64,186 matches
-
Franța devenind Regatul Maroc. Urme de locuire a le hominizilor pe teritoriul actual al Marocului datează de acum aproximativ 400 000 de ani, după cum o demonstrează oasele fosilizate descoperite în 1971. O altă descoperire di 1991 făcută la Jebel Irhoud atestă existența aici a unor homo sapiens acum 160 000 de ani. Foarte importantă este și descoperirea făcută la Taforalt în 2007, a unor mărgele perforate di cochilie de scoică datând de acum 82 000 de ani ceea ce le face cele
Istoria Marocului () [Corola-website/Science/328975_a_330304]
-
și răspundea de verificarea tehnică a peste 800 de camioane, autobuze și basculante. În hala de lucru a autobazei, șoferul Constantin Neagu (Andrei Codarcea) îl bate la cap pe maistrul mecanic Manole (Boris Ciornei) să-i semneze actul care să ateste că s-a făcut verificarea tehnică a autocamionului său, deși acesta avea ceva probleme la sistemul de direcție. Maistrul îl refuză, iar șoferul se duce atunci la inginer și insistă că autocamionul este reparat și că poate merge cu el
Tată de duminică () [Corola-website/Science/328999_a_330328]
-
Octav Pancu-Iași (1929-1975) a decedat în dimineața zilei de 16 sau 17 aprilie 1975, numele său fiind trecut pe genericul filmului încadrat în chenar negru. Filmul "" a fost vizionat de 1.515.070 de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. Într-o cronică publicată în 1975 în revista „Cinema”, jurnalista Eva Sârbu descria astfel
Tată de duminică () [Corola-website/Science/328999_a_330328]
-
Costurile de producție s-au ridicat la suma de 2.935.000 lei. Premiera filmului a avut loc la 11 februarie 1974. Filmul "Întoarcerea lui Magellan" a fost vizionat de 1.636.340 de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. Criticii de film au scris cronici apreciative la adresa acestui film, evidențiind subtilitatea exprimării ideilor
Întoarcerea lui Magellan () [Corola-website/Science/329019_a_330348]
-
octombrie 1893 - 3 noiembrie 1979) a fost un autodidact. Bendandi a elaborat o teorie personală, despre natura cutremurelor și posibilele cauze care l-ar determina. Bendandi fiind un autodidact, nu a publicat niciodată vreo expunere științifică ce ar putea să ateste teoriile sale. Bendandi era convins că mișcarea Soarelui și a planetelor - având în vedere că atracția lunii e capabilă să influențeze mareea - ar putea mișca mase semilichide ce se găsesc în straturile mult mai profunde ale pământului. Cronicile spun că
Raffaele Bendandi () [Corola-website/Science/325352_a_326681]
-
nici mai puțin de 103 evenimente seismice pentru anii ce urmează, din care 61 sunt prevăzute pentru Italia, dar pe care nimeni nu îndrăznește să le ia în considerare. Se spune ca Bendandi ar fi decis să ardă documentele ce atestau profețiile sale, cu puțin timp înainte de a muri, dar că s-a răzgândit după ce aruncase deja unele, cele referitoare la profețiile pentru anul 2011, care au fost salvate din flăcări în ultimul moment, motiv pentru care au apărut false "profeții
Raffaele Bendandi () [Corola-website/Science/325352_a_326681]
-
a fost un aparat de zbor YR-ZBO. Muzica filmului a fost interpretată de Orchestra de Jazz a Radioteleviziunii Române dirijată de artistul emerit Sile Dinicu. Filmul "" a fost vizionat de 1.435.358 de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. Categorisind filmele lui Francisc Munteanu drept axate pe subiecte realiste desuete și pline de
Zbor periculos () [Corola-website/Science/325922_a_327251]
-
fraternitatea frumoasă și pacea frumoasă pentru eternitate”, cu clauze de neagresiune, de asistență mutuala (alianță defensivă) și privind extrădarea refugiaților politici. Ramses a ordonat că textul tratatului să fie gravat în hieroglife și pe pereții templului din Karnak. Astăzi sunt atestate două versiuni: una în limba akkadiana (tăblițele de la Hatussa / Bogaz-Köy) și cealaltă în limba egipteană (stela gravata de la Karnak). La începutul textului de pe stela de la Karnak s-a menționat primirea la Pi-Ramses (capitala Egiptului) a tăbliței de argint trimise de
Bătălia de la Kadesh () [Corola-website/Science/325923_a_327252]
-
la stația meteo pentru a transmite datele meteorologice. Filmul a fost realizat în studiourile Centrului de Producție Cinematografică București. Regizor secund a fost Rodica Nițescu. Filmul "" a fost vizionat de 1.733.403 de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. Recenziile critice ale acestui film au fost destul de modeste, specialiștii în cinematografie remarcând subiectul
Fiul munților () [Corola-website/Science/325965_a_327294]
-
a fost armă preferată în Levantul, Anatolia și Egipt pe întreaga durată a Neoliticului, în principal pentru vânătoare, în timp ce a fost folosit pentru război în Europa încă din acea perioadă. În Egipt, a fost folosit de perioada predinastică, cum o atestă descoperiri arheologice și reprezentările figurate. În secolul al VIII-lea î.Hr. a aparut formă scurtă, compozita și recurbata, folosită printre altele de perșii și de sciții. Nu a fost niciodată o componentă importantă a armatelor din Grecia antică în perioada
Tir cu arcul () [Corola-website/Science/325974_a_327303]
-
moștenite din tata în fiu. În Japonia tirul cu arcul s-a dezvoltat în Perioada Yayoi cu un arc specific ("yumi"), cu 2 m lungime și priză asimetrica, care este folosit încă în prezent la kyudo. În Americii arcul este atestat mai târziu decât în celelalte regiuni din lume. Totuși, era folosit pe scară largă în întregul continent pentru vânătoare și război. Chiar după sosirea europenilor a rămas arcul efectiv: săgețile putea pătrunde armura din zale sau răni grav, sfărâmându-se
Tir cu arcul () [Corola-website/Science/325974_a_327303]
-
Caragiu apare încadrat de un chenar negru, filmul fiind finalizat la 26 septembrie 1977, după moartea actorului în urma Cutremurului din 4 martie 1977. Filmul "Marele singuratic" a fost vizionat de 1.655.923 de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. Majoritatea criticilor au remarcat ecranizarea fidelă de către regizorul Iulian Mihu a romanului lui Marin
Marele singuratic (film) () [Corola-website/Science/325973_a_327302]
-
conduce echipa US Army Ranger, inclusiv Pvt. James Ramirez, în apărarea suburbiei din nord-estul statului Virginia împotriva invaziei ruse. Ei continuă defensiva în Washington, D.C. pentru a prelua controlul asupra Capitoliului. Între timp, Task Force 141 caută dovezi care să ateste că nu SUA e implicată în atentatul terorist de la aeroport și că creierul din spatele atentatelor e Makarov. Ei se duc în Brazilia, la Rio de Janeiro, unde îl găsesc pe traficantul de arme, Alejandro Rojas care le dă detalii despre
Call of Duty: Modern Warfare 2 () [Corola-website/Science/324896_a_326225]
-
de la părinț"i“ că în vremea cînd aceștia au stat la Tisăuți "„ave ezitu un heleșteu din sus de hăleșteul Parțăcul"“. Drumul care face legătura dintre Suceava și Ipotești (și care continuă spre Bosanci, Liteni și mai departe) a fost atestat documentar pentru prima dată în vremea lui Ștefan cel Mare, în anul 1456, sub numele de "drumul cel mare al Sucevei", deși probabil vechimea acestuia este cu mult mai îndelungată. Două secole mai târziu, în 1663 acesta era numit "drumul
Ipotești, Suceava () [Corola-website/Science/324914_a_326243]
-
Numele Transilvaniei, derivat din latină medievală de cancelarie, este atestat în anul 1075 sub forma „terra ultra silvam”, în traducere "țara de pește pădure". Ulterior, la începutul secolului al XII-lea, teritoriul apare menționat că "Partes Transsylvana", adică "Părțile de dincolo de pădure". Denumirea maghiară "Erdély" este de asemenea derivată de la
Etimologia numelui Transilvaniei () [Corola-website/Science/324921_a_326250]
-
derivare maghiară, având drept caracteristică adaptarea întâlnită și în alte nume proprii: "Erdőd" -> Ardud etc. Cuvântul maghiar "erdő" înseamnă „pădure, codru” (din verbul maghiar de origine fino-ugrică "ered" = a izvorî; o derivare este "eredet" „origine, sorginte”). În textele medievale este atestat "erdeuelu" = "erdő elő ", interpretat în maghiară modernă că "erdőelv" > "erdő elve" > "erdő elő" > "Erdély" „de dinaintea pădurii”, în contrast cu interpretarea „(de) dincolo de pădure”. (Având însă în vedere ortografia oscilanta a cronicii lui Anonymus, cât și a celorlalți autori medievali, interpretările sunt nesigure
Etimologia numelui Transilvaniei () [Corola-website/Science/324921_a_326250]
-
este de origine Indo-Europeană. Până în prezent, nici un lingvist nu a reușit să dea o lămurire etimologica plauzibilă numelui "Erdély" decât prin "erdő" "pădure" cu adaosul sufixal "-ély", acesta din urmă interpretat că distorsionare a cuvântului "elve". Totuși, etimoanele nu sunt atestate altundeva în limba maghiară. Problema etimologiei cuvântului "Ardeal" a fost tratată și de Paul Lazăr Tonciulescu, în cartea sa "Ardeal, pământ și cuvânt românesc" (Editură Miracol, București, 2001, ISBN 973-9315-60-7). Autorul trece în revistă diversele teorii apărute de-a lungul
Etimologia numelui Transilvaniei () [Corola-website/Science/324921_a_326250]
-
de Auriate, un nobil frânc ajuns în Italia de la începutul secolului al X-lea. Comitatul Auriate cuprindea regiunea mărginita de Alpi, râul Pad și departamentul Stura, corespunzând astăzi regiunilor Saluzzo și Cuneo. Succedând lui Roger, contele Arduin ("Ardoino comes") este atestat pentru prima dată în data de 13 aprilie 945, când a făcut parte din scaunul de judecată a contelui Lanfranc la Pavia, în prezența regelui Lothar al II-lea de Italia. Probabil anterior, cândva între 940 și 942, el deja
Arduin Glaber de Torino () [Corola-website/Science/324956_a_326285]
-
Volovăț (județul Suceava) și este în lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2004, având codul de clasificare LMI SV-II-m-A-05674. În locul bisericii de lemn, Ștefan cel Mare a construit între anii 1500 și 1502 o biserică de zid după cum atestă pisania în limba slavona, amplasată la intrarea în biserică: „Binecinstitorul și de Hristos iubitorul, Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domn (gospodar) al Țării Moldovenești, fiul lui Bogdan Voievod, cu Doamna să Maria, fiica lui Radu Voievod și cu
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
1768 - „Unghiul lui Trif”), dar toate ne ajută să stabilim întinderea de altă dată a moșiei. În locul bisericii de lemn (Biserică de lemn din Putna), Ștefan cel Mare a construit între anii 1500 și 1502 o biserică de zid după cum atestă pisania în limba slavona, amplasată la intrarea în biserică: Dedesubtul pisaniei, s-a amplasat o placă din marmură cu traducerea inscripției. Biserică a avut de suferit de mai multe ori în decursul timpului, rămânând un timp chiar pustie. A fost
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
sub numele de Târgul Moldovei. În izvoarele germane variantele sunt: Stadt Molde, Molda și Mulda. Orașul a fost populat de sașii transilvăneni care au trecut în Moldova înainte și după marea invazie mongolă din 1241. O inscripție latină din 1209 atestă întemeierea săsească a localității. De la această comunitate, precum și de la cea maghiară, au rămas două biserici catolice (Biserica Sf. Petru și Pavel, Catedrala Catolică din Baia), astăzi prima fiind neidentificabilă topografic, iar a doua fiind în ruină. De la Baia, reședința țării
Baia, Suceava () [Corola-website/Science/324975_a_326304]
-
rămas două biserici catolice (Biserica Sf. Petru și Pavel, Catedrala Catolică din Baia), astăzi prima fiind neidentificabilă topografic, iar a doua fiind în ruină. De la Baia, reședința țării se crede că s-a mutat temporar la Siret, apoi a fost atestată la Suceava și apoi la Iași. Pentru sensul vechi al toponimului Baia, cea mai sugestivă denumire e cea din documentele maghiare, Moldvabánya, tradusă „Mina Moldovei”, fiindcă în maghiară "bánya" înseamnă „mină” dar și "bănie" centrul administrativ al unui șef local
Baia, Suceava () [Corola-website/Science/324975_a_326304]
-
ban. Traducerea nu se referă strict la activitatea de minerit subteran, ci și la obținerea metalelor prețioase prin decantare, adică „spălarea” aurului de către „băieși”. Vestigii din epoca metalelor și din cea prefeudală arată o continuitate neîntreruptă de viețuire. Cercetările arheologice atestă o viață urbană în veacul al XIV-lea. Într-un document din 1339 Baia trecea drept „cel mai mare oraș de la est de Carpați”. Pecetea cetății reprezintă un cerb, precum și imaginea lui Cristos răstignit între coarnele cerbului (evocare a legendei
Baia, Suceava () [Corola-website/Science/324975_a_326304]
-
satului „Gherăești” s-ar fi format de la numele unui așa numit Ghira, o prescurtare de la Gherasim. Explicația nu ține însă cont de atestările istorice sau de variantele populare observabile până în vremea noastră. O primă formă a denumirii sub care se atestă probabil comunitatea de pe malul Moldovei este „"Birăvicești"” și o regăsim într-un hrisov dat de voievodul Ștefan cel Mare în anul 1499, alături de menționarea „"unde a fost Birai pe aplele Moldovei"”. Următoarea atestare, recunoscută în mod oficial, este făcută de către
Gherăești, Neamț () [Corola-website/Science/324487_a_325816]
-
ai unui sat cu numele Birăești din Moldova, situat pe râul Bistrița, lângă orașul Bacău "s-a găsit și Coste Birovici, fiul lui Biro. La fel ca satul" de lângă Bacău, satul Gherăești păstrează forma Birăești, până la mijlocul secolului al-XVIII-lea, așa cum atestă izvoarele istorice descoperite până la acel moment, dar și din însemnările unor misionari italieni care menționează comunitatea Birăești la 1745 (Gh.Călinescu, „"Alcuni missionari cattolici italiani nellaMoldovia nei secoli XVII e XVIII, in Diplomatarium Italicum”," 1925,pagina 184 și "Birest" la
Gherăești, Neamț () [Corola-website/Science/324487_a_325816]