64,085 matches
-
parlament. Atunci când anumiți clerici nu se comportau în conformitate cu normele bisericești, era important să nu se dea atenție ziarelor contrare credinței, pentru că exagerau aceste fapte. Dacă nu-i puteau apăra sau scuza, ziarele puteau să facă totuși cunoscută nefericirea celor ce trageau concluzii greșite în privința Bisericii, judecând-o după cazuri izolate. Existau texte catolice care, în loc să educe, mai mult produceau iritare, deoarece nu vorbeau despre unele fapte pozitive ale autorilor considerați adversari ai credinței, limitându-se doar la a-i critica peste
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
București și nu numai, existau și unele articole tematice. În numărul 7 din 27 aprilie 1913, s-a relatat încercarea de asasinare a monseniorul Iulius Hering (paroh la Bărăție), de către un sârb de religie ortodoxă pe nume Stoianovici, care a tras trei gloanțe asupra monseniorului. Atentatul nu a reușit, iar atacatorul a fost arestat și s-a constatat că suferea de "mania persecuției", el acuzând clerul catolic că îl discriminează pe baza unui conflict legat de căsătoria sa mixtă 448. Decesul
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
de unitate a presei catolice românești, modesta ei reprezentare, difuzarea relativ redusă a publicațiilor, lipsa unor specialiști, finanțarea precară și inexistența unor organisme la nivel național comparativ cu statele occidentale, dar și cu țările vecine, precum Polonia și Ungaria (concluzii trase de către reprezentanții presei catolice românești participante la aceste evenimente). Ținând cont de stadiul de dezvoltare a societății românești, de faptul că o parte consistentă a comunității catolice provenea din mediul rural, de particularitățile create datorită existenței a două rituri, a
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
1988, p. 13. 305 ASV, Fondul Archivio della Nunziatura Apostolica in Romania 1920-1933, dosarul 19, fascicolul 59, f. 699. 306 Ibidem, f. 700. 307Ibidem, f. 700. 308 În încheierea raportului menționat anterior s-au făcut câteva constatări și s-au tras următoarele concluzii referitoare la presa catolică din România: "De altfel, este inferioară celei din trecut. Motivele care explică această diferență sunt numeroase. Cauza principală este reprezentată de crearea României Mari, ceea ce a dus la transferarea centrului românismului întreg la București
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
chiar accesibilitatea. Textul e inconștient preocupat să radă orice procedeu deja folosit, deci tocit, de pe fața pământului. Povestirea sinucigașă îl aduce pe lector în pragul disperării, dar și al încrâncenării de a relua urcușul, de a descoperi din ce se trage și încotro merge această acțiune Desperado, această intrigă care, spun majoritatea interviurilor cu autori, nu vrea decât să amuze, când, de fapt, contrariază. Personajul După ce Fluxul conștiinței a pulverizat personajele în cuvinte, frânturi de gând, gesturi reflexe și meditații livrești
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
goana către trecut doar ca să moară într-un imens "GOOD BYE". Profesorul de istorie din Waterland, de Graham Swift, fuge de viața lui reală, de prezentul orei de istorie, pentru a dezvălui misterul propriei vieți, pentru a povesti de unde se trage și cum s-a alcătuit ființa lui. Acest prezent al operei pe care nici nu-l putem pune de fapt în cuvinte se trage din ceea ce nu mai există (un trecut inaccesibil rezumării critice, dar foarte fertil pentru povestire, pentru
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de prezentul orei de istorie, pentru a dezvălui misterul propriei vieți, pentru a povesti de unde se trage și cum s-a alcătuit ființa lui. Acest prezent al operei pe care nici nu-l putem pune de fapt în cuvinte se trage din ceea ce nu mai există (un trecut inaccesibil rezumării critice, dar foarte fertil pentru povestire, pentru autor și eroi), iar viitorul lui e neconcludent, rămâne deschis, nerezolvat. Dacă ne încăpățânăm totuși să-l descoperim, găsim un timp populat de eroi
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
uz de incertitudine, în maniera lui Henry James. Unii protagoniști fug în trecut doar pentru a descuraja prezentul, realul. În niciunul din cazuri, trecutul nu e ordonat, accesibil, chiar dacă el pare așa la prima vedere. Trecutul Desperado este despletit și trage lectura ca o mlaștină. Singurul care are acces la realitatea din miezul trecutului, adică la ceea ce s-a întâmplat cu adevărat, este autorul. Acesta alege o poziție neutră: îi dă lectorului incidente, îl hrănește cu narațiune, strict prin intermediul eroului. Autorul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
terifiant, iar eroul nu-și dorește decât să-l țină departe. Până la Fluxul conștiinței, viitorul era o creație a prezentului. Prezentul era activ, energic, hotărât să înainteze. Intriga se rezema clar pe cronologie (logica de milenii că din trecut se trage prezentul, iar din prezent viitorul adică o ordonare comfortabilă a ideii de timp, în care suspansul era pur și simplu întrebarea "și? și?"). Fluxul conștiinței pune în discuție necesitatea viitorului pentru intrigă; el descoperă că nu e nevoie de love
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și sursă a imaginarului: mulți Desperado sunt ei înșiși autori dezrădăcinați ori creează eroi de acest gen, care fug de o patrie inumană și reușesc ori eșuează în occident. Simbol al libertății materiale și intelectuale pentru cei din est, occidentul trage cu ochiul la ce se petrece dincolo de Cortina de Fier cu sentimentul comod că peisajul comunist e în același timp pitoresc și total străin. Atracția pe care o reprezintă comunismul pentru statele occidentale uimește pe toți cei care au trăit
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
occidental e uluit de pervertirea limbajului, gândirii, libertății, omeniei în comunism: nu-i vine să creadă că minciuna e atotputernică. Cel puțin aici occidentalii merg la esență. Comunismul e o uriașă minciună și, spre deosebire de cei implicați, vesticii văd minciuna și trag semnalul de alarmă explicit. Comunismul încetează să mai fie utopie (până și Lessing e decepționată de el) și rămâne un neadevăr tragic. * Majoritatea occidentalilor își scriu distopiile ori le citesc cu sentimentul de ușurare că s-au născut de partea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
gustul inconfundabil al fiecărei opere. Nu mai e vorba de o revoluție ci de o diferențiere (poate de aici și gustul predominant pentru deconstrucție), nu de un refuz, ci de un refuz al refuzului. De la introspecția modernistă, autorii Desperado se trag în sfidarea intimității și sfielii. Autori ca Julian Barnes, Alasdair Gray, David Lodge, Doris Lessing, Graham Swift, Malcolm Bradbury, Martin Amis (mai puțin John Fowles și Peter Ackroyd), înclină spre extrovertire și chiar exhibiționism. Ei folosesc Fluxul conștiinței, dar în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
E un act de ironie magistrală din partea lui Dickens că eroul lui se preface foarte demn că discută numai despre păsări și insecte, când de fapt el oferă un rezumat succint și destul de pe șleau al societății din care se trage! (p. 7) Într-un glosar de cuvinte uitate, Platon așează numele unor autori din veacurile XVIII, XIX și XX într-o ortografie care ne avertizează că nicio lectură nu e ultima, nicio intrepretare nu e absolută, că ne pasc mereu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Savage, pe când unii erau apreciați pentru stilul lor macabru sau certăreț, cum ar fi Graves, Bellow și Frost. Din nefericire nu s-au păstrat mostre din operele lor. (p. 27) E. A. Poe înseamnă "Eminent American Poet" (p. 29). El se trage dintr-o civilizație care a fost acoperită de deșert, un deșert care amintește de Ape and Essence a lui Aldous Huxley: Se știe prea puțin despre acea rasă străveche numită poporul american. Teritoriul lui e acum un deșert fără margini
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nimic. Nici vârsta nu-i poate sta în cale: Anul trecut înainte de Crăciun am avut un mic atac. Fusesem la Atena și Viena, iar apoi imedita în Zimbabwe, care e extrem de departe, și de acolo cred că mi s-a tras. M-am trezit dimineața că nu-mi pot mișca brațul. O paralizie stranie. Am chemat un prieten: Cred că am avut un atac". Asta a zis și doctorul după aceea. N-a fost mare lucru, însă destul ca să mă sperie
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e unul al lipsei de înțeles: Trebuie să deții controlul, să nu lași nimic din mână. Și altundeva: [...] Ca scriitor dispui de o lesă. Ții în ea un câine. Lași câinele să alerge de colo colo. Dar vine momentul când tragi de lesă. În cele din urmă de tine depinde. Marea bucurie este să vezi ce se întâmplă dacă lași lesa din mână. Câinele sau personajele fug pe unde apucă, mușcă pe cine pot, sar în copaci, cad în lacuri, se
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
impersonal?), volumul de poezie (începutul carierei scriitoricești a lui Peter Ackroyd) este un incredibil striptease sufletesc. Autorul dă istorisirea la o parte. El scrie aici lucruri interzise romanului lui, ne mărturisește ce simte, ce știe despre iubire, sex și moarte. Tragem cu ochiul la sensibilitatea poetului à vif. Bucurii din Purley sunt crâmpeie de mâhnire învelite în imagini ale iubirii, cum e sufletul ocrotit de trup. Culori și tăcere, taina lumilor paralele, atât de multe alte lumi încât le-am putea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Khalvati de a se confrunta cu marile teme existențiale vine tocmai din faptul că el zidește inima poetei în fiecare poem. Deși s-a născut la Teheran și poartă un nume coborât direct din O mie și una de nopți, trăgându-se parcă din Șeherazada, Mimi Khalvati e o poetă britanică sută la sută. Ea se distanțează și de nopțile Șeherazadei, și de pofta ei de povești. Așa cum spunea în interviu: Nu m-am gândit niciodată că vreau să scriu probabil
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
el refuză să facă din limbaj un cod. Nu vrea să ridice baricade între el și lector. Drept urmare, cuvintele sunt banale, propozițiile sunt monotone și corecte. Cineva cu o inimă "fără iubire" se trezește și aude un cocoș în depărtare, trage perdeaua și descoperă că norii sunt prea sus, hotărăște că, în mod ciudat, nu e nicio diferență între ce e viu și ce e fără de viață. Trăim un sentiment de gol. Apoi focul se stinge, umbrele încă dogoritoare se pierd
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dacă se observa, era ignorată ori rău folosită. Acum are înțelesul ei. Versurile dobândesc ritmul echilibrat al inteligenței, al sensibilității înțelese. Un poem remarcabil (Next, Please) folosește într-un fel nou corabia nordului, clarificând imaginea nefamiliară, cu pânze negre", care "trage în urmă / O uriașă tăcere fără de păsări". Această corabie e ziua când nu mai există "următoarea, vă rog", ziua cea din urmă. Rima nu implică ironie, recâștigându-și ceva din forța lirică pe care o pierduse. Nu mai găsim refrenele
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
istovire, dublată de o crescândă amărăciune, ne copleșesc. To the Sea amestecă trecutul cu prezentul, amintirea cu dorința: "Mereu la fel, încă, mereu la fel!" Ne plimbăm pe mal, printre copii, părinți și bătrâni care-și trăiesc ultima vară. În loc să tragem pe nări iz de mare, inhalăm disperare. Rimele sunt ucigașe. Tema de început închide cercul. Presimțirea e acum o detestată certitudine: Înfrunzesc copacii Ca vorbe pe punctul rostirii; Noii muguri se desfac fără grijă, Verdele lor e atâta mâhnire. Se
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
trecător "mai" în viața poetului scăldat o clipă de soare: forma exactă a chipului pe care îl pipăie câtă vreme mai e cald. Viața e caldă, poetul se lasă în pradă bucuriei tandre de a fi viu, dar inteligența lui trage cu ochiul la ce vine după bucurie, și această tentație de a vedea lucruri interzise stării de bine face din George Szirtes un poet al metatandrului. Și Cântecele trupului începe cu "trupul" iubitei și "căldura lui vie", dar ajunge iute
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
În romanul The Great Fire of London (Marele foc al Londrei) se dă foc decorului ridicat pentru a filma Little Dorrit de Dickens. Ați fi vrut cumva să dați de înțeles că aceste tipare, ca și trecutul din care se trag, devin la un moment dat inutile, trebuiesc distruse fiindcă împiedică înțelegerea? PA: Cred că acel incident e doar un final de roman. N-aș generaliza nimic pornind de la el. Acela a fost primul meu roman, oarecum naiv din unele puncte
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
înșiruirea capitolelor, narațiunea, e invaraibil determinată de expresie și câteodată perosnajele se ivesc dintr-o greșeală, când nici nu le așteptai, o întorsătură de frază, o descriere și gata, personajul prinde viață, intră-n poveste, chiar o schimbă. Totul se trage din actul concret de a așterne vorbe pe hârtie. Cum am mai zis, scrisul e scris, iar experiența scrisului este esențială în crearea oricărui fel de carte, roman ori altceva. Student: Dacă vă schițați uneori intriga în minte, vi s-
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mod de a fi serios; dar poți fi serios și cu seriozitate. În fond, cultura britanică nu e un monolit, ori, cum e cultura franceză, împărțită pe genuri. Comparați-l pe Shakespeare cu Racine. Noi toți romancieri și dramaturgi ne tragem din Shakespeare, pentru care nebunul e înțelept iar înțeleptul nechibzuit. Sau și mai portivit omul e un amestec din cei doi și e în egală măsură supus greșelii, ori răsplătit cu calea cea dreaptă. LV. În Flaubert's Parrot, faci
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]