64,274 matches
-
ceea ce a fost efectuat de câteva ori și de Beethoven. Tonalitățile sunt Re major pentru prima parte, La major pentru a doua, Re minor pentru a treia și Fa minor pentru ultima, finalul fiind în Re major. Utilizarea tonalității Fa minor pentru ultima parte a fost schimbare dramatică de la utilizarea convențională. Pentru primele trei interpretări (Budapesta, Hamburg și Weimar) mai exista o parte suplimentară, "Blumine" (floare, înflorit), între prima și a doua parte din forma actuală. Această parte a fost compusă
Simfonia nr. 1 (Mahler) () [Corola-website/Science/328471_a_329800]
-
interpretând o versiune a melodiei "Frère Jacques" , fiind una dintre puținele lucrări simfonice care să utilizeze instrumentul într-o asemenea manieră. Mahler utilizează melodia, pe care el o citează sub numele de "Bruder Martin", schimbată din tonalitate majoră într-una minoră, dând astfel piesei un caracter de marș funebru. Schimbarea în minor nu este o invenție a lui Mahler după cum se crede adesea ci mai degrabă astfel era interpretată melodia în Austria sfârșitului de secol XIX, început de secol XX. Un
Simfonia nr. 1 (Mahler) () [Corola-website/Science/328471_a_329800]
-
lucrări simfonice care să utilizeze instrumentul într-o asemenea manieră. Mahler utilizează melodia, pe care el o citează sub numele de "Bruder Martin", schimbată din tonalitate majoră într-una minoră, dând astfel piesei un caracter de marș funebru. Schimbarea în minor nu este o invenție a lui Mahler după cum se crede adesea ci mai degrabă astfel era interpretată melodia în Austria sfârșitului de secol XIX, început de secol XX. Un aranjament pentru pian la patru mâini a fost publicat de Bruno
Simfonia nr. 1 (Mahler) () [Corola-website/Science/328471_a_329800]
-
încheia partea. Partea a treia îndeplinește rolul de parte lentă din forma de patru părți. Materialul inițial și recurent este melodia populară "Bruder Marin", cunoscută în special sub numele de "Frère Jacques"; totuși Mahler transpune această melodie într-o gamă minoră. Subiectul este prezentat inițial de contrabas, urmat de fagot, tubă și în cele din urmă de întreaga orchestră. O contramelodie este interpretată peste canon de oboi. Starea se schimbă și urmează una dintre cele mai distinctive părți ale simfoniei. Mahler
Simfonia nr. 1 (Mahler) () [Corola-website/Science/328471_a_329800]
-
al instrumentelor de suflat din lemn superioare, coarde și alămuri și o lovitură a tobei mari, toate în succesiune. Asta intră într-un contrast evident cu finalul celei de-a treia părți. Prima porțiune oferă fragmentele unei teme în Fa minor, prezentat în forță de alămuri înainte să fie interpretată în întregime de toate instrumentele de suflat. Partea continuă frenetic până când o temă lirică este prezentată de coarde. În cele din urmă fragmentele introductive ale alămurilor ies în evidență iar partea
Simfonia nr. 1 (Mahler) () [Corola-website/Science/328471_a_329800]
-
de climax. Totuși, acest climax încă nu este realizat iar momentul se pierde într-o altă secțiune lirică, readucând fragmente din prima parte, inclusiv fanfarele. Este inclus de asemenea și material din "Blumine" înainte ca tema primară să revină în minor pentru ultima dată interpretată de către coarde, ducând la repetarea sa în Re major de către alămuri, ajungând la climaxul adevărat. Simfonia se încheie cu materialul de fanfară de la început.
Simfonia nr. 1 (Mahler) () [Corola-website/Science/328471_a_329800]
-
principale sunt interpretate de George Mihăiță, Patricia Grigoriu, Gina Patrichi, Aurel Giurumia, Ioana Crăciunescu, Constantin Diplan și Ștefan Sileanu. Filmul prezintă o poveste de dragoste între un cercetător științific zăpăcit și împiedicat și o tânără arhitectă, care crește patru frați minori după ce părinții lor au murit. Dându-și seama că arhitecta este femeia ideală pentru el, cercetătorul îi cucerește inima prin câștigarea mai înainte a dragostei copiilor. După ce echipa de fotbal a copiilor de pe stradă rămâne cu un jucător mai puțin
Duminică în familie () [Corola-website/Science/328520_a_329849]
-
școlar. Alexandru se duce și are marea surpriză să constate că sora mai mare a celor doi frați semăna cu fata din portretul-robot. El află cu acel prilej că Oana era de profesie arhitectă și avea în îngrijire patru frați minori, cei doi băieți și două fete: Cristina (Nicoleta Ilie) - o fată mai mare cu ifose de domnișoară- și Emilia (Ioana Marinescu) - o fetiță pasionată de cântatul la vioară. Tânărul programator se bâlbâie, iar sora cea mare își dă seama că
Duminică în familie () [Corola-website/Science/328520_a_329849]
-
la nord se învecinează cu Igara, Igala și A'kpoto, si este separat de mare doar de triburi mărunte, toate care trasează originea acestei o mare cursa ". Se află mai ales în regiunea de pădure Lowland din Nigeria, cu părți minore din Niger-Delta, în cazul în care fanii fluviului Niger în ocean într-o rețea de Atlantic vastă de sahale și mlaștini de mangrove. Cele mai vechi așezări găsite în data de Igboland înapoi la 4500 î.Hr., în zona centrală, de unde
Igboland () [Corola-website/Science/336433_a_337762]
-
lor. Astfel, igbo spun că frații pot veni din aceeași mama, dar nici doi oameni au aceleași Chi și, prin urmare, diferite destine pentru toți. [[Alusi]], în mod alternativ, cunoscut sub numele de Arusi sau Arushi (în funcție de dialect), sunt zeități minore, care sunt servite în și venerate Odinani. Există mai multe Alusi diferite, fiecare cu propriul său scop. Atunci când o divinitate individuală nu mai este necesară, sau devine prea violent, este aruncat. [[File:Ikenga Igbo god.JPG|left|upright|thumb|Wooden
Igbo (popor) () [Corola-website/Science/336414_a_337743]
-
de Saxa-Hildburghausen. Cuplul a avut 14 copii: Sophia Albertine a fost responsabilă pentru educația copiilor lor, soțul ei fiind devotat vieții de militar în afara țării. După decesul soțului ei, în 1724, Sophia Albertine a acționat ca regentă pentru fiul ei minor, Ernest Frederic al II-lea. A reușit să reducă datoria națională prin economii și reducerea bugetului. A restrâns foarte mult Curtea iar costisitoarea Gardă a fost dizolvată. Ea a redus numărul de taxe de la 16 până la 8. Într-o încercare
Sofia Albertine de Erbach-Erbach () [Corola-website/Science/336483_a_337812]
-
II-lea Adolf, urcă pe tron într-o vreme în care Suedia era implicată în trei războaie. La moartea lui Gustav Adolf în 1632, regina Maria Eleonora de Brandenburg, împreună cu Consiliul regal, a preluat controlul asupra guvernării statului în numele fiicei minore a regelui, Cristina, până când aceasta a devenit majoră. În urma abdicării reginei Cristina, Carol al X-lea Gustav este încoronat rege, iar scurta sa domnie este marcată de conflicte externe: mai întâi o campanie îndelungată în Polonia, apoi o dispută cu
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]
-
cunoscut că Tratatul de la Alcañices, între Castilia și Portugalia, care a pus capăt ostilităților dintre cele două regate și care a stabilit granițele definitive. Tratatul a fost semnat de regina María de Molina că regenta a Castiliei în numele fiului ei minor Ferdinand al IV-lea, si regele Denis al Portugaliei. Pentru a reintroduce pacea, tratatul includea cauze de căsătorie între regele Ferdinand și Constance a Portugaliei și între Beatrice și fratele Constancei, Afonso. Beatrice a abandonat Castilia în același an și
Beatrice a Castiliei (1293–1359) () [Corola-website/Science/336539_a_337868]
-
Afonso era strănepot al regelui Alfonso al X-lea al Castiliei prin fiica lui nelegitima, Beatrice, si Beatrice logodnică lui Afonso era nepoata aceluiași rege. În 1301, Papa Bonifaciu al VIII-lea a autorizat căsătoria, dar cum mirii erau încă minori, nuntă a fost amânată până în 1309 când Afonso avea 18 ani iar Beatrice 16. Mariajul a fost unul fericit și fertil. Patru dintre cei șapte copii au murit în copilărie. La fel ca soacra ei, Elisabeta de Aragon, care a
Beatrice a Castiliei (1293–1359) () [Corola-website/Science/336539_a_337868]
-
Bazilica Sfântă Maria a Sănătății, mai cunoscută că Bazilica Santa Maria della Salute (în ) sau mai simplu că Salute, este o bazilica minoră din secolul al XVII-lea situată în sestiere Dorsoduro din orașul italian Veneția. Ea se află pe o suprafata îngustă de pământ între Canal Grande și Bazinul Sân Marco, ceea ce face biserică vizibilă de la intrarea pe apă în Piață Sân
Bazilica Santa Maria della Salute din Veneția () [Corola-website/Science/333431_a_334760]
-
luxoase ocupate de oameni bogați și faimoși. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, hotelul a fost ocupat mai întâi de către trupele germane și apoi de către americani. După război, hotelul a rămas în stare de degradare, fiind realizate doar reparații minore. Familia Ivancich a păstrat dreptul de proprietate până în 1972, când proprietatea a fost achiziționată de către provincia Veneția, apoi transferată regiunii Veneto, care a început lucrări intense de renovare. Palatul a fost restaurat de către arhitectul Luciano Parenti pentru regiunea Veneto. Renovarea
Palatul Ferro Fini () [Corola-website/Science/333467_a_334796]
-
lungul marilor râuri (Ulmenion minoris)"; și protejează o gamă floristica variată. Floră este constituită din arbori și arbuști cu specii de: stejar ("Quercus robur"), frasin ("Fraxinus angustifolia, Fraxinus excelsior"), frasin pufos ("Fraxinus pallisiae"), velniș ("Ulmus laevis"), ulm de câmp ("Ulmus minor, Ulmus procera"), jugastru ("Acer campestre"), păducel ("Crataegus monogyna"), corn ("Cornus mas"), sânger ("Cornus sanguinea"), măceș ("Roșa canina"), salba moale ("Euonymus europaeus") sau lemn câinesc ("Ligustrum vulgare"). La nivelul ierburilor este semnalată prezența mai multor plante (unele foarte rare și protejate
Pădurea Balta - Munteni () [Corola-website/Science/330511_a_331840]
-
fâsă-de-câmp ("Anthus campestris"), șorecar-mare ("Buteo rufinus"), barză albă ("Ciconia ciconia"), dumbrăveancă ("Coracias garrulus"), cioară de semănătură ("Corvus frugilegus"), egretă mică ("Egretta garzetta"), vânturel de seară ("Falco vespertinus"), acvilă pitică ("Hieraaetus pennatus"), sfrâncioc roșiatic ("Lanius collurio"), sfrânciocul cu frunte neagră ("Lanius minor") și stârc de noapte ("Nycticorax nycticorax"). În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel:
Livezile - Dolaț () [Corola-website/Science/331074_a_332403]
-
hybridus"), barză albă ("Ciconia ciconia"), erete de stuf ("Circus aeruginosus"), dumbrăveancă ("Coracias garrulus"), cioară de semănătură ("Corvus frugilegus"), presură de grădină ("Emberiza hortulana"), vânturel de seară ("Falco vespertinus"), piciorongul ("Himantopus himantopus"), sfrâncioc roșiatic ("Lanius collurio"), sfrânciocul cu frunte neagră ("Lanius minor"), stârc de noapte ("Nycticorax nycticorax"), bătăuș ("Philomachus pugnax"), cioc-întors ("Recurvirostra avosetta"), fluierar de mlaștină ("Tringa glareola") sau egretă mică ("Egretta garzetta"). În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel: Reportaje
Vitănești - Răsmirești (sit SPA) () [Corola-website/Science/331083_a_332412]
-
de arbori, arbuști, ierburi și flori specifice zonei depresionare a Transilvabiei. Arborii sunt prezenți cu specii de: stejar ("Qurecus robur"), fag ("Fagus sylvatica"), molid ("Picea abies"), carpen ("Carpinus betulus"), frasin (cu specii de "Fraxinus augustifolia" și "Fraxinus excelsior"), ulm-de-câmp ("Ulmus minor"), velniș ("Ulmus laevis"), arin ("Alnus glutinosa"), rachița ("Salix L."), măceș (Roșa canina) sau mur (Robus fruticosus). La nivelul ierburilor vegetează rarități floristice; printre care: gențiana mov ("Swertia perennis"), ligularia ("Ligularia sibirica"), ochii-broaștei ("Primula farinosa"), coada-iepurelui ("Sesleria coeruleans"), coada-vulpii ("Alopecurus pratensis
Hârtibaciu Sud - Est () [Corola-website/Science/331065_a_332394]
-
neagră ("Dryocopus martius"), ciocănitoarea de grădină ("Dendrocopos syriacus"), egretă mică ("Egretta garzetta"), egretă mare (Egretta alba), șoim-de-iarnă ("Falco columbarius"), cufundar mic ("Gavia stellata"), cufundar polar ("Gavia arctica"), stârcul pitic ("Ixobrychus minutus"), sfrâncioc roșiatic ("Lanius collurio"), sfrânciocul cu frunte neagră ("Lanius minor"), pescăruș mic ("Larus minutus"), ciocârlie-de-pădure ("Lullula arborea"), gușă albastră ("Luscinia svecica"), stârc de noapte ("Nycticorax nycticorax"), viespar ("Pernis apivorus"), bătăuș ("Philomachus pugnax"), cresteț creț ("Porzana parva"), ciocănitoarea verzuie ("Picus canus"), cresteț cenușiu ("Porzana parva"), cresteț pestriț ("Porzana porzana"), chiră de
Bazinul Fizeșului () [Corola-website/Science/331099_a_332428]
-
al Norvegiei 1103-1130. Magnus a fost numit rege în 1161, la vârsta de cinci ani. El a fost primul rege norvegian care a fost încoronat. Tatăl său a preluat titlul de conte și a deținut puterea reală, deoarece Magnus era minor. Erling a continuat să fie conducătorul real al țării chiar după ce Magnus avea vârsta legală de a conduce. În 1166, Sigurd Agnhatt și fiul său adoptiv, Olav Ugjæva ridicat o forță în Oppland și l-a proclamat rege pe Olav
Magnus al V-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331155_a_332484]
-
în perioada 6-23 februarie 2014, jocurile olimpice sunt un eveniment sportiv major internațional care se ține o dată la patru ani. În 2013 Rusia a fost criticată de comunitatea internațională pentru adoptarea unei legi care interzice distribuirea „propagandei relațiilor sexuale netradiționale” minorilor. De la trecerea legii anti-gay, presa a reportat arestarea unor activiști pentru drepturile LGBT dar și o incidență în creștere a infracțiunilor motivate de ură (""), inclusiv infracțiuni perpetrate de grupuri neonaziste împotriva unor minori gay. O lege care interzie paradele gay
Protestele împotriva legilor anti-gay din Rusia () [Corola-website/Science/331204_a_332533]
-
care interzice distribuirea „propagandei relațiilor sexuale netradiționale” minorilor. De la trecerea legii anti-gay, presa a reportat arestarea unor activiști pentru drepturile LGBT dar și o incidență în creștere a infracțiunilor motivate de ură (""), inclusiv infracțiuni perpetrate de grupuri neonaziste împotriva unor minori gay. O lege care interzie paradele gay în Moscova pentru o sută de ani a fost de asemenea adoptată. Presiunea internațională a fost exercitată pentru constrângerea CIO să mute jocurile olimpice în altă țară, la fel, a existat și presiune
Protestele împotriva legilor anti-gay din Rusia () [Corola-website/Science/331204_a_332533]
-
cu provocări legale și sociale, precum și discriminare ne-experimentată de persoane non-LGBT. La jumătoatea anului 2013, Rusia a fost ținta criticilor și condamnării din jurul lumii și a comunității internaționale pentru adoptarea unei legi care interzice distribuirea „propagandei relațiilor sexuale netradiționale” minorilor. De la trecerea amendamentului anti-gay, presa a raportat presa a reportat arestarea unor activiști pentru drepturile LGBT, dar și o incidență în creștere a infracțiunilor motivate de ură (), inclusiv infracțiuni perpetrate de grupuri neonaziste împotriva unor minori gay. O lege care
Protestele împotriva legilor anti-gay din Rusia () [Corola-website/Science/331204_a_332533]