținătorii ei speră în evoluția către o legătură federală, pașii făcuți până acum sunt mai limitați, iar tehnica inventată a fost etichetată ca supranaționalism. Aceasta constă în schimbarea în etape și în încercarea de a acoperi doar unele domenii ale luării deciziilor. Aceste domenii diferă în mod tipic de cele care privesc guvernarea centrală în modelul federal clasic, din moment ce includ în primul rând domeniile economice și
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
între state au dus de obicei la confederații precum Organizația Națiunilor Unite. Comunitatea Europeană sau Uniunea Europeană a fost inovatoare în aceea că a format un tip de asociere etichetată supranațională, care este intermediară în raport cu modelele confederale și cele federale. Inovația constă în faptul că dezvoltările au loc treptat, cu acoperirea progresivă a unor domenii noi, alcătuirea de noi structuri și alăturarea unor noi state membre. Problemele centralizării și descentralizării au pus pe jar mintea multora în legătură cu multe tipuri de organizare: atât
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
uneori, nu sunt strâns legate de executiv. Congresul Statelor Unite este puternic; cel puțin uneori, și congresele unor țări din America Latină par să fie puternice. Totuși, nici chiar Congresul Statelor Unite nu este cu adevărat hotărâtor în elaborarea politicilor: principala sa putere constă în examinarea atentă, amânarea și din când în când blocarea propunerilor prezidențiale, în timp ce rolul său pozitiv este mai puțin vizibil. În America Latină, congresele care au fost puternice au intrat în conflicte atât de serioase cu ramura executivă (ca în Chile
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
să poată funcționa? Adunările reprezentative și legiferarea Dificultățile experimentate de forurile legislative chiar și din cele mai liberale state sugerează că aceste organe nu sunt în stare să facă față rolului cu care au fost însărcinate. În realitate, principala problemă constă în faptul că, așa cum indică și numele acestor organe, una din funcțiile majore ale legislativelor, dacă nu chiar funcția principală este cea de legiferare; totuși, adunările reprezentative nu au resursele necesare pentru a genera și dezvolta o legislație modernă. Când
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
locul cheie de dezvoltare a acestor legături. Coordonarea Legătura dintre aceste două funcții este consolidată de existența unei a treia funcții, cea de coordonare, care poate fi privită ca fiind intermediară. Un element important al procesului de elaborare a politicilor constă în a face în așa fel încât cele două să nu intre în contradicție una cu alta și să se combine armonios (în mod ideal). În plus, elaborarea politicilor implică a face anumite alegeri sau cel puțin a stabili prioritățile
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
pentru care executivele prezidențiale constituționale și, prin urmare, atât guvernele din America Latină, cât și guvernul Statelor Unite au relativ puțini membri (între 12 și 15, spre deosebire de 20-25 în multe cabinete vest-europene). Guvernele monocolore și coalițiile O trăsătură esențială a guvernării moderne constă în partidele politice. Acestea joacă un rol cheie în multe executive din lumea contemporană, însă acest rol variază. La una din extreme se află guvernele dominate în întregime de un partid în sistemele cu un singur partid, exemplul cel mai
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
și sunt cunoscute sub numele de mari coaliții (Riker, 1962: 149-68; Lijphart, 1984a: 46-66; Luebbert, 1986: 67-89, 233-47). Guverne colegiale Guvernele de tip cabinet sunt în principiu colective și egalitare: deciziile trebuie să fie luate de întregul cabinet. Caracteristicile colegiale constau în originile și bazele parlamentare ale cabinetului. Bagehot a exprimat acest punct de vedere în secolul al XIX-lea, afirmând că guvernul este "un comitet de control ales de legislativ, din persoane în care are încredere și pe care le
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
avut loc destul de rar (Canada, Suedia) sau unde cel puțin unul din partide a fost în funcție timp de mai mulți ani, dacă nu permanent, în cadrul unei coaliții (Germania sau Austria, de exemplu). Un efect indirect al acestor factori poate consta în faptul că, în linii generale, durata ministerială este mai scurtă în sistemele prezidențiale constituționale sau "limitate" decât în sistemele de tip cabinet. În primele, președinții proaspăt aleși selectează de obicei noi miniștri, în timp ce în cabinetele mai colegiale ale sistemelor
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
să acționeze în direcția aleasă de ei nu sunt lideri. Trebuie să mergem însă și mai departe și să distingem între mai multe categorii de lideri. Pentru aceasta trebuie să descoperim anumite criterii, dintre care două sunt deosebit de importante. Unul constă în distingerea între lideri pe baza scopurilor lor, așa cum face Burns: pe baza tipului de "proiect" pe care aceștia îl au în vedere. Există "mari" lideri, care modelează în întregime societatea, care îi transformă caracterul; există alți lideri preocupați în
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
fie că este vorba de Napoleon sau de Lenin, de Bismarck sau de Churchill, pentru a numi doar câțiva dintre cei care nu mai sunt. Cei care neagă această influență trebuie să-și argumenteze enunțurile (Hook, 1955). Așadar, adevărata dificultate constă nu atât în rolul important jucat de unii lideri, cât în faptul că marea majoritate a conducătorilor exercită un impact mult mai mic. Este de asemenea dificil de evaluat în ce măsură împrejurările îi ajută pe unii și zădărnicesc străduințele altora. "Marii
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
ating un punct, după care gradul implementării începe să scadă. De aici dezvoltarea generală a practicilor de delegare, care sugerează că o autoritate publică (adesea locală) este cea care face treaba pentru care este mandatată o alta. Un alt aranjament constă în a cere firmelor private să întreprindă activitatea sub contract, o practică existentă de mult timp în țările occidentale, dar care a devenit foarte apreciată în ultimul timp pe fondul dorinței de a diminua rolul statului. De aici și exemplul
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
sau pot să îi cunoască mult prea bine pentru a fi în stare sau pentru a fi dispuși să le aplice sancțiuni. Cel mai eficient mod în care se poate realiza un raport mai bun între politicieni și funcționarii publici constă în a-i face pe membrii serviciilor publice să împărtășească valorile liderilor politici. Rolul funcționarilor publici în general și al specialiștilor în particular este atât de important încât uneori a apărut pericolul unei preluări complete în forma unui stat administrativ
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Un exemplu clasic este Consiliul de Stat, cea mai înaltă curte administrativă franceză, ai cărei membri nu beneficiază de mai multă siguranță a ocupării funcției de fapt de foarte puțină, teoretic decât alți înalți funcționari publici, iar cariera acestor membri constă adesea într-o pendulare în interiorul și în exteriorul curții, fie în alte arii ale sectorului public, fie în întreprinderile private. Paradoxul Consiliului de Stat este că, în pofida absenței garanțiilor legale (unii ar spune mai curând, că tocmai de aceea), membrii
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
controlului serviciilor publice; a jucat totuși un anumit rol în dezvoltarea acestuia. A generat un impuls și un cadru pentru acest control. Motivul pentru care sfera de cuprindere a adjudecării regulilor s-a extins atât de mult în cadrul sectorului public constă aproape sigur în faptul că valorile liberale și democratice au început să predomine. Privire de ansamblu Curțile reprezintă o parte a procesului politic, din moment ce deciziile guvernamentale și chiar legile aprobate de parlamente pot avea nevoie de decizii judecătorești pentru a
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Adevăratele diferențe care trebuie luate în considerare izvorăsc din scopurile generale ale politicilor întreprinse în aceste domenii. Prin urmare trebuie să determinăm care sunt aceste scopuri. Au fost sugerate două seturi de criterii care se întrepătrund într-un fel. Unul constă în împărțirea politicilor în patru tipuri distincte: distributiv, redistributiv, reglementativ și constitutiv (Lowi, 1972). Politicile distributive promovează activități: de exemplu, prin intermediul finanțărilor. Politicile redistributive urmăresc să modifice felul în care sunt distribuite resursele în rândul populației, prin extragerea resurselor de la
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
CASETA 21.1 Elaborarea politicilor și raționalitatea individuală a funcționarilor publici S-a considerat de obicei că procesul politicilor publice are cel puțin un potențial de raționalitate, deși în anumite cazuri pot apărea dificultăți semnificative în a determina în ce constă raționalitatea. Se asumă de obicei existența raționalității datorită concepției de ansamblu a serviciului public (sau mai bine zis ideologiei acestuia), indiferent dacă se consideră că rolul serviciului public este în primul rând de a implementa deciziile politicienilor sau de a
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
și procesele care au fost descrise în capitolele anterioare pot fi privite așadar ca eforturi de a oferi o soluție la problema legăturii dintre popor și guvernare. Problema apare chiar și în sistemele autoritare, deși în acest caz, efortul guvernării constă în primul rând în crearea unor organe și impunerea unor practici care încearcă să împiedice poporul să-și exercite direct influența. Există o relație între conducători și cei conduși, dar conducătorii dețin monopolul procesului de comunicare și prin aceasta se
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
și influenței ascendente, liderii ar trebui, chiar și în democrație, să fie în stare să propună oamenilor programe și politici. Astfel, cu excepția celor mai autoritare sisteme în care mai toată comunicarea are loc descendent, relația dintre conducători și cei conduși constă într-un amestec de influențe descendente și ascendente, proporția influențelor ascendente fiind mai mare în sistemele liberal-democratice, în timp ce influențele descendente predomină în sistemele autoritare și impuse. Relațiile directe și indirecte Indiferent dacă este ascendentă sau descendentă, relația dintre conducători și
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Conștientizarea faptului că aceste probleme sunt condițiile esențiale construirii unei teorii sistematice a dus la o schimbare a direcției spre scopuri mai puțin ambițioase și spre o mai mare concentrare asupra analizelor de anvergură medie (Blondel, 1981: 178-85). Rezultatul a constat într-o serie de eforturi întreprinse pentru a determina efectul structurilor individuale în diferite tipuri de sistem politic. Grupurile și mișcările Dezvoltările de anvergură medie au fost impresionante, chiar dacă au mai rămas destule de întreprins (Blondel, 1982: 162-85). Astfel, imaginea
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]