64,066 matches
-
la Praga, și a ocupat capitala aproape fără nicio rezistență. A izbucnit un război civil, dar George a reușit să-i înfrângă pe nobilii care au rămas fideli Romei. În 1451 împăratul Frederic al III-lea, în calitate de tutore al tânărului rege Ladislau, i-a încredințat administrarea Boemiei lui George de Poděbrad. În același an, o dietă convocată la Praga i-a acordat regența lui George. Lupta husiților împotriva partidului papal a continuat fără întrerupere, iar poziția lui George a devenit foarte
George de Poděbrady () [Corola-website/Science/335977_a_337306]
-
încredințat administrarea Boemiei lui George de Poděbrad. În același an, o dietă convocată la Praga i-a acordat regența lui George. Lupta husiților împotriva partidului papal a continuat fără întrerupere, iar poziția lui George a devenit foarte dificilă atunci când tânărul rege Ladislau, care a fost încoronat în 1453, și-a exprimat simpatiile pro-Roma, deși el recunoscuse vechile privilegii ale Boemiei. În anul 1457 regele Ladislau a murit subit, iar unele persoane l-au acuzat pe George că l-ar fi otrăvit
George de Poděbrady () [Corola-website/Science/335977_a_337306]
-
împotriva partidului papal a continuat fără întrerupere, iar poziția lui George a devenit foarte dificilă atunci când tânărul rege Ladislau, care a fost încoronat în 1453, și-a exprimat simpatiile pro-Roma, deși el recunoscuse vechile privilegii ale Boemiei. În anul 1457 regele Ladislau a murit subit, iar unele persoane l-au acuzat pe George că l-ar fi otrăvit. (Cercetarea efectuată în 1985 a constatat că leucemia acută era cauza morții.) La 27 februarie 1458 nobilii din Boemia l-au ales în
George de Poděbrady () [Corola-website/Science/335977_a_337306]
-
iar unele persoane l-au acuzat pe George că l-ar fi otrăvit. (Cercetarea efectuată în 1985 a constatat că leucemia acută era cauza morții.) La 27 februarie 1458 nobilii din Boemia l-au ales în unanimitate pe George ca rege. Chiar și adepții partidului papal au votat pentru el, unii datorită opiniilor moderate pe care le avea, iar alții din respect pentru dorința poporului, care s-a opus alegerii unui conducător străin. George a încercat să domnească într-o manieră
George de Poděbrady () [Corola-website/Science/335977_a_337306]
-
a fi un adversar la fel de hotărât. George și-a făcut dușmani în rândul nobililor din partidul papal, care s-a adunat la Zelená Hora (Grüneberg) în 28 noiembrie 1465 pentru a-și exprima nemulțumirile și a încheia o alianță împotriva regelui. Această alianță a fost susținută încă de la început de papa Paul al II-lea, iar la 23 decembrie 1466 papa l-a excomunicat pe George și a pronunțat depunerea lui din rangul de rege al Boemiei, eliberându-i pe toți
George de Poděbrady () [Corola-website/Science/335977_a_337306]
-
și a încheia o alianță împotriva regelui. Această alianță a fost susținută încă de la început de papa Paul al II-lea, iar la 23 decembrie 1466 papa l-a excomunicat pe George și a pronunțat depunerea lui din rangul de rege al Boemiei, eliberându-i pe toți credincioșii catolici din Boemia de jurământul lor de credință față de George. Împăratul Frederic al III-lea și regele Matia al Ungariei, fostul aliat al lui George, s-au alăturat nobililor boemi răsculați, delanșând Războiul
George de Poděbrady () [Corola-website/Science/335977_a_337306]
-
decembrie 1466 papa l-a excomunicat pe George și a pronunțat depunerea lui din rangul de rege al Boemiei, eliberându-i pe toți credincioșii catolici din Boemia de jurământul lor de credință față de George. Împăratul Frederic al III-lea și regele Matia al Ungariei, fostul aliat al lui George, s-au alăturat nobililor boemi răsculați, delanșând Războiul Boem. Regele Matia a cucerit o mare parte din Moravia și a fost încoronat de partidul papal în centrul metropolitan morav de la Olomouc, ca
George de Poděbrady () [Corola-website/Science/335977_a_337306]
-
Boemiei, eliberându-i pe toți credincioșii catolici din Boemia de jurământul lor de credință față de George. Împăratul Frederic al III-lea și regele Matia al Ungariei, fostul aliat al lui George, s-au alăturat nobililor boemi răsculați, delanșând Războiul Boem. Regele Matia a cucerit o mare parte din Moravia și a fost încoronat de partidul papal în centrul metropolitan morav de la Olomouc, ca rege al Boemiei, la 3 mai 1469. George a avut succes în luptele împotriva regelui Matia, dar, contrar
George de Poděbrady () [Corola-website/Science/335977_a_337306]
-
Matia al Ungariei, fostul aliat al lui George, s-au alăturat nobililor boemi răsculați, delanșând Războiul Boem. Regele Matia a cucerit o mare parte din Moravia și a fost încoronat de partidul papal în centrul metropolitan morav de la Olomouc, ca rege al Boemiei, la 3 mai 1469. George a avut succes în luptele împotriva regelui Matia, dar, contrar dorinței adepților săi, a încheiat un acord cu regele maghiar în 1470. El a murit la 22 martie 1471, iar partizanii săi l-
George de Poděbrady () [Corola-website/Science/335977_a_337306]
-
delanșând Războiul Boem. Regele Matia a cucerit o mare parte din Moravia și a fost încoronat de partidul papal în centrul metropolitan morav de la Olomouc, ca rege al Boemiei, la 3 mai 1469. George a avut succes în luptele împotriva regelui Matia, dar, contrar dorinței adepților săi, a încheiat un acord cu regele maghiar în 1470. El a murit la 22 martie 1471, iar partizanii săi l-au ales pe Vladislav al II-lea, fiul regelui Poloniei, ca succesor al său
George de Poděbrady () [Corola-website/Science/335977_a_337306]
-
și a fost încoronat de partidul papal în centrul metropolitan morav de la Olomouc, ca rege al Boemiei, la 3 mai 1469. George a avut succes în luptele împotriva regelui Matia, dar, contrar dorinței adepților săi, a încheiat un acord cu regele maghiar în 1470. El a murit la 22 martie 1471, iar partizanii săi l-au ales pe Vladislav al II-lea, fiul regelui Poloniei, ca succesor al său pentru a continua lupta împotriva lui Matia. În 1440 s-a căsătorit
George de Poděbrady () [Corola-website/Science/335977_a_337306]
-
avut succes în luptele împotriva regelui Matia, dar, contrar dorinței adepților săi, a încheiat un acord cu regele maghiar în 1470. El a murit la 22 martie 1471, iar partizanii săi l-au ales pe Vladislav al II-lea, fiul regelui Poloniei, ca succesor al său pentru a continua lupta împotriva lui Matia. În 1440 s-a căsătorit cu Kunigunde de Sternberg; ei au avut următorii copii: După ce Kunigunde a murit în 1449, el s-a recăsătorit cu Johana de Rožmitál
George de Poděbrady () [Corola-website/Science/335977_a_337306]
-
tipăririi pliantelor, unul dintre asociații lui a fost arestat și, în curând, Ranković a fost descoperit de către poliție. El a fost capturat la Belgrad, într-o locuința comspirativă. Procesul lui Ranković a fost unul din primele procese de după proclamarea dictaturii regelui Alexandru I. El a fost condamnat la 6 ani de închisoare și și-a ispășit pedeapsa în închisorile din Sremska Mitrovica și Lepoglava. În timpul detenției sale, el a făcut propagandă comunistă în rândul tinerilor deținuți. În închisoare, el a organizat
Aleksandar Ranković () [Corola-website/Science/335998_a_337327]
-
acest rezultat pe seama Sfântului Blasiu (în croată: "Sveti Vlaho"), pe care l-au adoptat drept sfânt protector. Ragusa era în Evul Mediu timpuriu o insulă și avea o populație de origine romanică, vorbitoare a propriei limbi romanice, dalmata. În 1050, regele croat , domnitor în Croația și Dalmația, a acordat niște pământ de-a lungul coastei, prin care s-au extins limitele Ragusei până la , 16 km nord de oraș, și prin care Republica a căpătat control asupra unui "izvor" aflat la capătul
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
insula Mljet a fost dobândită în 1345. În ianuarie 1348, orașul a fost afectat de Moartea Neagră. După ce în 1358, Veneția a fost obligată prin să cedeze toate teritoriile revendicate din Dalmația, orașul a acceptat hegemonia mai mult nominală a regelui Ludovic I al Ungariei. La 27 iunie 1358, s-a convenit la Visegrád asupra acordului final între Ludovic și arhiepiscopul Ivan Saraka. Orașul recunoștea suveranitatea maghiară, dar nobilimea locală continua să își exercite drepturile fără prea multe intervenții de la Buda
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
în Ragusa. În 1683, otomanii au fost învinși în bătălia de la Kahlenberg lângă Viena. Generalul din fruntea armatei austriece era ragusanul . În 1684, emisarii au înnoit un acord convenit la Visegrád în anul 1358 și au acceptat suzeranitatea Habsburgilor, ca regi ai Ungariei, asupra Ragusei, cu o taxă anuală de 500 de ducați. În același timp, Ragusa a continuat să recunoască și suzeranitatea otomană, ceea ce nu era ieșit din comun la acea vreme. După aceasta, s-au deschis oportunități și mai
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
dispute interne. La sosirea lui Marmont în Dubrovnik în 1808, nobilimea era împărțită în două blocuri,„Salamankezi” ("Salamanquinos") și "Sorbonezi" ("Sorboneses"). Aceste nume fac aluzie la anumite controverse apărute din războaiele dintre sfântul împărat roman Carol al V-lea și regele Francisc I al Franței, care avuseseră loc cu 250 de ani în urmă. În cutremurul din 1667, o mare parte dintre nobili au dispărut, și, pentru ca împăratul să mențină controlul, a fost nevoie să ridice unii cetățeni la rang de
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
la cale de fratele său, Boleslau cel Crud. Martiriul său și popularizarea sa de către mai mulți biografi i-au creat rapid o reputație de bunătate și eroism, ce a determinat ridicarea sa la rangul de sfânt și declararea post-mortem ca rege, iar astăzi este considerat patronul spiritual al Cehiei. El este subiectul cântecului „Good King Wenceslas”, colindă cântată de Ziua Sfântului Ștefan. Venceslau a fost fiul lui Vratislau I, Duce al Boemiei din dinastia Přemyslid. Bunicul său, Borivoj I al Boemiei
Venceslau I, Duce al Boemiei () [Corola-website/Science/336000_a_337329]
-
Boleslau, cei doi și-au împărțit țara între ei, Venceslau atribuindu-i fratelui său un teritoriu întins. După destrămarea Moraviei Mari, conducătorii Ducatului Boemiei au trebuit să facă față atât incursiunilor maghiarilor, cât și celor ale oștilor ducelui Saxoniei și regelui Franciei Răsăritene Henric Păsărarul, care au inițiat mai multe campanii militare înspre răsărit în teritoriile adiacente slavilor polavieni, țara de origine a mamei lui Venceslau. Pentru a rezista în fața atacurilor saxone, tatăl lui Venceslau, Vratislau, a format o alianță cu
Venceslau I, Duce al Boemiei () [Corola-website/Science/336000_a_337329]
-
răsărit în teritoriile adiacente slavilor polavieni, țara de origine a mamei lui Venceslau. Pentru a rezista în fața atacurilor saxone, tatăl lui Venceslau, Vratislau, a format o alianță cu ducele bavarez Arnulf cel Rău, un aprig adversar, la acea vreme, al regelui Henric; cu toate acestea, alianța s-a destrămat după ce Arnulf și Henric s-au împăcat la Regensburg în 921. În 924 sau 925, pe când avea vârsta de 18 ani, Venceslau și-a asumat conducerea țării și a exilat-o pe
Venceslau I, Duce al Boemiei () [Corola-website/Science/336000_a_337329]
-
rebel de Kouřim. El a ctitorit, de asemenea, o biserică rotondă consacrată Sf. Vitus în Cetatea din Praga, care există și astăzi sub numele de Catedrala Sf. Vitus. La începutul anului 929, oștile comune ale ducelui Arnulf al Bavariei și regelui Henric I Păsărarul au ajuns la Praga, în urma unui atac brusc, forțându-l pe Venceslau să reia plata unui tribut care fusese impuse pentru prima dată de regele Franciei Răsăritene Arnulf de Carintia în 895. Henric fusese forțat să plătească
Venceslau I, Duce al Boemiei () [Corola-website/Science/336000_a_337329]
-
La începutul anului 929, oștile comune ale ducelui Arnulf al Bavariei și regelui Henric I Păsărarul au ajuns la Praga, în urma unui atac brusc, forțându-l pe Venceslau să reia plata unui tribut care fusese impuse pentru prima dată de regele Franciei Răsăritene Arnulf de Carintia în 895. Henric fusese forțat să plătească maghiarilor un tribut imens în 926 și avea nevoie de tributul Boemiei, pe care Venceslau refuzase, probabil, să-l plătească după reconcilierea dintre Arnulf și Henric. Un alt
Venceslau I, Duce al Boemiei () [Corola-website/Science/336000_a_337329]
-
lui Venceslau s-a format în Boemia și în Anglia. În următoarele decenii de la moartea lui Venceslau au fost în circulație patru biografii ale lui. Aceste hagiografii au avut o influență puternică în conceptualizarea medievală a termenului "rex justus" sau „rege drept” — care este un monarh a cărui putere provine în principal din marea lui evlavie, precum și din calitățile sale princiare. Referindu-se aprobator la aceste hagiografii, cronicarul Cosma din Praga a scris în jurul anului 1119 următoarele: Câteva secole mai târziu
Venceslau I, Duce al Boemiei () [Corola-website/Science/336000_a_337329]
-
II-lea. Deși Venceslau a fost, în timpul vieții sale, doar un duce, împăratul Sfântului Imperiu Roman , Otto I „i-a conferit postum [lui Venceslau] titlul și demnitatea regală” și de aceea, în legendă și în cântece, el este menționat un „rege”. Imnul „Svatý Václave” (Sf. Venceslau) sau „Corala Sfântului Venceslau” este unul dintre cele mai vechi cântece cehe cunoscute în istorie. Originea sa datează din secolul al XII-lea și el este încă unul din cele mai populare cântece religioase. În
Venceslau I, Duce al Boemiei () [Corola-website/Science/336000_a_337329]
-
Cehe. Potrivit unei legende un conte pe nume Radislas a organizat o rebeliune și a pornit cu oastea împotriva lui Venceslau. Acesta din urmă, trimițându-i o solie, i-a făcut o ofertă de pace, dar Radislas a perceput mesajul regelui ca un semn de lașitate. Cele două armate s-au așezat în poziție de luptă, atunci când Venceslau, pentru a evita vărsarea de sânge nevinovat, l-a provocat pe Radislas la o luptă între cei doi. În timp ce Radislas se deplasa către
Venceslau I, Duce al Boemiei () [Corola-website/Science/336000_a_337329]